198,372 matches
-
vine eclipsa. Cealaltă, pentru că aceea despre care e vorba aici a trecut nu de mult! P.S. O variantă a acestui text a fost scrisă, cu vreo doi-trei ani în urmă, pentru revista Dilema. Sau poate pentru puiul său Vineri! Cam așa se vedea atunci artistul și se întrezărea piața de artă. Și acum este exact la fel în ceea ce privește relația artei cu mediul economic, însă cu mica diferență că instrumentele pieței s-au diversificat și s-au multiplicat. Doar într-un an
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
nevoit să-și arate supunerea și fidelitatea prin exces de "ospitalitate": Când era la conac și sta oastea de făcea halai, când intra împăratul în corturi, domnul descălica și îngenunchea și când trecea împăratul să pleca cu capul la pământ. Așa-l învăța cel de lângă împărat, iar oamenii domnului sta tot călări, apoi încăleca și domnul și să ducea la otac. De acolea poamele, pesmezii cei cu apă de trandafir și cu moscos făcuți și struguri și altele ce socotia domnul
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
oare cronicarul folosește conștient tehnica "suspense-ului", sau alături de el scrie însăși viața care curge?). Desfășurarea ulterioară a evenimentelor pare deci a demonstra că "visul român" poate fi înfăptuit în ciuda celor care cred în semne rele, Brâncoveanu întruchipând concretizarea lui: "Și așa cu aceasta să bucura în ospețe și în veselii, în nunte și ale boierilor de pământ și ale lui nunte, măritându-și fetile, însurându-și feciorii cei de vârstă, că atâta era fericit, cât mi să pare că toate darurile
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa și de Fundația Culturală, pentru propagarea culturii românești în lume, dar inima ei de "ploieșteancă", cum îi place să precizeze, bate mai tare pentru urbea natală, unde este primită cu mare căldură. Așa a fost atmosfera și la concertul aniversar; autoritățile locale și mai ales publicul meloman, care a umplut Sala Filarmonicii, au întâmpinat-o ca pe un oaspete îndrăgit și prezența ei pe scenă alături de orchestră a fost aplaudată îndelung. Ca și
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
modernii, el simte răul dar se silește să ofere o speranță. Revoltă, responsabilitate, curaj, stoicism sînt daruri făcute omului. Ele îi permit să oculteze răul fundamental. Camus e un camarad al cititorului său. Ca să-l încurajeze, sacrifică ascuțișul singurătății lui.(...) Așa e, adevărul artei e cumplit. Dar marii artiști îl spun și nu lasă speranță, sau, dacă lasă, e partea șubredă a artei lor. În ceea ce mă privește, cred că a da speranță le revine preoților și asistenților sociali". Negrul se
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
n-a mai interesat pe nimeni. I-a rămas numai eticheta de spirit retrograd". Se află în atari rînduri o dezabuzare malițioasă, cîrcotașă, un plictis ce nu se dă în lături a se traduce în nedreptate asumată. Căci - nu-i așa? - dreptatea e un factor absolut, care nu depinde de inserția sa istorică, ce uneori poate întîrzia. Justiția și istoria au un caracter eterogen și, în consecință, nu se pot determina una pe alta. A acuza pe cineva că n-a
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
superioritate certă de care profit, calm. Nu uitasem că o dată, mai de mult, cu sinceritatea brutală, care e a oricărei mari personalități, îmi spusese cuvânt cu cuvânt: "Dumneata, când scrii, scrii bine, dar când vorbești, ești complicat." Și probabil că așa și era. Lucrul îl am bine notat. La care replicasem pe loc că și el când scrie, scrie excelent, dar că e un simplist când vorbește. Așa dar, după ce îl lăsasem să-i treacă supărarea, îi pusesem cu toată impertinența
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
Dumneata, când scrii, scrii bine, dar când vorbești, ești complicat." Și probabil că așa și era. Lucrul îl am bine notat. La care replicasem pe loc că și el când scrie, scrie excelent, dar că e un simplist când vorbește. Așa dar, după ce îl lăsasem să-i treacă supărarea, îi pusesem cu toată impertinența mea tactică întrebarea, la care el nu mi-a răspuns niciodată, tăcerea făcând parte, neîndoios, din uriașul său bun simț de prozator al cărui talent este ceva
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
adevărată minune. Din toată ura țărănească ce i se citea în glas, pe figură, Marin Preda scoase instantaneu un behăit al lui, cum făcea, o behăială lungă și veselă, admirativă, și apropiindu-se de Ivasiuc, îi puse mâna pe umăr: - așa e, monșer, așa e! făcea. Mă uitam la ei, uluit. Mai ales la Preda. De când sunt scriitori români pe lume, așa ceva nu se mai văzuse. Soarta mă alesese pe mine, anume pe mine, ca martor, care îi prețuiam pe amândoi
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
toată ura țărănească ce i se citea în glas, pe figură, Marin Preda scoase instantaneu un behăit al lui, cum făcea, o behăială lungă și veselă, admirativă, și apropiindu-se de Ivasiuc, îi puse mâna pe umăr: - așa e, monșer, așa e! făcea. Mă uitam la ei, uluit. Mai ales la Preda. De când sunt scriitori români pe lume, așa ceva nu se mai văzuse. Soarta mă alesese pe mine, anume pe mine, ca martor, care îi prețuiam pe amândoi deopotrivă, silindu-mă
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
de comunicare, de nevoia de a scrie scurt și rapid, dar au și rolul de a indica apartenența la grup. Cele mai numeroase provin din sintagme reduse la inițialele cuvintelor care le compun (ca în uzualul ș.a.m.d. "și așa mai departe" sau în argoticul AMR "au mai rămas"): imho "in my humble opinion" ("în umila mea opinie"), dar și imnsho "in my not so humble opinion". Majoritatea abrevierilor se bazează și pe jocuri de cuvinte și procedee rebusistice: litere
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
2000 acest lucru era adevărat. Apoi am văzut spectacolul lui Vlad Mugur cu Livada de vișini, la Cluj, la Teatrul Maghiar. Chiar de la început mi-am dat în mod foarte direct seama că privesc munca unui adevărat Meșter. Spectacolul Pirandello Așa este (dacă ni se pare) și Hamlet m-au învățat despre teatru mai mult decît munca de o viață întreagă în domeniu. Arta lui este un cadou pe care îl prețuiesc nespus, și care îmi va influența tot ce voi
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
26 și 31 mai, Săptămîna "Vlad Mugur", deschisă cu Hamlet de la Teatrul Național Cluj și încheiată cu Livada de vișini de la Teatrul Maghiar, din același oraș. S-au mai jucat Slugă la doi stăpîni de la Teatrul Național din Craiova și Așa este (dacă ni se pare) de la maghiarii teatrului gazdă. Marți 28 mai ne-am strîns cu toții în spațiul dezafectat al unei sinagogi vechi și am stat "la vorbă despre Vlad Mugur". Tot atunci am urmărit un film scurt realizat în
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
doi din Orbitor, celebrul roman al lui Mircea Cărtărescu. Surprinzător, critici nu s-au repezit să scrie despre el, deși încă există febra lui "cine scrie primul". Și asta pentru că, nu se știe prea bine cum (dar e sigur că așa stau lucrurile), dintr-o dată Cărtărescu a devenit un scriitor incomod. Nu mai dă bine să scrii "de bine" despre el. I s-a urcat la cap. Se crede mare. Și poți auzi dintr-astea la nesfîrșit în orice discuție cu
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
dat liber la înjurături" au început să fie deconstruite rînd pe rînd toate operele. Să se găsească hibele unor opere trecute pe care mai toată lumea le-a primit cu entuziasm la vremea lor (și nu în scris, să ne înțelegem!, așa mai pe la colțuri). N-a mai fost chip să mulțumească pe nimeni. Cărtărescu s-a transformat într-un soi de Mendebil al literaturii române contemporane - cîndva hipnotiza criticii cu măiestria lui, acum trage ponoasele. Nici autorul nostru nu a beneficiat
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
zeci de pagini de debut care ne pun la încercare cu un delir de virtuozitate) - pasajele de "respirație", de pauză, sînt mult mai bine calculate. Efectul este tulburător: moartea lui Vasile este încremenită într-o scurtă meditație-delir care sună cam așa: "Cît de greșit, de nebunesc căutăm certitudinea în creaturile noastre, scriind cărți mereu în josul curentului, din cascaden-n cascade, tot mai diluate și mai șterse, cînd ar trebui să ne zbatem, asemeni somonilor, în susul torentului de cerneală care formează buclele vieților
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
care Mircea descoperă "cuvintele vulgare" sînt de un haz nebun: "Pulă, pizdă, fut erau cuvinte ce nu trebuiau spuse niciodată în prezența oamenilor mari. Ceva mai puțin grave erau căcat (și chiar rahat, deși pînă și ai lui mai ziceau așa) și dracul, în locul căruiatrebuia să spui mereu naiba." Rețeta e așadar aceeași ca în Aripa stîngă. Viziunile, visul, poveștile cu Badislavi pe de o parte, memorii alterate de scenarii fantastice, de cealaltă parte. Trebuie spus că acel personaj-copil din Ștefan
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
și aprobată de partidul comunist. Nici un domeniu n-a scăpat vigilenței ideologice a discipolilor bolșevicilor care au instituit o dogmă de la care nu se admiteau abateri semnificative; doar partidul avea dreptul să modifice elemente ale dogmei în funcție de interesele sale conjuncturale: așa s-a trecut de la teoria originii slave a românilor din epoca stalinistă la național-comunismul tracizant promovat de Nicolae Ceaușescu. Partidul tolera voci izolate: ori de câte ori însă exista pericolul ca o asemenea voce să fie auzită public, ori de câte ori exista pericolul ca o
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
Din nefericire cei patruzeci și cinci de ani par a fi lăsat urme mult mai adânci decât aș fi crezut. Vechiul sistem de a discuta numai în particular continuă pentru mult prea mulți. Iar consecințele nu întârzie să se producă: așa se face că în diferite poziții, nu numai politice, își refac apariția corifei ai fostului regim, că sunt aleși în chip democratic în funcții importante persoane care prin trecutul și mentalitatea lor n-ar mai avea ce căuta în prim
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
împăratului Domițian, în fapt o stigmatizaare definitivă a oricărui regim tiranic: Timp de cincisprezece ani, un răstimp enorm pentru o viață de muritor, mulți au murit de moarte naturală, cei mai curajoși, datorită cruzimii principelui, puțini am fost, ca să spun așa, nu numai supraviețuitorii altora, ci și supraviețuitorii noștri, deoarece ne-au fost smulși din mijlocul vieții atâția ani în care am ajuns tineri la bătrânețe, bătrâni aproape de sfârșitul vieții în tăcere". Parcurgerea vieții în tăcere este o simplă supraviețuire biologică
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
îl n'y a que le provisoire qui dure" e "nu există decît provizoratul care durează", "ște rog mult sfătuiește-te cu Aurora și vedeți ce se poate vinde: covorul, aragazul, un inelț - and go on" e dat drept "și așa mai departe" (probabil dintr-o confuzie cu "and șo on"), în "stofă de la Aurora o fac rochie închisă în față cu double emploi: rochie și capod", pentru sintagma în franceză se dau două sensuri - "dublă întrebuințare; (în croitorie) petrecut" etc.
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
ai spus. N-am epuizat bine contraargumentele și îmi vine în cap un contra-contraargument: lumea noastră este, în esența ei, instabilă și multiplă, așa că e firească această comportare a telespectatorului. El nu e omul unei singure, era să spun cărți. Așa e făcut el. După chipul și asemănarea televiziunii pe care a creat-o după chipul și asemănarea lui.
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
totuși obiecte de lux. în calitatea lui de critic de artă, s-a remarcat prin bun-gust, prin curaj, prin receptivitate față de cele mai diferite direcții artistice și, mai ales, printr-o capacitate ieșită din comun de a gândi teoretic. în așa-zisele lui "cronici plastice" există mai multă filosofie a artei decât în cărțile de filosofie a artei publicate de autori cu pretenții. în ultimele luni, veselul, cuceritorul Pavel Șușară a fost mai agitat ca de obicei, ceea ce nu înseamnă că
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
egotistă n-o contest, numai că ea îl condiționează pe orice scriitor, nu numai pe autorul de jurnal. Ba chiar: fără un anumit grad de prostie, n-ai muta nici un obiect din loc". Scrutînd atent lucrurile, ne dăm seama că așa e! Dar cea mai convingătoare replică pe care dl Ciocârlie o dă preopinentului galic este însăși scrierea sa, atît de fin articulată din reflecții, observații, impresii, amintiri, precizări, nuanțări cu o mare diversitate tematică, ce are darul de a instaura
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
între nași și fini e una stabilă, de durată. în anii de ai deceniului nouă, un făcea, cu Trăbănțelu-i, turul finilor literari din provincie, care-i dădeau care ce putea: niște brînză, niște cîrnați, un pui sau doi; cel puțin așa zic gurile rele. Și tot ele, cum că alt are cotă-parte din premiile literare pe care le aranjează finilor săi." Cam așa arată de obicei "dezvăluirile" lui Alexandru Mușina, cam aici se oprește marele și durul său "naturalism". Cu alte
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]