3,543 matches
-
venea prea târziu. — N-au trecut decât zece ani de când a răposat tatăl meu și opt ani de la bătălia de la Nagashino. De ce și-au uitat, atât de brusc, generalii din Kai principiile? îl întrebă Katsuyori pe preot. Kaisen, însă, rămase așezat, privindu-l în tăcere, iar Katsuyori continuă: — Acum zece ani, generali noștri nu erau așa. Fiecare dintre ei avea simțul rușinii și era atent cu propria lui reputație. Când tatăl meu se mai afla încă pe lumea asta, oamenii rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zilele precedente, se adăpostiseră într-un loc numit Hirayashiki și chiar duraseră un fel de palisadă. Dar, când auziră vestea, cu toții știură că le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum încă s-ar mai fi aflat în conacul ei din citadela interioară. Cu fața ca o floare albă, privea în jur, amețită. Femeile care o înconjurau izbucniseră în lacrimi. Dacă tot ne-a fost scris să ajungem aici, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi și Hori Kyutaro, se duse la clădirea unde era încartiruit Hideyoshi. Acolo, cei trei stătură mult timp așezați împreună. Consfătuirea lor era atât de secretă, încât până și pajii se retraseră. Nu i se permise să rămână decât poetului Yuko, care se așeză după ușile glisante de hârtie, amestecând ceaiul. Chiar atunci, se auziră pași apropiindu-se, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caldă. Ploaia mi-a pătruns prin armură, până la haine. Hideyoshi se cufundă până la umeri în apa fierbinte. Soarele de dimineață era încadrat în fereastra înaltă a băii; îi scălda fața strecurându-se prin grilajul ferestrei, suspendat în aburi. Cum stătea așezat acolo, pielea obrajilor părea să-i fiarbă spre un roșu închis, în timp ce, pe frunte, i se formau broboane mari de sudoare. În vapori apăreau sute de mici curcubee. Hideyoshi sări deodată, scoțând un zgomot ca de cascadă. — Hei! Să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbiseră astfel era aceea a sosirii lui Hideyoshi. Soarele la asfințit întindea umbra văii peste sat, iar zidurile templului erau deja colorate de roșeața amurgului. Nene lovea cremenea pentru a aprinde lămpile, în întunericul sanctuarului ei interior, pe când bătrâna stătea așezată, rugându-se în fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se întoarse surprinsă, iar soția lui ieși pe verandă. — Vine Domnia Sa! Strigătele santinelelor răsunau prin toată incinta. În fiecare zi, străjerii coborau cam la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fie se duseră să se odihnească, după cum îi instruise Nene, fie se mulțumiră să-l salute de pe verandă, fiecare dispărând, apoi, în camera sa. În templul principal, cu plafon înalt, o lampă pâlpâia pe un suport jos. Lângă ea, stătea așezată o femeie cu părul alb, ca gogoașa unui vierme de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei în timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se permită conversații private. Aproape toți străjerii din castel erau vasalii lui Shibata Katsuie. Pe la Ora Șarpelui, toți seniorii se așezaseră în marea sală. Erau aranjați după cum urmează: Katsuie și Takigawa stăteau în dreapta, față în față cu Hideyoshi și Niwa, așezați în stânga. Vasalii inferiori, ca Shonyu, Hosokawa, Tsutsui, Gamo și Hachiya, ședeau în spatele lor. Chiar în față, pe locurile de cel mai înalt rang, se aflau Nobutaka și Nobuo. Dintr-o latură, însă, putea fi văzut Hasegawa Tamba, ținând în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de curățitor de șanțuri și măturător de bălegar? În acea zi, pieptul lui Katsuie era ca un arc întins la limită, încordat de nenumărate emoții și strategii. Nu știu ce părere ai despre întrunirea de azi, Senior Hideyoshi, dar, în general, seniorii așezați aici au convingerea fermă că acum e prima oară când clanul Oda se întrunește astfel pentru a discuta chestiuni atât de importante. De ce trebuie să avem printre noi și un copil de doi ani? întrebă brutal Katsuie. Atât cuvintele, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ținută completă de gală și respinse violent mâna dădacei. Când aceasta îl luă în brațe și se ridică să iasă, începu, dintr-o dată, să dea din mâini și din picioare, izbucnind în plâns. Apoi, aruncă îndoitura din hârtie în mijlocul seniorilor așezați. Dintr-o dată, ochii tuturor se umplură de lacrimi. Ceasul bătu de amiază. În marea sală plutea o tensiune aproape palpabilă. Katsuie începu cuvântarea de deschidere: — Tragica moarte a Seniorului Nobunaga ne-a pricinuit o mare tristețe, dar acum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mori, felicitându-l pentru victoria asupra clanului Shibata. Acum, sub pretextul de a relata bătălia de la Yaganase, îi cerea corespondentului să-și definească propria atitudine cu privire la viitorul clanului său. Era o scrisoare personală și peste măsură de importantă. Kazumasa stătea așezat alături, privind, în tăcere, pâlcurile de bambuși, în timp ce Hideyoshi dicta: Dacă i-aș fi lăsat lui Katsuie un moment de răgaz, mi-ar fi luat mult mai mult timp ca să-l înving. Dar stătea în balanță soarta Japoniei, așa că, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
piatră pe tablă, cu cea mai mare băgare de seamă. În seara celei de-a douăzeci și șasea zile, Ieyasu primi un raport confirmat, care-l înștiința că Hideyoshi se afla în Gifu. Ieyasu, Sakakibara, Honda și alți vasali stăteau așezați într-o cameră. Tocmai li se spunea că se terminase construcția fortificațiilor de pe Muntele Komaki. — Deci, Hideyoshi a venit, murmură Ieyasu. În timp ce el și ceilalți se uitau unii la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi încrețindu-i-se ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pozițiile inamice soseau treptat. Ascultând știrile, Ieyasu începu să-și formuleze strategia. Între timp, se făcuse aproape Ora Șarpelui. Trecuseră cam două ore de când apăruseră steagurile inamicului pe muntele din fața lor. Ieyasu, însă, era calm. — Shiroza. Hanjuro. Veniți încoace. Încă așezat, privi în jur, cu o expresie senină. — Da, stăpâne? se apropiară de el cei doi samurai, cu armurile zăngănindu-le. Ieyasu le ceru celor doi oameni părerea, în timp ce compara harta din fața lui cu realitatea. Dacă stau să mă gândesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hidetsugu. Iar Hidetsugu, după ce fugise din Nagakute, se simțea jenat în fața unchiului său. La întoarcerea în tabără, nu făcu decât să raporteze că se înapoiase, iar, ulterior, încercă să explice motivul înfrângerii. Dar Hideyoshi nu vorbea decât cu ceilalți generali așezați în jurul lui, evitând să-l privească pe Hidetsugu în față. — Propria mea gafă l-a trimis pe Shonyu la moarte, spuse Hideyoshi. Încă din tinerețe, am împărțit între noi sărăcia, nopțile de distracție și desbaterea. N-am să-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dansul comic al fiului său, dar Nene, obișnuită cu bufoneriile soțului ei și cu necontenitele lui glume din cercul familial, nu părea deosebit de amuzată. În acea zi, Nene avea chef să observe, în liniște, pe țiitoarele soțului ei, care stăteau așezate ici și colo, înconjurate de cameriste. Cât timp locuiseră încă la Nagahama, Hideyoshi avusese doar două țiitoare, dar, după ce se mutaseră în Castelul Osaka, până să se dezmeticească ea, Hideyoshi avea una și în fortăreața a doua și alta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dea atenție unor asemenea oameni și vasalilor lor, precum și tuturor subordonaților ei. Mai ales după acea zi, se bucura să le mulțumească pentru serviciile lor și să-i vadă schimbând veseli cești cu sake și conversând cu spectatorii. Hideyoshi stătuse așezat singur, de la bun început, și, de vreme ce nimeni nu părea să-l ia în seamă, părea cam ursuz. — Nene, cred că n-ar fi nici o problemă dacă beau și eu o ceașcă. — Crezi că e cazul? — Crezi tu că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și când nu puteam singur puneam pe alții să-mi facă hatârul că eu sunt ambițios al dracului! I-am lucrat pe mulți de se mirau că am atâta putere. - Dacă-i așa, marș la iad, că aici vin oameni așezați la minte ca mine, zice Păcală, cu glas de tunet, și nu niște nătărăi”. Indubitabil, Păcală e un adversar dârz și hotărât al comunismului. Pe lângă însușirile specifice ce-i vin din începutul vremurilor conform darului primit de la Creator, prin autorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fiu de folos tuturor (ce cantitate enormă de altruism, ca în vremurile biblice). Sufletește sunt ruinată, se pare că nu merit să am vise împlinite! De ce s-a călcat pe sufletul și inima mea, de ce mi-au strivit sentimentele frumos așezate, răscolind prin dureri trecute, uitare și moarte? (pag. 238) În practică e greu să faci ce spune Cartea Sfântă. Mă aflu mereu în dialog cu cei de Dincolo de Moarte, apoi revin la viața reală tot singură și tristă. Singurătatea mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nou Caragiale, care să imortalizeze moravurile politice actuale. Duminică, 24 decembrie 2006. Stau în casă liniștit și mă gândesc la Crăciunul copilăriei mele, când nu-mi mai ajungeau picioarele colindând prin sat pe la rude, pe la prieteni ai familiei și gospodari așezați, întorcându-mă cu nuci, covrigi, colaci și de la unele case și cu bani. Cum s-au mai scurs anii pe firul timpului... Acum liniștit și într-o bună stare de confort psihic privesc la emisiunile T.V.R. și ascult colinde din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aici, existente din secolele anterioare, un număr mai mic din aceștia au migrat spre sud, în Țara Românească, în special în București, dar și în alte centre economice importante, așezându-se alături de evreii sefarzi, aflați în număr mai mic și așezați aici din secolele XVI - XVII. Creșterea numărului evreilor, datorată intrării aproape continue de evrei în România, mai aels spre sfârșitul secolului al- XIX - lea ca urmare a prigoanelor declanșate împotriva evreilor din Rusia, nu a stagnat nici în condițiile exodului
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93398]
-
Lumina slobozită printre frunzele liliacului de sub fereastra chiliei mele îmi dovedea că sunt așteptat. Din nou am găsit totul așezat de mână de gospodină. De la papanașii de pe farfurie, la patul pregătit pentru culcare. Dumitrițele din oală răspândeau mireasmă de toamnă așezată... În timp ce mâncam, mă tot întrebam cât are să rămână în umbră această ființă care are atâta grijă de mine?... La sfârșitul mesei, m-am dus la izvor, să mă reculeg. “Ce faci, dragule? Ai venit să te pătrunzi de spiritul lunii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vale de Iazul sau Heleșteul Gospod - mai corect, Iazul de sub Curtea domnească - și cum începi să urci dealul te afli în capul Uliții Chervăsăriei. Poate nu știi ce înseamnă Chervăsărie. Nu-i nimic. E vama mare gospod. Sau vama domnească, așezată colea pe tăpșan. Să bagi de seamă cum umbli că adormit cum ești, a da vreo haraba și te-a face una cu pământul înainte de a zice “au”. --Te știam deștept, da’ fudul ba. Așa că mai coboară-ți sfârla, că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cămașa populară aparținând altor țări ale lumii. Meșterii vor izbuti în mare măsură să suplinească fastul de la Sfinții Trei Ierarhi cu strictul necesar în ceea ce privește elementele decorative. ,,Cetățuia dovedește o mare sobrietate și un gust arhitectonic mai sigur, o concepție mai așezată și mai chibzuită a decorației în spiritul echilibrului tradițional și constant de până atunci al arhitecturii moldovenești”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri, Ediția a II-a, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007, p. 247 footnote>. Biserica este trupul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ilustrează caracterul monumental de proporționalitate, ele vorbesc prin sobrietate, prin simbolism, au un conținut dens și plin de spiritualitate. În secolul al XVI-lea, de la stilul monumental al picturii clasice se ajunge la unul narativ, o sumă de pagini miniate, așezate unele lângă altele, unele sub altele. Privindu-le nu te mai simți mișcat și stăpânit de prezența cuprinzătoare a caracterului ei sacru, ci trebuie să te adresezi fiecărei scene în parte. Această pictură este bogată în elemente de arhitectură și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace și încolo cine știe cu ce treburi...Peste toată viermuiala aceasta, soarele a toate răbdător își varsă lumina amiezii cu o față liniștită și zâmbitoare. Încet-încet, ne apropiem de mănăstirea Barnovschi, așezată - nu se putea altfel - în Târgul lui Barnovschi, cum se cheamă locul din jurul mănăstirii. Bătrânul se oprește pe neașteptate, se întoarce către mine și mă întreabă: Știi cumva povestea dughenilor de colo? Odată cu aceste vorbe, mâna întinsă a bătrânului fixează
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de curiozitete: Care sunt cele cinci dughene și casa Măricuței, părinte? Bătrânul și-a pus mâna streașină la ochi și, după o scurtă cercetare a uliții, a întins mâna spre o ogradă frumoasă, cu livadă și un șir de dughene așezate șnur cu fața la uliță. Din tot ce am văzut am priceput de ce se zbătea Marica Covrigoaia să fie stăpână pe cele două dughene... Când m-am săturat să admir gospodăria Măricuței, bătrânul mi-a făcut semn să pornim mai departe...Din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]