6,958 matches
-
mi-e frică...Formele trupului tău de femeie máturăîmi aprind mințile și ochii mi-i satură.Șoapta iubirii ți-o ascunzi între buze,Sub sânii ce freamătă de pofte sub bluze;Pârjolești de sub gene cu vii aștri de noapte,Și așterni peste răni vraja fructelor coapte.Fir de praf, pus sub talpa dorințelor tale,Mă visez, să-ți simt trupul cu aluri tropicale.Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet,Însă vii și mă scoli, dintre morți, cu-al
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Placid și elegiac privesc în noapte... Orașu-nconjurat e de mister, Mi-e dor de tine, de-ale tale șoapte. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Știu c-o să vii!... În asta penurie De dragoste, de vis, de ideal, Cerneală se așterne pe hârtie. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) ( Liga Scriitorilor din România ) foto:Balasz Csaba video: recitare Lucian Dumbrava Referință Bibliografica: SOMNUL ORAȘULUI ( III ) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385032_a_386361]
-
un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine, unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece, la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsori și chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece, amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori. Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei, culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire, iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei, sufletul are un
NORI DE CERNEALĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385054_a_386383]
-
DUPĂ TINE... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului Da! Vreau să cred că tu exiști Viu lumină-mi curgi-n vene, Cu senin de cer tu-mi primești Visul, iubirii m-așterne... Visul vieții n-are frică, Triste lacrimi va abține, Vede-n el inima-i mică Privind, Doamne, înspre tine!... E viu, nimeni nu-i poate lua Acest legământ luminii, Și teama-i se va aciua Unui gând trecut, al morții
NEBUN DUPĂ TINE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385065_a_386394]
-
Donosă Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Resemnare Resemnată-s înspre toamnă La mijloc de crâng uscat; Lacrimi triste ale ploii - Spălați-mă de dor secat! Fulg cu fulg, și fără rimă Mi se-așterne sub picioare; Timp trecut...o să mai vină! Pe a inimii cărare. Timp Lumânări, rugăciune Resemnare și iertare. Un prieten... Ultimul meu prieten La ultimul meu popas Prin timp. Învață de la timp Că totu-i trecător Chiar și timpul însuși. Referință
POEME de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385087_a_386416]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRUNCUL Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului PRUNCUL un nor o așchie pe cer plouă soarele a plecat obosit sau supărat noaptea s-a așternut peste noi într-o liniște deasă a mai rămas o lampă aprinsă într-un grajd părăsit de oameni hulit la margine de sat acolo s-a născut un copil Referință Bibliografică: PRUNCUL / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRUNCUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385115_a_386444]
-
-nflorească-n iarnă trandafirii, Iar roua pasiunii s-ar topi în palma mea, Apoi, cu apa vie aș stropi floarea iubirii. Doar un cuvânt să-mi spui de-ai vrea, Ai face să ningă cu petale de cais, Noaptea, ar așterne stelele în calea mea Și înspre tine iubite, m-ar călăuzi în vis. De-ai vrea, doar un cuvânt să-mi spui, Ai face să-nflorească-n iarnă iasomia, Toamna, ar lăsa tot verde frunza codrului Și-n zori, privirea
DOAR UN CUVÂNT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385127_a_386456]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE Autor: Aron Sandru Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iarna, își așternuse peste tot pământul mantia ei argintie împodobită cu diamante și cristale strălucitoare. Pârâurile de munte înghețaseră deja, iar mestecenii, fagii și brazii din zona muntoasă a Țării Loviștei, neclintiți parcă, primeau ca pe o binecuvântare omătul pufos de un alb
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
mantia ei argintie împodobită cu diamante și cristale strălucitoare. Pârâurile de munte înghețaseră deja, iar mestecenii, fagii și brazii din zona muntoasă a Țării Loviștei, neclintiți parcă, primeau ca pe o binecuvântare omătul pufos de un alb imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri. Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor, prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele și ciorile ce croncăneau supărate, pe câte
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
Autorului Dac-as fi rămas o frunză Arămie, legănata Pe o palma-nfiorata, Sarutata-incet de brumă. Dac-as fi rămas un cântec În bătăi de vânt de toamnă, Murmurat încet de doamna Trupeșa și parfumata. Dac-as fi rămas un zâmbet Așternut peste câmpie, Îmbrăcat în albă iie A descantului de iarnă. Referință Bibliografica: Daca-as fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2142, Anul VI, 11 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate
DACA-AS FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385198_a_386527]
-
care știau că se realizează această emisiune. Îmi amintesc că începuseră să vină șicane din partea unora cărora le plăcea doar să se audă pe post, nu să și transmită mesajul acela de suflet ce vine din vers sau din gânduri așternute în taină de suflet pe o coală. Orgolii inutile, deoarece nimeni din breasla celor care emit online, nu beneficiază decât de răsplata prezenței celor care sunt acolo, suflet lângă suflet. Atunci mi-am propus: vreau o echipă de vis pentru
“MINŢILE LUMINATE DISCUTĂ IDEI” INTERVIU CU ADELLE MAYA (PSEUDONIM) [Corola-blog/BlogPost/385167_a_386496]
-
Toate Articolele Autorului Din gură de leu, măi flamand, mă voi naște Eu, ca un pistil, care scurt va străpunge Prin aerul rar, ce din drumuri mă paste, Umbră din urmă știind că m-ajunge. Ușor, pe o frunză, m-aștern lângă tine; Pământul și cerul, de mâini ruginii, Se țin într-o bolta, iar bolta ne ține Departe de fulgii din ierni timpurii. Iubește-mă până ce toamnă mă pierde Sub frunze uscate de tei și castani, Iubește-mă azi, cănd
ARTA DE A NE IUBI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385201_a_386530]
-
ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă; Doar să sosești, să-mi stâmperi dorul! Te chem să vii să-mi bați la ușă, Un cerșetor, desculț, flămând, Cu trupul frânt, zdrobit pe cruce; Căci știu că-n Tine-i Tatăl Sfânt. Să-mi pui
TE AŞTEPT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385231_a_386560]
-
cum s-ar fi apucat de mecenatul de la A.P.D.I.? Să fie și el ca și acel Gaius Cilnius Maecenas din os nobil?! Și ce forță pecuniară s-aibă?! Până la Râvnita aveam ceva de mers. Cei peste 200 km se-așternură plăcut în fața mea și-a lui URSUS. Mă visai adevărat Pegas pe 4 roți, accelerând spre dragele mele pacostioane! Aproape că nu simții ceasurile trecând. Când fusei în poarta ogrăzii de la Râvnita, stupefacție! Fetele lipseau. Mașina Lixandrei se odihnea în
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
cei din grupul ei încă din școală Flower-Power, mă gândii eu privind-o admirativ. Atitudinea ei optimiza. Chiar mă contaminase. Aproape că mă scuturasem de pielea escuamată cu ocazia momentelor derutante prin care trecusem. Peste cugetările mele începu să se-aștearnă o pocladă veselă. Era elucidarea problemei puse, făcută de Cantemiristă. -Gigel, repetent de două ori într-a patra, știa că femeia a fost făcută de Domnul după chipul și asemănarea Lui și lăsată pe Pământ să-i țină tovărășie lui
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
vulpiță nările fremătânde și izbucni: -Taman la țanc, Nicole! Hai să punem colea ce ne-aduse Măriuța! Vecina Măriuța privise printre blănile gardului cât privise, apoi îndrăznise să prezinte merindea pentru cină, văzând că vorba se domolise la Doamna Nicole. Așternu dinaintea fiecăreia câte o strachină de Hurezu, linguri și furculițe pentru câte eram, iar în mijoc așeză un castron cu saramură de pui garnisită cu ardei roșii copți. Deoparte și de alta felului puse în așteptare pe câte un cârpător
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
de nimicul cotidian liniștea îmi devasta tâmplele obosite în picioare a mai rămas un ultim arbust, cuvântul, prea mic pentru lumea asta mare cu pletele în vânt duc flori căzute prin iarba uscată de focul aprig ce ardea în mine aștern pe o coală goală dureri,tristeți din vremuri reci și seci îmi este atât de frig, aici, lângă voi nu cer decât o rază de iubire Citește mai mult DOAR ATÂTastăzi e timpul, nu...să plec de aici, tot mai
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
drăguțun copilaș ascultăvuietul măriidintr-o carte deschisăde viațăîntr-o casă... XXIII. PRUNCUL, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. PRUNCUL un nor o așchie pe cer plouă soarele a plecat obosit sau supărat noaptea s-a așternut peste noi într-o liniște deasă a mai rămas o lampă aprinsă într-un grajd părăsit de oameni hulit la margine de sat acolo s-a născut un copil ... Citește mai mult PRUNCULun noro așchie pe cerplouăsoarele a plecatobosit sau
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MĂ IARTĂ, TOAMNĂ... Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Castanii plâng cu frunze ruginii, În nuc se strâng iar rândunelele în stol, Se-așterne toamna tristă pe câmpii, Prin pomi și suflet, moartea dă ocol. Aud cum cad izbindu-se de prag, Nuci coapte, parcă-s gânduri rele, Iar strugurii-mi trimit parfum dulceag, Pe-aripi de vânt, pe zbor de păsărele... Pășesc cu
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384327_a_385656]
-
in gazda la cineva. -Tu ai frați ?? A încercat ea să lege o conversație deși inima îi bătea nebunește și privea numai în jos cu față roșie de emoție. -Da a răspuns el și o tristețe grea i s-a așternut pe chip, numai că fratele meu este bolnav! Au continuat discuția despre fratele lui care suferea de Sindromul Down, o boală care nu se mediatiza în acei ani de comunism. Nu se recunoștea nici faptul că existau copii cu deficiențe
PRIMA IUBIRE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384332_a_385661]
-
mai vii decât mișcarea pământului între polii plictisiți de reluări. Sunt libertăți ale sensurilor zburdând prin tunelul de piatră luminat acum de iubire. Nu un sfânt, nu un obicei retrezește iubirea, ci un tot în care numele tău mi te așterne Dar întreg, întru bucuria inimii, sufletului și spiritului deopotrivă. La final și început de gând, răsăritul soarelui și al lunii vor desăvârși bucuria, zâmbetul inimii pe pânzele tale. Și dacă a venit, spun bun venit și aștern... Totul ești tu
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
tău mi te așterne Dar întreg, întru bucuria inimii, sufletului și spiritului deopotrivă. La final și început de gând, răsăritul soarelui și al lunii vor desăvârși bucuria, zâmbetul inimii pe pânzele tale. Și dacă a venit, spun bun venit și aștern... Totul ești tu, iris de jad umplându-mi privirea, bucurie și zâmbet, esență de viață, sarea și azima cuvântului rostit liber. Ioan: - Cine-a fost pe țărmul albastru, știe-a folosi piatra unghiulară primită în dar de la doi într-o
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale cărui valuri de un cenușiu tulbure șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare. În acel anotimp invernal, undele clocoteau surd, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
singur și urmând lupul era convins, că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică dincolo de granița dintre ținuturile marelui han mongol și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Urmărirea durase destul timp și puterile fiarei slăbeau din cauza sângerării. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TÂRZIU DE TOAMNĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se-așterne vremea îndoind păcate pe chipul meu de așteptări umbrit și-ncepe-ncet să-și pună frâu la toate scriind pomelnic vieții de sfârșit! Cu colți de ger cerând azi îndurare își face toamna cuibul către nori și desfrunzindu-și pe sub
TÂRZIU DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384395_a_385724]