2,758 matches
-
că e bine să mă adresez lui Herbst pentru o călăuzire. Dar dacă aș fi Început să‑i pun Întrebări, ar fi trebuit să mă implic Într‑o autojustificare și nu aveam chef de așa ceva. Ravelstein murea - zăcea Înfășurat În așternuturi, cu ochii Închiși. Sau dormea sau se gândea la ce te gândești În ultimele tale clipe. Senzația mea era că Încerca să facă tot ce putea face În momentele sfârșitului - adică pentru cei cărora le purta de grijă, pentru discipolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
putea să fie din cauza climatului. Superb, dar instabil. Am refuzat să mă las captivat de frumusețile locului. Poate că din cauza bătrâneții. Pe vremuri eram un călător bine dispus, dar acum, când mă duc la culcare Într‑un loc străin, miros așternuturile. Aici simțeam În cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
neagră, destul de decupată, pe care și-a scos-o cu doar câteva ceasuri mai devreme. S-a săturat să-l aștepte pe Alexandru care s-a dus după un chibrit și dus a fost. În lipsa lui, s-a înfășurat în așternut, s-a jucat singură de-a fantomele, a terminat vinul din sticlă, s-a ascuns după ușă gândindu-se cum o să iasă ea de după ușă făcând bau, a scuturat praful din bibliotecă, s-a uitat pe fereastră. Și după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Marilor State a luat parte la o ceremonie oficială la Palatul Cotroceni - A fost găsit cadavrul unui înecat în lacul Plumbuita - Lansare de carte la Librăria Noi. Iliuță stă în genunchi pe dormeză și își face temele pe lada de așternuturi. Doamna învățătoare l-a turnat. Acum are de copiat zece pagini la educația limbajului și tabla înmulțirii la aritmetică. De parcă nu știe el să înmulțească. Mureș doarme în fața ușii, pe preș. Din când în când se ridică și își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să ia parte la persecutarea compatrioților săi evrei. Orice lovitură împotriva evreilor este o lovitură împotriva umanității noastre comune“. Keeley n-a stat niciodată la închisoare, deși mulți dintre prietenii lui apropiați au stat. În timp ce prietenii lui beneficiau de încălzire, așternuturi curate și mese regulate pe cheltuiala statului, Keeley tremura de frig, se scărpina de râie pe tot corpul, murea de foame, se îmbăta prin tot felul de cârciumi și spelunci până nu mai știa de el și s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
colibele indienilor. M-am târât înăuntru. Când am apăsat pe comutator nici aici nu s-a aprins lumina. Lumina, câtă era, venea prin cele câteva ochiuri de geam nesparte. Cele sparte fuseseră înlocuite cu ghemotoace de hârtie, cârpe, haine și așternuturi. Vânturile nopții șuierau prin locurile rămase libere. Lumina, câtă era, era albăstruie. M-am uitat afară pe fereastra din spate, de lângă sobă, m-am uitat în jos la vraja de miniatură a părculețului particular, a micului Eden format din grădinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care o voi descrie: Intrai și dădeai de un pat pus de-a curmezișul. Era același tip de pat pe care îl aveau și ai mei la Brașov, alcătuit din două părți care se puteau ridica și sub care țineai așternutul de rezervă. Dincolo de pat era o bibliotecă. Fusese făcută la comandă, avea un caracter șui și oarecum artistic; golurile dintre rafturi erau acoperite cu imitație de cărămidă. În stânga era un dulap. Era același model de dulap ca acela din dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe unde s-o apuce. Dacă văd o umbră mică și subțire scanând versanții, știu că trece un vultur și-mi acopăr urechile, fiindcă o să facă pi-uuuuuu dintr-o clipa într-alta. Mă amuză să dau peste o șopârliță în așternutul meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-o bună zi. Ningea apos, fulgii se preschimbau în apă pe veșmintele noastre. I-am ieșit în întâmpinare cu o inocență apoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dea chefuri din astea, dispersate de obicei de poliție, dar ce zic eu poliție (ce zic eu dispersare!), lumea atârna în întuneric, se frecau doi sau trei, prostiuțele continuau în camere, și pe la două dimineața tanti Silvia sărea disperată din așternut și suna la poliție. Venea mereu același buhăit cu chipiu, care se umfla în pene cu autoritatea lui, cerea să se facă liniște, dar nu știu cum o făcea, că parcă nu era convins, se apleca puțin de șale, punea mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
începeam să bănuiesc că așa se purta de obicei; nu vorbi decât atunci când ai ceva de zis. Etică de cowboy. —Pot să urc scara să le văd mai de aproape? întrebă Sally cu nerăbdare. — Sigur. Numai nu te uita la așternuturi. Știu că ai stomacul sensibil. Sally își petrecu următoarele minute agățat de scara care ducea către platformă, uitându-se chiorâș la mobilele care erau cel mai aproape de el, ca o maimuță care a primit un set nou de jucării. Simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiert. De un singur lucru nu duceam lipsă niciodată, ceaiul. Acum că aveam musafiri, eram obligată să fac un pas în spate și să-mi contemplu stilul de viață sordid, de burlac - cutii goale de bere, mâncare la pachet și așternuturi murdare-pe care îl adoptasem de curând. Gata! Scap de mobile și fac curățenie generală. Poate c-ar trebui să închiriez un furtun din ală pentru curățenie industrială și să fac totul lună. — Vrei niște ceai? o întrebai pe Melanie Marsh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
metroului, Linia de nord până în Belsize Park, ah, cât de palpitant! Vii și tu, Sally? — Nu, mă duc acasă. Trebuie să mă duc să-mi spăl lucrurile. Ah, Dumnezeule, și eu, spusei eu, gândindu-mă la starea în care erau așternuturile mele și simțind cum mă ia frigul și apoi cu leșin, din capul stomacului, ca după o plăcintă cu carne prost digerată. O să spăl totul la temperatură maximă și văd eu ce se întâmplă. Cel puțin, așa o să fie dezinfectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
surprindere, mă trezii în dimineața următoare cu sentimentul unor noi speramțe și posibilități. Îmi era atât de necunoscut, încât rămăsei pe loc, pur și simplu, inspirând mirosul la fel de puțin familiar de balsam de rufe pe care încă îl mai aveau așternuturile mele. Janey avusese dreptate, până la un punct; aveam nevoie de un nou proiect în care să mă implic cu totul. Totuși, problemele tehnice legate de mobilele pentru decor nu erau de ajuns pentru a da naștere acestei stări de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
partide energice de squash. În consecință, avea un bust cu mușchi bine conturați, fără urmă de grăsime, care se ridicau din betelia pantalonilor de la costumele în dungi. De asemenea, Hugo arăta foarte bine în diminețile de duminică, profilat pe fondul așternuturilor albe. În plus, era un producător de bani eficient. Amanda trebuia să recunoască. Era cel mai de succes angajat al agenției imobiliare unde lucra. Datorită șirului constant de cutii de șampanie, excursiilor cadou în weekenduri și mașinilor sport împrumutate lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
retragere. Dar el n-a făcut nimic din toate astea. În schimb, a deschis ușa dormitorului. Era mai rău decât se temuse. Laura, goală pușcă, în afara papucilor din satin roșu, stătea întinsă în centrul unui pat cu baldachin, mare, cu așternuturi mototolite. Genunchii îi erau ridicați, iar picioarele îi erau larg depărtate, într-o atitudine care îi aducea aminte lui Hugo, la modul neplăcut, de poziția de naștere din casetele video prezentate de Lotti. Carnea albă a sânilor se revărsa peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! - în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare saxofonul, se construiește sub privirile atente
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
observa. Și chiar sper că ai observant. Cum ai dormit? Pardon, cum ai trăit? Înregistră același zâmbet provocator și dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai scris, la un moment dat, și despre așa ceva. Să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
curat, e liniște, e răcoare si miros bun a busuioc si mere... Aerul din iatac, lucrurile... par sfinte, par amintiri vagi din basme, din cărți citite de demult, care dau simțurilor un fior de evlavie si de mister. Horbota de la așternut, de la prostire, iconița cu stergar, soba, opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei picioare... toate, toate păreau mărturii dintr-o poveste de la începuturile lumii. Încleștarea dură a binelui cu răul, a Mucenicului cu balaurul, din iconiță, gravitatea ei aspră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prețul biletului era inclusă și masa. Camera lor se afla la etajul doi, cu vedere spre mare, o priveliște încântătoare din care puteai admira faleza, plaja și marea care nu se mai sfârșea. În cameră îi așteptau două paturi cu așternuturi curate. Au desfăcut bagajele și le-au așezat în dulap. Era deja după amiază. Au făcut plajă doar două ore. După cină au revenit în cameră. George se aproie de Frusina, o luă în brațe și începu să o mângâie
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mi-l amintesc este că, chiar când au Început să-mi vâjâie urechile, cineva a Început să strige isteric : „Am câștigat ! Fraților, i-am bătut pe engleji cu doi la unu !“. După aceea nu-mi mai amintesc nimic. Tavanul alb. Așternutul alb. Pe peretele din față, o icoană a Fecioarei maria. Deasupra patului meu, două chipuri străine, aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. CĂldura umedă a unei mâini
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Canadei oamenilor de afaceri. — Ești gata, mon amour ? se interesă Jean-Claude, care tocmai a ieșit de sub duș. la ce te gândești ? mă Întreabă el văzând că nu schițez nici un gest de a mă da jos din patul cu baldachin și așternuturi cu broderie à la vieille France. — la prim-ministru, spun eu zâmbind, ca să-l tachinez. — Vrei să zici la viitorul prim-ministru, spune el așezându-se lângă mine, sprijinindu-se Într-un cot și zâmbindu-mi à la James Bond
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cântec, iar el abia se Întorsese din deplasarea la Kosovo, unde văzuse o mulțime de lucruri despre care nu se poate vorbi, cel mult asculta Doors până dimineața, cu o sticlă de bere În mână și cu cineva rătĂcit prin așternut alături. Atât pentru el, cât și pentru mine singurătatea era În acele zile o viperă căreia trebuia să-i sfărâmi capul cu orice preț. Și asta zi de zi. Aveam și unul, și altul nevoie disperată de o prezență umană
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
De ce nu ? SĂ contemplezi dansul păsĂrilor În timp ce stai pe budă ar putea la o adică să stimuleze peristaltismul. Cu părul Înfășurat Într- unul dintre prosoapele de un alb imaculat pe care le-am găsit În baie m-am tolănit În așternutul impecabil, nu fărĂ oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am Început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trezit În camera mea de hotel cu puțin Înainte ca recepționerul să mă anunțe că e timpul să cobor la micul dejun. Șaman 229 Pe hol se auzea deja târâitul roților de bagaje și chicotitul lui Billy. Am sărit din așternut și m- am Îndreptat spre chiuvetă, dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am cules de pe jos și l-am examinat cu inima bătând să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi-l amintesc este că, chiar când au început să-mi vâjâie urechile, cineva a început să strige isteric : „Am câștigat ! Fraților, i-am bătut pe engleji cu doi la unu !“. După aceea nu-mi mai amintesc nimic. Tavanul alb. Așternutul alb. Pe peretele din față, o icoană a Fecioarei maria. Deasupra patului meu, două chipuri străine, aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. Căldura umedă a unei mâini
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]