1,798 matches
-
lor... Eu nu sunt ca majoritatea oamenilor. De-asta ești cu mine. Eu sunt fotograf. Nu trăiesc după regulile altora. Sunt ceea ce sunt. Iar tu ești egoistă. Trebuie să-ți revizuiești sistemul de valori. Zach apăsă pe frână și își aținti privirea în întunericul din Stone Canyon. Părea furios. Ce-i făcusem? — Nu te preocupă decât persoana ta, a ta, și numai a ta și nu te interesează decât dacă ți-o tragi sau nu. Termină, dracu’, cu-aceleași eterne probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mele pe străzi. Am acum o casă de pândit, am confidentă o portăreasă...“ În timp ce vorbea astfel cu sine trecu pe lângă Eugenia fără a-i observa nici măcar strălucirea ochilor. Ceața spirituală era prea deasă. Eugenia însă, în ce-o privește, își aținti privirea asupra lui, zicându-și: „Cine-o fi tânărul ăsta? Nu arată rău și pare înstărit!“ Și, fără a-și da seama, ghici întocmai cine o urmărise de dimineață. Femeile știu întotdeauna când sunt privite chiar fără a fi văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete și ele-i apărură ca un singur trup reduplicat. Mergeau braț la braț. Și el fu cuprins de o dorință furioasă de a le opri, de a o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în personajul romanului - roman al unei confesiuni autobiografico-romantice -, îl identifică cu acel altul, îi dă, în sfârșit, o istorie. Lumea grosolană a realității veacului dispare din fața ochilor săi. Când, pentru o clipă, și-i ridică de pe paginile cărții, și-i ațintește către apele Senei, i se pare că apele acelea nu mai curg, că sunt cele ale unei oglinzi încremenite și își îndepărtează ochii îngroziți de la ele, reîntorcându-și-i la paginile cărții, ale romanului, ca să se regăsească în ele, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu se mișcă, urlă o formulă Învățată pe dinafară, abordează un zâmbet sfidător, așteptând să se lase măcelărit de străjile dezlănțuite, apoi sfâșiat În bucăți de mulțimea Înfricoșată. Mesajul a sosit; succesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele femei care au avut grijă de dumneavoastră până acum. — Mă Îndoiesc. Ochii mei urmăreau cu neliniște țevile de pușcă ațintindu-se În toate părțile. — Și eu mă Îndoiesc, râse ea. Dar vă vor conduce, totuși, până În Turcia. În clipa când ne luam rămas-bun, m-am răzgândit: — Știu că momentul e puțin prielnic ca să vorbesc despre asta, dar știți cumva, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra costumului său negru un pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am privirea ațintită asupra prietenului meu, aștept cu neliniște să se ridice. Ceremonia mi se pare interminabilă. Mă grăbesc să-l prind din urmă. După un ceas, ne regăsim la misiune, În jurul unei supe de rodii. Pastorul ne lasă singuri. O tăcere stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și teamă pe lotofagi care, mestecîndu-și plantele de lotus, nu pricep de ce se Îngrozesc brusc și pleacă grăbiți cei mai mulți dintre corăbierii coborîți pe țărmul lor; pe buzele Înverzite de sucul de lotus atîrnă un zîmbet blînd și absent, iar ochii ațintiți spre larg sînt arizi și sticloși, străini de orice suferință și bucurie pentru că nu mai știu să compare și au uitat ce urmează... Aproape toate prezicerile oracolelor grecești s-au Împlinit, paradoxal, datorită Încercărilor celor În cauză de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
n-ar fi destulă pentru a spăla o pată de sînge intelectuală), Însă pe potecile pustii amintirile par după un timp o eroare. Sus, pe ultima creastă, vîntul nu mai șlefuiește În piatră decît figura sfinxului de la piramide cu ochii ațintiți În gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă teamă și sete. Nu-l ating nici speranța, nici bucuriile celor ce cutreieră cîmpia. Și singurul său orgoliu e de a fi orb și surd, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
compătimirea necesară pentru Endimion. Endimion urăște luciditatea. O urăște pentru că-l smulge din vis, Îl tîrăște la soare din grota sa unde noaptea Îl vizitează zeița Artemis fluturîndu-și pe umerii goi părul rece și blond. Lucid, Endimion rămîne cu ochii ațintiți În gol; pădurea Însorită i se pare pustie, lumina zilei i-a renăscut cuvintele pe buze, dar odată cu aeeasta zeii mor. În locul pașilor zeiței, singurătatea lui se umple de vorbe. Noaptea, În vis, totul se desfășoară fără un cuvînt. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ieșit din letargie, Ea, așteptând sè-i dau explicații despre comenzile pe care le-am dat, isi întoarce spre mine privirea întrebètoare, dar, întâlnind chipul meu transfigurat de uluitoarea descoperire pe care tocmai am fècut-o, rèmâne cu ochii ei verde-pe-albastru îndelung ațintiți în ochii mei, fècând un gest fèrè sè-l facè, și-a trecut fèrè sè-și treacè vârful degetelor peste obrazul meu și eu, fècând un gest fèrè sè-l fac, am sèrutat-o fèrè s-o sèrut, am îmbrèțișat-o fèrè s-o îmbrèțișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea și ea, nu era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își vedea etapele existenței, era doar uimită. Ceva nu se lega. Ce anume lipsea din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul. Ceasul funcționa, umbrele aveau atitudine, răzmerița de grup se terminase sau așa i se părea deocamdată, făceau gălăgie într-o limbă necunoscută, dar parcă vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plec, vă las, eu sunt în trecere, dar nu mai, nu mai pot ... și leșină. Magiștrii au înțeles că al ei fusese strigătul și o aduseră în simțiri fixând-o pe babornița nărăvașă între scaunele lor, obligând-o să-și ațintească trecutul pentru ultima dată. Forme diferențiale: am văzut că spațiul funcționalelor liniare pe Kn este izomorf cu Kn acum însă va trebui să facem distincție netă între elementele lui Kn și elementele dualului său (Kn). Nilă lucra la Soarele negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Piesele se mișcă. Nu a dat impresia că știe că sunt acolo. Pur și simplu a vorbit. S-a întors în jilțul său, încremenind în aceeași poziție în care l-am găsit și prima dată, cu capul aplecat, cu ochii ațintiți în jos, cufundat în gânduri. Părea mai bătrân acum. Mult mai bătrân. Am încercat să fac în așa fel încât drumul spre școală să fie cât mai lung posibil. Dimineața zilei de marți era minunată și aveam un presentiment că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcut ca la carte. Trebuia să joc un teatru perfect și să spun exact cuvintele care trebuiau spuse, cu tonalitatea și cu mimica potrivite pentru a-i câștiga pe toți de partea mea! Dându-mi seama că privirile tuturor erau ațintite asupra mea, deoarece numai eu am făcut un lucru mai logic decât al celorlalți, mi-am ridicat capul și i-am privit pe toți în ochi spunând: E mort. Orande e mort. Îi vedeam pe toți înmărmuriți. Mâna Anei împietri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răspunsese obraznic unui profesor. Am venit aici să-mi iau fiica din mâinile voastre. Cum negocierile s-au terminat, nu mai aveți nevoie de ea ca ostatică. Corect? Vă rog să mi-o dați! Fiica dumneavoastră? Ochii i s-au ațintit în spatele umărului meu drept și a repetat: Fiica mea. Știam că e Ana acolo unde s-a uitat el, dar m-am întors sperând să văd, parcă, pe altcineva. Nu. Era doar Ana acolo. Și fiica Ministrului unde... Rațiunea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
umble ca bezmeticii pe coridoare, înspăimântându-i și pe alții. Păstrați-vă calmul! Dacă ei nu fac nici un semn de agresiune, nici noi nu vom da dovadă de ostilitate. La urma urmei, nu ne încalcă granița stabilită. Toate armele erau ațintite spre ei. Din tanc se dădură jos câțiva oameni care intrară rapid în cortul principal. Stătură câteva minute, timp în care în interior existau dovezi ale unor mișcări frenetice. Când ieșiră, cei douăzeci și ceva de oameni, cărau în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am dat și peste rețeaua de tuneluri a orașului, atât cea veche, care era împodobită cu stema imperială, cât și cea nouă, din care lipseau majoritatea coridoarelor subterane și care era marcată cu ștampila unionistă. Nu am reușit să ne ațintim prea bine privirile pe marginile albe ale hărții, că atenția ne-a fost răpită de un zgomot surd ce părea că se auzise dinspre tablele care acopereau ferestrele. Ne-am uitat cu toții contrariați în acea direcție de parcă am fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de la Centrul Medical al UCLA, în Los Angeles. — Cine era acest specialist? — Dr. Michael Gross. Cel de acolo. Tatăl ei arătă cu degetul spre acuzat, care stătea la masa alăturată. Alex nu se uită în direcția aceea. Își păstră privirea ațintită asupra tatălui ei. — Și ați fost examinat de doctorul Gross? — Da. — V-a făcut un examen fizic? — Da. — A făcut vreun test, la vremea respectivă? — Da. Mi-a luat sânge, a făcut radiografii și o scanare computer tomograf a întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spre Iași. - Nu mergeți cu noi la nuntă? - ?! - Haideți cu noi, măcar să vă mai relaxați un pic! Am urcat în mașina domnului director și am descins la nuntă. După câteva vorbe șoptite la urechea unuia dintre amfitrioni, toți ochii erau ațintiți pe mine așa, ca și cum aș fi fost o persoană foarte importantă. Când să intru pe poartă, mi s-a întins o sticlă cu vin cam pe trei sferturi, fiind îndemnat să beau în cinstea tinerilor însurăței. M-am gândit că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Cum se plimba prin grădină pisica zări puii de vrabie. Se apropie încetul cu încetul, cu o privire care parcă spunea: „Stați cuminți acolo că vin eu la voi!” Mai făcu câțiva pași și ajunse la copac. Privirea ei era ațintită în sus. Și când vru să pună labele pe copac, să se urce, pasărea o lovi peste bot ca un fulger. Pisica tot încerca să prindă pasărea, dar aceasta nu renunța ușor. Se lovea de pisică încercând să o alunge
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
porcărie. E ca În cel mai negru coșmar al meu. Ca atunci când m-am dus la interviul ăla la Laines Bank și mi-au arătat o râmă, iar eu le-am zis că arată ca o râmă. Toată lumea are ochii ațintiți asupra mea. Doamne, cât mi-aș dori s-o nimeresc ! Ce bine-ar fi dac-aș ști ce naiba se așteaptă să zic. Mă uit bine la imagine, și inima Îmi bate accelerat. E un grafic cu două obiecte rotunde. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi a unui om mort. Respira Încet și sacadat. După mai bine de un sfert de oră, Victor observă cum chiupul se cutremură și Încerca să comunice ceva bolborosit, ceva ce Victor nu putea Înțelege, deși toate simțurile sale erau ațintite asupra chiupului mare. Victor Întrebă: Știu că te doare, dar Încearcă să-mi spui cum mă va recunoaște fiica matale. Ștefan Întredeschise pentru un moment ochiul liber, Îl recunoscu și Încercă să spună: Mă doare rău-rău! Spune-i o ... poezie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la cutiile cu bobine ce prezentau corzi de depunere, tehnicianul român examină cu atenție și constată că acele corzi erau foarte mici și că nu ar trebui să pună probleme unor astfel de războaie. Se mai liniști, gazdele aveau privirile ațintite asupra sa și păreau să spună că soluția ar fi doar returnarea mărfii. Românul ceru să stea de vorbă cu inginerul tehnolog și cu cel electromecanic. După o discuție tehnică În care frumoasa Amina traducea datele de specialitate cum putea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și apoi moartea Și toate lucrurile împărțite Și pâinea albă și sărutările sângerânde... Vom vedea domnia perechii Ningând ca portocalii...”. (Poet arab din secolul I) Domnia perechii Lichidul negru din pahar strălucea în lumină. Incepu să bea.Simți o privire ațintită asupra sa.Ridică ochii și întâlni privirea de un albastru intens,încadrată de văpaia părului.Se studiară discret.Inregistră linia fragedă a buzelor,bărbia micuță și albă,garoafa roșie din piept.Ea descoperi sub părul negru ondulat privirea întrebătoare,cuta
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]