1,444 matches
-
de către suedezi să abdice pentru lipsa să de respect asupra tradițiilor vechi și pentru refuzul său de a administra obictul păgân al lui Blot. În jurul anului 1100, Inge și regina Elenă au fondat Abația Vreta lângă actualul Linköping în Östergötland. Abația găzduia prima mănăstire de călugărițe din Suedia și este una dintre cele mai vechi din Scandinavia. Abația a aparținut ordinului benedictin și a fost înființată la ordinele Papei Pascal al II-lea. Philip Halstensson a fost regele Suediei din 1105
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
a administra obictul păgân al lui Blot. În jurul anului 1100, Inge și regina Elenă au fondat Abația Vreta lângă actualul Linköping în Östergötland. Abația găzduia prima mănăstire de călugărițe din Suedia și este una dintre cele mai vechi din Scandinavia. Abația a aparținut ordinului benedictin și a fost înființată la ordinele Papei Pascal al II-lea. Philip Halstensson a fost regele Suediei din 1105 până în 1118 și a fost fiul lui Halsten Stenkilsson al Suediei. Philip și fratele lui, Inge cel
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
a sprijinit pe Magnus cel Orb și pe Sigurd Slembe în războaiele civile norvegiene. În 1146, Eric a abdicat de la tron, fiind singurul și unicul rege danez din istorie care a făcut asta, motivele fiind necunoscute. S-a retras la Abația St. Knut unde a murit pe 27 august 1146. Abdicarea sa poate fi explicată fie din cauza incapacității sale de a guverna fie suferea de o boală care în cele din urmă la ucis. Pentru următorii ani, Svend a luptat în
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
fost restaurat. Robert a atacat și un alt cleric puternic, vărul său Hugo III d'Ivry, episcop de Bayeux, pe cate l-a alungat din Normandia pentru o perioadă de timp. Robert a confiscat o serie de proprietăți bisericești aparținând abației Fecamp. În ciuda necazurile lui interne Robert a decis să intervină în războiul civil din Flandra dintre Balduin al V-lea, Conte de Flandra și tatăl său Baldwin al IV-lea.. Balduin al V-lea, susținut de regele Robert al II
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
situată în Ungaria. În 1543 a fost parțial distrusă de otomani. Data primei fondări nu este cunoscută precis, însă prezența călugărilor benedictini este atestată în 1146.sub numele de "Fulco hospes" În 1214, în "epoca de aur" a ordinului cistercian, abația s-a plasat ca filie celei de la Igriș, azi, în județul Timiș, din România. Prezența cisterciană a durat circa un secol și corespunde apogeului abației. În 1478 regele Matia Corvin i-a chemat pe dominicani să repopuleze abația, ale cărei
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
1146.sub numele de "Fulco hospes" În 1214, în "epoca de aur" a ordinului cistercian, abația s-a plasat ca filie celei de la Igriș, azi, în județul Timiș, din România. Prezența cisterciană a durat circa un secol și corespunde apogeului abației. În 1478 regele Matia Corvin i-a chemat pe dominicani să repopuleze abația, ale cărei venituri nu permiteau decât subzistența a doi călugări. În 1543 abația a fost ocupată și parțial distrusă de otomani, după ce călugării fugiseră. În secolele al
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
ordinului cistercian, abația s-a plasat ca filie celei de la Igriș, azi, în județul Timiș, din România. Prezența cisterciană a durat circa un secol și corespunde apogeului abației. În 1478 regele Matia Corvin i-a chemat pe dominicani să repopuleze abația, ale cărei venituri nu permiteau decât subzistența a doi călugări. În 1543 abația a fost ocupată și parțial distrusă de otomani, după ce călugării fugiseră. În secolele al XX-lea și XXI-lea, începând din 1964 și mai ales din anii
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
județul Timiș, din România. Prezența cisterciană a durat circa un secol și corespunde apogeului abației. În 1478 regele Matia Corvin i-a chemat pe dominicani să repopuleze abația, ale cărei venituri nu permiteau decât subzistența a doi călugări. În 1543 abația a fost ocupată și parțial distrusă de otomani, după ce călugării fugiseră. În secolele al XX-lea și XXI-lea, începând din 1964 și mai ales din anii 1980, lucrări de restaurare ale construcțiilor medievale sunt în curs.
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
Cu toate acestea problema a fost amânată datorită neînțelegerilor privind locația sediului arhiepiscopiei. În anul 1164, Papa Alexandru al III-lea a ordonat ridicarea episcopiei de Uppsala la rangul de arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind un călugăr cistercian numit Ștefan de la Abația Alvastra. Episcopiile de Skara, Linköping, Strängnäs, Västerås și Växjö au devenit sufraganele ei, precum și episcopia finlandeză de Åbo. În timpul arhiepiscopului Jarler (1235-1255) a fost trimis de la Roma ca legat papal cardinalul William de Sabina care a ordonat în anul 1248
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
a papei, și nimeni nu ar fi avut curajul să-l critice. După ce a învățat multe de la Nil, Adalbert a plecat de la Roma cu un grup de doisprezece călugări, incluzându-l și pe fratele Gaudențiu. Sosit în patrie, a fondat abația de la Brevnov, care a devenit mai apoi centrul de răspândire al culturii și al evanghelizării lumii slave. Zelul sfântului episcop nu s-a limitat la Praga, ci a inclus și Ungaria, unde l-a botezat la Esztergom pe viitorul rege
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
adaosurile moderne sunt din piatră de Ierusalim de culoare deschisă. Mozaicurile originale din veacul al V-lea, sunt din pietricele colorate, în vreme ce în secolul al XX-lea au fost adăugate mozaicuri în negru-alb. Alăturat bisericii se află Prioratul benedictin subordonat Abației germane a Bisericii Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim De asemenea se mai află aici un punct de întâlnire pantru tineri și handicapați și de explicare despre locul biblic numit Dalmanutha. În apropiere lângă malul Mării Galileei se mai află
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
în anul 1888 de către Misiunea catolică germană din Palestina ("Deutsche Katholische Palaestinamission") care a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din secolele al IV-lea - al
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Abația benedictină Juvigny, astăzi dispărută, se situa într-o buclă a râului La Loison, la marginile pădurii Woëvre, la granițele Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și ale Regatului Franței, între orașele Montmédy, Stenay și Damvillers, pe teritoriul actualei comune Juvigny-sur-Loison
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
astăzi dispărută, se situa într-o buclă a râului La Loison, la marginile pădurii Woëvre, la granițele Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și ale Regatului Franței, între orașele Montmédy, Stenay și Damvillers, pe teritoriul actualei comune Juvigny-sur-Loison. Potrivit tradiției, abația de călugărițe a fost fondată în 874 de către regina Richilde, a doua soție a lui Carol Pleșuvul (nepotul lui Carol cel Mare) și de către Carol Pleșuvul. În abație, la 6 iunie al acelui an, au fost depuse moaștele Sfintei Scolastica
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
orașele Montmédy, Stenay și Damvillers, pe teritoriul actualei comune Juvigny-sur-Loison. Potrivit tradiției, abația de călugărițe a fost fondată în 874 de către regina Richilde, a doua soție a lui Carol Pleșuvul (nepotul lui Carol cel Mare) și de către Carol Pleșuvul. În abație, la 6 iunie al acelui an, au fost depuse moaștele Sfintei Scolastica, sora Sfântului Benedict de Nursia. Însă aceste moaște au fost uitate și „redescoperite”, prin revelație divină stareței abației abia pe la sfârșitul scolului al XI-lea. Vândută ca bun
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
nepotul lui Carol cel Mare) și de către Carol Pleșuvul. În abație, la 6 iunie al acelui an, au fost depuse moaștele Sfintei Scolastica, sora Sfântului Benedict de Nursia. Însă aceste moaște au fost uitate și „redescoperite”, prin revelație divină stareței abației abia pe la sfârșitul scolului al XI-lea. Vândută ca bun național în timpul Revoluției Franceze, abația a fost distrusă la începutul secolului al XIX-lea. Din această frumoasă abație de călugărițe, în prezent nu mai subzistă decât câteva vestigii: spitalul (1629
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
acelui an, au fost depuse moaștele Sfintei Scolastica, sora Sfântului Benedict de Nursia. Însă aceste moaște au fost uitate și „redescoperite”, prin revelație divină stareței abației abia pe la sfârșitul scolului al XI-lea. Vândută ca bun național în timpul Revoluției Franceze, abația a fost distrusă la începutul secolului al XIX-lea. Din această frumoasă abație de călugărițe, în prezent nu mai subzistă decât câteva vestigii: spitalul (1629), care adăpostea și o farmacie, marea casă a prepoziților, casa capelanilor (1634), fabrica de bere
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Însă aceste moaște au fost uitate și „redescoperite”, prin revelație divină stareței abației abia pe la sfârșitul scolului al XI-lea. Vândută ca bun național în timpul Revoluției Franceze, abația a fost distrusă la începutul secolului al XIX-lea. Din această frumoasă abație de călugărițe, în prezent nu mai subzistă decât câteva vestigii: spitalul (1629), care adăpostea și o farmacie, marea casă a prepoziților, casa capelanilor (1634), fabrica de bere, grajdul de vaci, moara (cu nișele care odinioară conțineau statui ale Fecioarei cu
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a lungul secolelor, destinele călugărițelor de la Juvigny-les-Dames: o tradiție a mănăstirii pretindea că prima stareță ar fi fost însăși regina "Richilde"... sau Bertrande venită de la mănăstirea "Sainte-Aure din Paris". Nu se cunosc numele starețelor din primele două secole după fondarea abației. Totuși Walburge sau Galburge (1086-1106) este primul nume menționat în acte, cu certitudine. 1. Walburge (Galburge) (1086-1106) 2. Hadwide I (1124-1139) 3. Judith (1150) 4. Gerberge (1174) 5. Ide de Chiny (1187) 6. Hadwide II de Chiny (1206) 7. Marguerite
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Scholastique-Gabrielle de Livron-Bourbonne (1608-1662) „Corpul său a fost așezat într-un cavou sub altarul stranei”. Epitaful său, gravat pe mormânt, dală de marmură neagră și litere de aur: «Aici odihnește Doamna Scholastique Gabrielle de Livron, Stareță, Reparatoare & Reformatoare a acestei Abații. A fost ilustră prin naștere, admirabilă prin măreția inimii sale, incomparabilă prin forța sa spirituală: strălucitoare prin virtuți: Ea a construit această casă, a reformat-o, a așezat-o în fericita stare în care se află. A fost șaizeci și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Vassinhac-Imécourt (1711-1777) 32. Marie-Louise-Victoire de Vassinhac-Imécourt (1777-1793), decedată la 19 august 1807, la castelul Imécourt, în vârstă de 86 de ani Oricare ar fi drumurile care conduc la Juvigny, se remarcă de foarte departe abațiala, impozanta biserică situată în centrul abației, chiar alături de locuința stareței, pe locul cel mai înalt al mănăstirii. Este un edificiu vast, destul de înalt, din piatră aurie locală, cu trei nave și două clopotnițe, fără să se socotească ornamentele piramidale, și cu acoperiș cu ardezie și mărginit
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și cea mai mare parte din vechile biserici, abațiala este orientată cu partea exterioară a absidei spre Soare Răsare, în timp ce pridvorul principal, între cele două turnuri pătrate, privește spre Apus. La sosirea tinerei Gabrielle de Livron, în 1601, în această abație fără împrejmuire, deschisă oricui, biserica era fără îndoială într-o stare destul de jalnică și nu mai răsunau câtuși de puțin cântece, psalmodiate de călugărițe care uitau uneori să fie sârguincioase la slujbele religioase! Astfel, prima grijă a noii starețe, începând
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de sprijin și acoperită cu lemn, ca și acesta, cu lambriuri identice. Cuprindea un altar, o masă în formă de scrin cu marmură, un confesional și un pupitru transportabile. Ocaziile de sărbătorire a „marii sfinte Scolastica patroană și tutelară a abației” fuseseră multiplicate de către cea „care a luat numele de Scolastica când și-a depus votul de viață de mănăstire”... La îndemnul său, călugărițele se rugau în fața raclei care conținea osemintele acesteia, și, în momentele de „primejdie, ea expunea brațul victorios
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
compună o liturghie specială pentru ziua sărbătorii [sfintei Scolastica] și o alta pentru ziua Strămutării sale... Ea a obținut un ordin de suspendare a lucrului în ziua sărbătorii acestei mari sfinte în burgul Juvigny și în toate satele care aparțin abației. A pus să se compună și să se tipărească litaniile sfintei sale patroane și a obținut permisiunea de a fi cântate în public, și pentru că pelerinajul acestei sfinte este foarte faimos, în afară de cartea pe care a întocmit-o... pentru a
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
rugăciuni. Jilțul abațial cu [baldachin ?] și alte scaune formau un ansamblu de lemn, foarte vechi și fără culoare [definită], cu înălțimea de vreo 9 picioare (cam 3 metri), de jur împrejur: acolo se instalau călugărițele din cor, surorile din gospodăria abației și domnișoarele de la pension, care se recunoșteau ușor prin micul lor acoperământ alb de cap. În mijloc, se aflau un pupitru, tot din lemn nevopsit, iar la intrare, un agheasmatar din marmură roz cu vinișoare [care, fiind cumpărat în timpul Revoluției
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]