13,876 matches
-
lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de Sus să nu i se strecoare în buzunarul halatului bani. Făcea mare paradă de micile lui învârteli. Fuma țigări scumpe și când se oprea să bea câte ceva răcoritor scotea un portmoneu bine căptușit cu bani. Curând femeia și-a abandonat toată reținerea. Seara au hotărât să meargă la un restaurant unde se putea dansa. O idee excelentă, a spus ea și s-au întors în stațiune. Dorea neapărat să îmbrace rochia carmin. Citise undeva că într-o țară, departe, aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dori să pot... eu și nimic altceva, sunt înțeleaptă și știu ceva și nu știu ce. A fost odată o fată care avea la pantof 48 și nici un meșter nu avea răbdare să-i facă pantofi, începea să lucreze și pe la mijlocul tălpii abandona lucrul și pleca, a fost odată o fată cu talpa foarte mare, purta 48 și toți bărbații care încercau să-i facă pantofiori se plictiseau lucrând și plecau la jumătate, spune-mi o poveste, îmi zicea Mihai în noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o saltea, ce bine că sunt oameni în jur, ce bine că dansează, nu-i vedeam, doar umbrele mâinilor în aer cumva, mișcătoare, și trupul meu care nu mai putea, nu mai voia nimic și nu-l mai simțeam, îl abandonasem în drum spre bucătărie din 3 pași pe lună, o dâră de vomă mi se scurgea în chiuvetă, ahhh, iar am ajuns în acest punct, în punctul din gaura chiuvetei, când Fetele, ce bune! ce chestie! cum le întâlnesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu aparatul ei, el stătea cu mâinile lui frumoase și cu degete lungi în buzunarele de la spate, în pantalonii ei, degete pe care le voi săruta pe rând și în voie, în hotel, în timp ce el va sta cu ochii închiși, abandonat atingerilor mele cu putere de șoc electric, tu ai vrut prea mult și tu ai tras de el, iar lui i-a plăcut, normal, deși ți-a spus că are o iubită, știu Cehov, am greșit, trebuia să opresc lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Bătrânul din dreapta pare singur, deși stă alături de fiii sau nepoții lui, el privind într-o altă direcție. Alte elemente simbolice ale picturii sunt mâinile. Ele vorbesc la fel de mult ca și chipurile personajelor. Cele ale tinerilor se odihnesc cu niște unelte abandonate pentru scurt timp, ele, care au stat atât de încordate tot restul zilei... Mâinile bătrânului se frământă de cine știe ce gânduri care nu-i dau tihnă nici măcar în scurtele lui clipe de răgaz. În planul secund, se află femeia, zugrăvită într-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
garnizoana plecată la Iași pe lângă domnul Cantemir. Acești moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic, timp de cinci zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se așează pe două rânduri pentru a face loc oștii ce urma să iasă. Din cetate nu ieșiră decât șase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o scurtă analiză. Dar noi ce suntem, dragă? răbufni soția lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă domnul de lângă geam, fără să abandoneze ziarul. Situația internațională e foarte Încordată. Cum așa? Întrebă neliniștită doamna În vârstă. Dușmanul nu doarme, stimată doamnă. Chiar niciodată? Nu. Și-atunci băiatul ăsta de ce trage la aghioase de când a urcat În tren? Tocmai de-aia, să poată fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca savant reproșul șăgalnic și lauda ironică, Îl făcură să abandoneze pereții acoperiți cu, În opinia sa, o replică abstractă a Genezei, la a cărei contemplare se dedase din plictiseală, spre a găsi un răspuns care să nu profaneze memoria celui dispărut și durerea stăpânită a femeii care Îi Întindea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o vitrină o sticlă cu spirt medicinal și un tampon de vată. Genunchiul fetei sângera și domnul Cioia se bucura să Îl poată atinge. Tot el l-a Întrebat pe Petru: ce vrei, Petre? Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Călărețul”, 1930, ulei pe pânză, 45x58 cm, semnat stânga jos cu roșu. Eugen Pascu este o personalitate aparte, cu Înclinații și tentații multiple. Pornește ca sculptor dar, poate, impactul cu mediul seducător al cromaticii picturale a Coloniei Îl face să abandoneze sculptura, reevaluându-și tentațiile expresive și distrugându-și toate sculpturile, (vezi exemplul lui Modigliani). Pictura Îi oferea de acum șansa Împlinirii. În lucrarea de față, se poate observa marea sa știință compozițională prin restructurarea dreptunghiului pânzei cu un pătrat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și partidul. Tovarășa Codruța a Început să bocească din nou. Dacă nu ar fi fost patria și partidul, nu ar fi avut pe cine sa iubească În copilărie, În afară de Rita și Dolfi, colegi de copilărie, căci ea era un copil abandonat din naștere și crescut la Casa copilului. Din toată povestea asta s-a ales cu o spaimă de baticuri de toată frumusețea. Până și Întunericul mirosea a baticul tovarășei. Câteva săptămâni a dormit doar cu lumina aprinsă. Când a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să se apere, docilă, indiferentă, supusă, vinovată, știindu-se parcă supravegheată de o privire mustrătoare și Îndepărtată. O putea manipula după plac, ca pe un manechin abandonat Într-o debara, sau ca pe o păpușă gonflabilă. Acum, nici acest lucru nu mai era posibil, dar nici nu și-l dorea. În cel mult o oră tragem cortina, zise Petru. Și ne vom duce cu toții la culcare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care ne aflăm pe această planetă înaintăm și nu ne întoarcem niciodată. Adevărul este că nemișcarea e o idee, un vis. E gândul la prietenoasele, primitoarele lumini ce încă strălucesc în toate locurile pe care am fost siliți să le abandonăm. — Cum? — Nu. Doctorița Randle purta un pulover verde, cu cerbi sau reni roșii și pantaloni maro, de tweed, în carouri. — Doar că... până acum n-ai spus că ai un motan. Păi, acuma am unul. Când am plecat, stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la intrare al unei clădiri din Blackpool. I se întâmplase ceva. Nu-mi amintesc ce anume. Hull. Leeds. Sheffield. Manchester. Blackpool. Hull. Leeds. Sheffield. Manchester. Blackpool. Ce-am făcut mai departe? M-am dus cu Fidorous în zonele goale și abandonate din lume, care sunt uneori numite ne-spațiu (o să-ți scriu o scrisoare despre ne-spațiu altă dată) și am studiat alături de el acolo. Am învățat tot felul de lucruri, cele despre supraviețuire pe care ți le spun ție acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
odată atât de clar și treaba asta, această întâmplare în mijlocul căreia nimerisem era prezentă și reală, voiam ca totul să se petreacă într-adevăr. Voiam să-mi las genunchii să se moaie. Să-mi las umerii să cadă, să mă abandonez pur și simplu - să mă prăvălesc la pământ și, într-un sfârșit, să dispar fericit. Râul acela monstruos putea să mă ia pe apele sale, să mă deznoade și să mă întindă cum voia și cum îi plăcea, pentru că, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am încuviințat. — Oamenii sunt prinși la mijloc. Între drum și cer. Înainte să întoarcă ochii spre mine, mai luă o gură din sendviș. Se petrec multe accidente acolo sus. Omul era Dean Rush, șofer de camion. Fusese nevoit să-și abandoneze camionul - el îi spunea „unitate“ - pe la poalele dealului, în apropierea unui teren de golf. Îl invitasem să stea cu mine la masă și ăsta fusese primul lucru pe care mi-l spusese. Apoi - Peninii. Era un om al frânturilor. Discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rostite. Știi adevărul. Știi că ești deja mort. În adâncul tău știi asta. Eric Sanderson a dispărut, a dispărut de mult. La fel și Clio Aames. Totul, tot ce-a fost el acum s-a terminat. Ar trebui să-i abandonezi și corpul. Ar trebui să nu te mai agiți și să-l lași să plutească, să salte pe valuri până departe. Lasă-l să cadă pe fundul oceanului, acolo unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
turnați. — Ce noroc, zise el. Din câteva opintiri dureroase m-am ridicat în picioare. Avusesem noroc, într-adevăr. Dictafoanele mă salvaseră, dar pentru a rămâne pe mai departe în siguranță, pentru a ține luxofagul lui Nimeni blocat, trebuia să le abandonez acolo. Acum plec, am zis. — Ba nu. Alți unu, doi, trei, patru luxofagi ieșiră viermuind din corpurile lor conceptuale primitive, din spatele marilor ochelari fumurii ai lui Nimeni. Veniră și alții; cinci, șase, șapte, opt, încolăcindu-se și căzându-i de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Stăteam pe marginea patului meu din hotelul Willows și despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul serii, lumina palidă a soarelui bătea spre portocaliu, umbrele zilei se alungeau și nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pasaje complexe, fie incomplete, fie fără sens: ... Simultana considerație a două variabile conjugate (cum ar fi implicația persuasivă și deficiența de livrare sau apexul noțiunii de lumen și timp pentru un concept în mișcare) determină o limitare asupra preciziei... la ... abandonează sincer considerentul tescovinei ulterioarei lovituri a duratei de urmărire spunând sticleții: o delectare... Copleșit, am încercat să-mi golesc mintea, am încercat să blochez accesul acelor miliarde de cuvinte care se îngrămădeau sub lumina instabilă a lanternei și-n întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pești, în litere și cuvinte, pe care le-au trimis în sistemele noastre de monitorizare a limbajului. Bătrânul părea zăpăcit, vlăguit. — Eu am fost singurul Shotai-Mu care a supraviețuit și asta doar mulțumită ție. — Ai venit aici. — Departamentul ăsta fusese abandonat cu mult timp în urmă și oamenii lui Ward nu știau nimic de existența lui. Vezi tu, am crezut întotdeauna că prioritatea mea trebuie să fie continuarea muncii noastre. Am făcut tot posibilul să rămân ascuns în vreme ce îngrijeam și întrețineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acolo céldarea cu cuie, céci s-ar putea ca ea sé fi fost pur și simplu aruncaté acolo de vreun pionier care a fost pus sé facé asta, dar care nu a putut s-o ducé prea departe și a abandonat-o lîngé peretele cantinei. Dar la fel de valabilé ar fi putut fi și varianta cé cineva s-a dus cu géleata sé baté un cui În fereastră cantinei și dupé ce l-a bétut, a uitat géleata acolo. În cazul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
chiar le-a informat în mod oficial de dorința României de a stabili relații cu Coreea de Sud. Reacția negativă nord-coreeană și apoi teama că o asemenea măsură ar putea duce la "slăbirea solidarității dintre țările socialiste" au determinat autoritățile române să abandoneze ideea. Cu toate acestea, în urma întâlnirilor, negocierilor și înțelegerilor intercoreene din vara anului 1972, în a două parte a lunii decembrie același an, a obținut acordul autorităților române de a trimite misiunilor și reprezentanțelor României în străinătate instrucțiuni de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Dezideratul era adâncirea studiilor în economia mondială, având ca temă raporturile și perspectivele acestora dintre grupările economice E.F.T.A. și Comunitatea Europeană. Datorită decesului soției în anul 1979 și nevoii de a îngriji copilul care avea doar 10 ani, a abandonat doctoratura. Începând cu anul 1963, a urmat Cursurile Postuniversitare de Relații Internaționale cu durată de 2 ani, din cadrul Universității București, pe care le-a absolvit în anul 1965, cu media 9,75. Limbi străine: engleza, franceza și cunoștințe de germană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]