3,386 matches
-
invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la un regim reflexiv de interpretare relativă a trecutului avem și abandonarea credinței în natura oraculară a istoriei, care a dăinuit în conștiința românească încă din primele scrieri istoriografice. F. Aaron (1835), spre exemplu, scria într-unul din primele manuale de istorie publicate în Țările Române, "istoriei patriei, oglinda aceea magică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la fel ca toate celelalte, nici mai bun nici mai rău decât francezii, ungurii sau germanii" (Mitu et al., 1999, p. 5). În același timp, doctrina "excepționalismului românesc" se destramă odată cu estomparea acestei filosofii mesianice a destinului național în istorie. Abandonarea mesianismului național implică deopotrivă renunțarea la filosofia teleologică a istoriei. Săgeata timpului înscrisă în istoria românilor își pierde direcția liniară prestabilită, pe măsură ce întreaga meta-povestire a devenirii istorice românești este restructurată de pe criterii cronologice pe baza tematice. Odată cu renunțarea la periodizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României, și livrată de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut iar non-comunismul reprezintă forța binelui absolut), a bicromiei (în care lumea este zugrăvită în alb și negru, în îngeri și demoni, disidenți și torționari) și a logicii binare aferente acesteia. Paradigma
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ceea ce a ajuns să se numească "normalizarea" Holocaustului (Kampe, 1987). Normalizarea Holocaustului și a celui de-al Treilea Reich nu înseamnă, nici pe departe, acceptarea morală a regimului nazist și a ororilor comise în numele ideologiei rasiale ca "normale". Înseamnă doar abandonarea tabu-ului comparativist, ceea ce presupune tratarea Holocaustului ca o specie a genului genocidar, ca un episod tragic în istoria Germaniei și a Europei, dar care își are corespondente în episoade de un tragism comparabil care au zdruncinat istoria altor societăți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care tensiunea acumulată a început să se disipeze. Problemele aduse în discuție de Historikerstreit au rămas însă nesoluționate. Dacă tranșeele intelectuale au ajuns să fie acum astupate, aceasta nu s-a datorat victoriei vreunuia dintre combatanți, ci mai degrabă datorită abandonării acestora. Revenind din acest prelung excurs germanic la problematica trecutului comunist românesc, este clar că în cultura română nici nu poate fi pusă încă problema "normalizării" fostului regim (în sensul unei înțelegeri istorice detașată emoțional). După o perioadă prelungită în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care, în mod normal, ar trebui să atragă drept răspuns un truism, această formulare interogativă este pe deplin justificată dacă avem în vedere, pe de o parte, anunțul "sfârșitului cunoașterii", survenit spre finalul secolului trecut unul care, în fapt, revendica abandonarea vechii modalități de a înțelege procesul cunoașterii (chiar și pe latura sa declarat "științifică"), ca unul ce ar fi net detașat de mediul social 51 și, pe de altă parte, ritmul accelerat în care se dezvoltă cunoașterea, un ritm ce
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
în reducerea activității simpatoadrenergice. Tratamentul farmacologic: -Se administrează inițial o doză/doze relativ mici cu scopul scăderii gradate a tensiunii arteriale (!simptome la inițierea tratamentului cauzate de o scădere prea bruscă a TA (fatigabilitate, cefalee, vertij, sincopă), ce pot determina abandonarea tratamentului. -Ideal - administrarea medicamentelor cu acțiune pe 24h (cât mai devreme dimineața) dau o complianță bună, o concentrație constantă a medicamentului pe 24 h împiedică apariția variațiilor tensionale. -Înlocuirea unui medicament cu altul, în cazul medicamentelor ineficiente sau a reacțiilor
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
nenecesare. Eludarea fortuită a principiilor fundamentale În relația medic-pacient Desigur aceste realități aveau să adâncească starea conflictuală dintre sistemul medical și societate și implicit dintre medic și pacient. În fapt această stare conflictuală avea să scoată În evidență până la urmă abandonarea principiilor care au făcut de-a lungul secolelor din medicină o știință umanistă. Prin această renunțare mai mult sau mai puțin fortuită s-a ajuns la o transformare relațională orientată către eficiență economică, de fapt către profit, pe care-l
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de locuri alocate special pentru grupuri minoritare. Cazul a pus în discuție problema discriminării pozitive, care nu implică doar favorizarea unor grupuri minoritare, ci, în același timp, defavorizarea unor indivizi din grupuri majoritare. Hotărârea a dus la reconsiderarea, uneori la abandonarea, unor programe de discriminare pozitivă. În educație, discriminarea pozitivă nu a mai fost promovată din 1998 în California, și tendința s-a extins în celelalte state ale uniunii. Fenomen pozitiv sau negativ? AFRICAN AMERICAN Termenul actual ce definește un cetățean
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
determinat luarea acestei decizii. Cum un rege al show biz-ului trebuie să fie încă și mai controversat, apar și situații care duc la o anchetă penală (1993) asupra unui caz de pedofilie, care se soldează cu cheltuieli astronomice și cu abandonarea cazului din lipsă de probe suficiente. În 1994 se căsătorește cu Lisa Marie, fiica unui alt rege (al rock and roll-ului), Elvis Presley, căsătorie ce durează doi ani. Mai urmează o căsătorie, un divorț și o arestare în 2003, urmată
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
trebuie să te comporți precum romanii. Există, de asemenea, o cultură ocupațională (de exemplu, o cultură a bancherilor sau una a consultanților) care trebuie încadrată în cultura corporatistă specifică fiecărei ocupații. În ultimul timp, în unele domenii se constată o abandonare a modelului „celei mai bune practici” ca tip de cultură ocupațională, pentru că era o cultură transmisă prin instrumente soft și o trecere înspre coduri de conduită, ca expresie mai concretă, hard, a culturii ocupaționale. Importantă pentru managementul unei corporații, atât
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
poate trece cu ușurință. Ea contează deopotrivă în demersul mai general avangardist al momentului de reformare a limbajului liric românesc prin elemente cert înnoitoare, ca și în evoluția propriei personalității a poetului, ca încercare (și reușită) de autodepășire, în sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care le ia față de universul Restriștilor, această carte conservă totuși date esențiale ale unei sensibilități elegiace, neliniștite. Ele transpar îndeosebi în reinterpretările expresioniste ale unor elemente constitutive universului imaginar al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în realitate imediată, între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, încât „călătoria”, „plecările”, evaziunea în genere înseamnă de fapt abandonarea perspectivei consacrate, convenționalizate asupra lucrurilor, fie și a celor mai umile: o exhatologie feerică, o necesară re-haotizare a lumii, pentru a face posibilă o nouă geneză, întemeiată pe puterea magică, recuperată a Cuvântului: „Orice vorbă atunci: focul de artificiu care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poezia este acea esență care îl înlocuiește în salvarea vieții". Paul Valéry credea că poezia are menirea de a lua locul lăsat liber de religie, o eroare pe care postmodernismul a găsit de cuviință că poate s-o elimine prin abandonarea definitivă a sacrului, a oricărui fel de transcendență. Nici nihilismul lui Nietzsche nu e unul de factură postmodernistă, căci, decretând "moartea lui Dumnezeu", filosoful german nu ajungea până la moartea Zeului, ci înlocuia o valoare cu altă valoare, pe Dumnezeul creștin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
natura, în lucrarea energiilor divine. Când Biserica s-a pomenit în mijlocul crizei sacrificiale 65, adică în violența revoluției, Papa Pius al VII-lea a intervenit cu o bulă papală, încercând restaurarea libertății augustiniene, știind cât de primejdioasă pentru omenire e abandonarea jertfei hristice. Cert e că revoluțiile europene vor instaura o ruptură profundă între tradiție și modernitate. De la societățile arhaice până în secolul Luminilor, predominantă a fost soluționarea crizei sacrificiale fie prin victima ispășitoare (ceea ce încă se va mai încerca în Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pot numai să vorbesc despre ele, dar nu le pot exprima. O propoziție nu poate să spună decât cum este un obiect nu ce este"170. În perioada târzie, Wittgenstein a renunțat și la ajunge la marginea limbajului, optând pentru abandonarea acestuia, căci "despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă", dat fiind că "esența ne este ascunsă". De fapt, Wittgenstein nu spune o noutate și, la rându-i, Heidegger, în celebra Scrisoare despre umanism invocă limpede responsabilitatea față de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a sacrului abandonat de ateismul rafinat al postmodernilor. Ihab Hassan privește lumea ca lumen, "ca miracol incredibil", simțindu-se atras de "Problema spirituală a materiei și a genezei lumii"220. La rându-i, Malcolm Bradbury se detașează de postmodernism declarând abandonarea tezei lui Fukuyama privitor la "sfârșitul istoriei", conștient că istoria trebuie recuperată, nemaicrezând în existența unei paradigme a postmodernismului ("o direcție teoretică anume"), încât, ca european, nu are sentimentul unei disoluții a istoriei (precum deconstructiviștii americani). Dimpotrivă,, "Pentru mine, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
milioane), ca ecologiști, abordează la modul secular problemele sociale, centrați fiind pe chestiunile umaniste. Ambele aripi, în confruntarea cu modernismul, ar prefera formele de credință vechi, dar în spirit înnoitor. Asta ar fi, într-adevăr, o notă de transmodernitate în fața abandonării sacrului de către postmoderni. Studiul American Lives arată că încă din 1970 s-au ivit germenii transmodernității. Expansiunea culturii integrale nu dovedește, însă, că ea a fost predestinată, orânduită, ci este doar "un răspuns la problemele actuale", aceasta fiind condiția apariției
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de cinci milioane de femei 279. La acestea, s-ar putea adăuga multe alte crime comise în numele creștinismului. În interesele politice, există tendința ca acestea să fie mascate cu argumente religioase sau înalte principii umanitariste. Dar acestea sunt adevăratele "erezii", abandonări ale iubirii creștine în numele "iubirii creștine", cum o face și Marele Inchizitor din romanul lui Dostoievski. Însă Dan Brown ține morțiș să sublinieze că religia creștină a fost, timp de două milenii, o dezlănțuire sălbatică a bărbatului contra femeii: "Jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ap]rea că un zeu universal, nu doar local, evreii au reținut un particularism în expresia universalist] (Isaia 40-55). Semnul înțelegerii solemne, circumcizia, era destinat exclusiv b]rbaților, iar necircumcizia sau orice încercare de a ascunde semnul era echivalent] cu abandonarea angajamentului solemn (Macabei 1.15). Scopul legii era sedeq, interpretat de obicei prin „dreptate” sau „virtute”, si însemna „calea cea dreapt]” sau ceea ce este normal. În Deuteronom st] scris: Sedeq, sedeq, vei tr]i și vei moșteni p]mântul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei vieți; fiecare își are propria dharma, atât ca înzestrare, cât și ca rol social (Creel, 1984, p. 4). O persoan] fie evolueaz] în ceea ce privește karma, aspirând la o renaștere mai înalt], fie încearc] s] desfac] leg]tură și opteaz] pentru abandonarea definitiv] a existenței ciclice (samsara). Ușor de spus, greu de f]cut. Într-adev]r, aceast] libertate este plasat] a patra și este scopul cel mai greu de atins în schema celor patru sfârșituri deontologice ale purusharthas, adic] „lucruri c]utate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mașiniste” machiavelice aplicate în guvernare: menținerea ignorantei în rândul oamenilor, caracterizarea toleranței ca fiind nefireasc] etc. Eu aș propune o abordare diferit] a gândirii lui Lao Tzi. Acesta ne îndeamn], la fel cum a f]cut și Mencius, la o abandonare a mijloacelor lingvistice de dirijare a comportamentului. Disputa dintre cei doi se reg]sește în percepția lor diferit] asupra mecanismelor ereditare umane. În opinia lui Lao Tzi, zestrea ereditar] a ființei umane, lipsit] de podoaba culturii și a limbii, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a îndep]rt]rii graduale de dogmă tradițional] conform c]reia morală deriv] dintr-o surs] de autoritate, alta decât natură uman] și a accept]rii ideii c] morală poate proveni din ins]și aceast] natur]. Etapă a echivalat cu abandonarea credinței c] morală trebuie impus] ființelor umane și cu acceptarea aceleia c] morală poate fi înțeleas] în formă autonomiei ființei umane. Debutul acestei etape e marcat de Eseurile lui Montaigne (1595), punctul culminant constituindu-l opera lui Kant (1785), a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le pot inc]lca ori de câte ori vreau s] fac acest lucru? Desigur c] ordinea social] s-ar pr]buși dac] toți indivizii ar gândi în felul acesta. Totuși, recunoașterea acestui lucru ne îndeamn] la prudent] în folosirea principiului și nu la abandonarea lui complet]. Întrebarea r]mane ins]: de ce s] nu îmi încalc obligațiile atunci când este avantajos s] fac acest lucru și știu c] nu voi fi pedepsit? În concluzie, cele dou] tr]s]turi distinctive ale teoriei moderne a dreptului natural
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] proced]m astfel), precum și dac] îi ajut]m pe cei aflați în necaz atunci când putem (avem o datorie prima facie s] îi ajut]m). Conflictul se desf]șoar] între dou] acțiuni care sunt importante și este rezolvat nu prin abandonarea vreunuia dintre principii, ci prin luarea unei decizii referitoare la gradul de important] a fiec]rei acțiuni. Prin această, perspectiva unui exemplu opus unui principiu moral este schimbat]. În loc s] fie un exemplu în care principiul ne spune s] facem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]