1,869 matches
-
fapt era valabil chiar și pentru elemente mai cultivate ale populației, cînd se știe că Academia din Marsilia a trebuit să renunțe la ședințele publice din 1726, fiindcă auditorii nu erau familiarizați cu limba de stat.192 Ancheta pe care abatele Grégoire o întreprinde din august 1790 și pînă în iulie 1792, o confirmă.193 Totodată această anchetă dezvăluie și proiectul de dominare ce o animă. Cele douăzeci și opt de întrebări ale chestionarului ocolesc termenul de dialect preferîndu-l pe acela peiorativ de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de dialect preferîndu-l pe acela peiorativ de jargon. În afară de aceasta ele depășesc cadrul strict lingvistic testînd gradul de adeziune al maselor față de Revoluție, patriotismul lor civico-național și "prejudecățile" de ordin lingvistic ce le stînjenesc. În fapt însă, numeroși corespondenți ai abatelui Grégoire nu vor decît să-și apere particularismul lingvistic, argumentînd, de exemplu, că este vorba de o "limbă a fraților și a prietenilor", și că "pentru a distruge dialectul nostru ar trebui distruse mai întîi soarele, răcoarea nopților, stilul de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
manieră decisivă. Herder și apoi Fichte se vor face interpreții acestui nou concept de națiune formată din ființe vii și nu din "supuși ai legilor" cum voia Sieyès. De aici încolo acestă interpretare o va concura pe aceea național-liberală a abatelui legislator cît și viziunea eshatologică a iacobinilor ce tindeau să substituie omului obișnuit, Omul nou, supus complexului de relații sociale pînă la nivelul identificării sale cu Statul. Viziunea este profund diferită. Pentru Herder și Fichte, nu statul este acela care
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acestei expresii a voinței lor.319 În decembrie 1918, ei se opun chiar tentativei de secesiune a Boemiei germanofone regiunea Sudet tetativă reprimată de către Masaryk în spijinul Franței. Și tot astfel, mai tîrziu, în septembrie 1919, în virtutea unei părtiniri identice, abatele Hlinka va fi tratat drept dușman fiindcă ceruse ca slovacii, compatrioții săi, să fie consultați în legătură cu ralierea față de guvernul de la Praga, de care nu mai depindeau de secole. Cît despre Ungaria, aceasta își pierde curînd jumătate din teritoriu ca și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
față de o republică anticlericală, nu va mai avea timp să-și pună în practică principiile, în singurul său an de existență. Cu toate acestea, radicalii vor rămîne aici destul de nu-meroși, poate chiar majoritari. Un astfel de exemplu aflăm în persoana abatelui Jerbaxio Albizo, împușcat de către franchiști în 1936, care predica tinerilor că, de vreme ce Dumnezeu "i-a făcut astfel pe basci [...] nu i-a făcut pentru a deveni spanioli sau francezi tot așa cum păsările n-au fost făcute pentru a de-veni
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
191 L.R. Higonnet, "The politics of linguistic terrorism and grammatical hegemony during the French revolution", Social His-tory 5 (1), ianuarie 1980, p.41-69. 192 P. Guichonnet, " La Révolution doit parler le français", Le Messager, 19 februarie, 1993, p.16. 193 Abatele H. Grégoire, "Rapport sur la nécessité d'anéantir les patois et d'universaliser l'usage de la langue française", p.300-317, în M. de Certeau, D. Julia, F. Revel, op. cit. 194 Citat în P. Guichonnet, "Haro sur les patois", Mesagerul, 26
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și mandibule inferioare în straturi mult mai vechi, de exemplu la Ciu-Ku-tien (la un nivel databil ~ 400000-300000) și prezența lor a ridicat probleme, întrucât nu e vorba de îngropări, conservarea acestor cranii ar putea să se explice prin motive religioase. Abatele Breuil și Wilhelm Schmidt au amintit obiceiul, atestat la australieni și la alte popoare primitive 6, de a conserva craniile rudelor moarte și de a le duce cei vii în deplasările lor. Deși probabilă, ipoteza n-a fost admisă de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi flaut. Interpretarea pare convingătoare pentru că se cunosc în arta paleolitică vreo 55 de figurări de oameni îmbrăcați în piei, de multe ori în poziție de dans24. Este vorba, de altfel, de un comportament ritual specific populațiilor contemporane de vânători. Abatele Breuil a făcut celebră gravura numită "Marele Vrăjitor" din peștera Trois Freres, gravură incizată pe peretele peșterii și măsurând 75 centimetri înălțime. Desenul lui Breuil îl arată pe "Vrăjitor" cu un cap de cerb purtând mari ramuri de coarne, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o figură umană. Dar fotografii recente n-au arătat toate elementele descrise cu grijă de Breuil 25. Se poate ca anumite detalii să fi fost deteriorate din momentul descoperirii gravurii (de exemplu, ramura a doua), dar nu este exclus ca abatele Breuil să fi executat slab crochiul său. Așa cum îl vedem în fotografiile recente, "Marele Vrăjitor" este mai puțin impresionant. Totuși, el poate fi interpretat ca un "Stăpân al Animalelor" sau un vrăjitor care îl personifică. De altfel, pe o placă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui W. Jaeger, Contra Eunomium, în Gregorii Nysseni Opera, 2 volume, vol. 1.1, p. 3-409; vol. 2.2, p. 3-311; edit. de Werner William Jaeger, Leiden:Brill, 1960, cu excepția locurilor unde P. G. indică volumele din Patrologia Graeca a abatelui Migne. Cât privește cartea În Canticum canticorum, referințele se adresează ediției lui H. Langerbeck, În Canticum Canticorum (Gregorii Nysseni Opera VI), Editor H. Langerbeck, Brill, Leiden, 1986. Pentru schemă ontologica a Sfanțului Grigorie, conform D. Balás, Metousia Theou, Romă, 1966
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
-i recomanda pentru devenire istorică . Are mai puțină importanță ce spune Simon de Keza despre istoria ungurilor înainte de anul 1000. Nu poate să nu surprindă modul în care cronicarii lor au știut să construiască o istorie care poate deruta cititorul . Abatele Regino din Prűm, care a trăit în secolul al X-lea, cunoscându-i direct din incursiunile făcute în Germania, îi descrie astfel: „Ungurii rătăcesc în pustiitățile Panoniilor și ale avarilor și își caută hrana zilnică din vânat și pescuit. Ei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Joseph Primoli (1851-1927), descendent al fraților împăratului Napoleon I, Lucien și Joseph Bonaparte. 38 Bernhardt, prinț von Bülow (1849-1929), diplomat și om politic german, cancelar al Reich-ului în anii 1900-1909. 39 Referire la Manon Lescaut, celebra operă a romancierului francez Abatele Prévost (1697-1763). 40 Localitate în Germania. 41 Lucrare semnată de Emmanuel, conte de Las Cases (1766-1842), publicată în 1823, în fapt jurnalul dialogurilor secretarului său cu Napoleon I, în exilul din insula Sfânta Elena, despre viața și faptele sale. 42
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
159, 161 Orléans, duce de / 135 P Palmer, A.W. / 41 Philippe S. / 51 Pless, prințesă / 118 Poidevin, Raymond / 38-39 Poincaré, Henri / 47-48, 56 Polignac, Winnaretta Singer, prințesă de / 116, 134, 167 Popescu, Constantin / 37 Potra, George G. / 40 Prévost, abatele / 132 Primoli, Joseph, conte de / 29, 77, 87, 132 R Radolin, prinț / 78 Rădulescu-Zoner, Șerban / 39 Răzdolescu, Delia / 40 Récamier, doamna / 131 Renan, Ernest / 52, 57 Renouvin, Pierre / 38-39 Richelieu, Armand-Jean Du Plessis, cardinal de / 27, 53, 57 Rivarol, Antoine
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
un capitol intitulat " Cum să bei", unde se afirmă "că un sfert de litru (de vin) pe zi este de ajuns", dar că "dacă o cantitate mai mare se dovedește a fi necesară, cel care va hotărî aceasta va fi abatele, având grijă să nu existe nici exces, nici beție", întrucât se știe că "vinul îl face chiar și pe înțelept să se clatine". De aici provine în literatura franceză imaginea călugărului "chefliu" și bine dispus, începând cu personajul Ioan Spintecătorul
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
În secolul al XII-lea, ordinul Benedictinilor a pierdut monopolul monahal din Apus, în avantajul călugărilor cistercieni și a călugărilor cartusieni. În anul 1098, în orașul Citeaux aflat la 20 de km spre sud de Dijon, în apropiere de Nuits-Saint-Georges, abatele Robert de Molesme pune bazele unei comunități religioase care derivă din ordinul Sfântului Benedict. Fondatorii de la Citeaux proveneau din abația de la Cluny, aflată nu departe de Macôn, de unde pornește o mișcare de reformă care își propunea să separe clerul de
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de Fontaine, aliat al Ducelui de Burgundia, Bernard este atras de tânăr de viața monahală. La 20 de ani intră în abația de la Citeaux alături de 30 de camarazi unde provoacă un adevărat curent de aderenți. Trei ani mai târziu devine abate al noii abații de la Clairvaux. În toate cele 393 de abații pe care le-a fondat călugărul-arhitect și cât timp a trăit, până în anul 1153, au domnit renunțarea de sine, simplitatea, sobrietatea. Vitraliilor colorate le iau locul cele albe, decorate
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dovedește studiul calendarului. II. Sfinții ocrotitori ai viticultorilor 31 Cei aproximativ treizeci de sfinți ocrotitori ai viticultorilor în Franța pot fi clasificați în funcție de bresle, de regiuni și de calendar. Printre aceștia se numără sfinții ocrotitori ai viticultorilor înșiși: sfântul Antonin, abate, prăznuit în Franța pe data de 14 februarie; sfântul Friard, prăznuit la data de 1 august; sfântul Gautier este prăznuit la data de 9 aprilie; sfânta Genoveva este prăznuită la data de 3 ianuarie; Sfântul Ioan Evanghelistul este prăznuit la
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
adversarii lor. Din această masă de publicații, cu o existență adesea efemeră, se disting Mémoires de Trévoux (1701-1762), organ inspirat de iezuiți, Les Nouvelles ecclésiastiques (1728-1803) de tendință jansenistă, mai mult sau mai puțin clandestine; Le Pour et Contre a abatelui Prévost, autorul lui Manon (1733-1740); Journal encyclopédique al lui Pierre Rousseau, apărut la Liège, dar difuzat peste tot în Franța (1756-1793); dintre publica(iile "anti-filosofice", cea a abatelui Desfontaines, Le Nouvelliste du Parnasse (1730-1743), și a abatelui Fréron, L'Année
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
jansenistă, mai mult sau mai puțin clandestine; Le Pour et Contre a abatelui Prévost, autorul lui Manon (1733-1740); Journal encyclopédique al lui Pierre Rousseau, apărut la Liège, dar difuzat peste tot în Franța (1756-1793); dintre publica(iile "anti-filosofice", cea a abatelui Desfontaines, Le Nouvelliste du Parnasse (1730-1743), și a abatelui Fréron, L'Année littéraire (care ap(rea o dată la zece zile) (1754-1776). Este caracteristic că cei mai celebri "filosofi", de la Voltaire la Rousseau, de la Diderot la ďAlembert, nu au scris niciodată
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
et Contre a abatelui Prévost, autorul lui Manon (1733-1740); Journal encyclopédique al lui Pierre Rousseau, apărut la Liège, dar difuzat peste tot în Franța (1756-1793); dintre publica(iile "anti-filosofice", cea a abatelui Desfontaines, Le Nouvelliste du Parnasse (1730-1743), și a abatelui Fréron, L'Année littéraire (care ap(rea o dată la zece zile) (1754-1776). Este caracteristic că cei mai celebri "filosofi", de la Voltaire la Rousseau, de la Diderot la ďAlembert, nu au scris niciodată în aceste ziare. 3. Primele cotidiene franceze. Abia la
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
era cu nimic mai prejos de cea a partidelor din opoziție. Printre ele se distingeau Journal politique et national, apoi Les Actes des Apôtres, unde colabora Rivarol, Le Petit Gauthier al lui Gauthier de Syonnet, L'Ami du Roi a abatelui Royou, Gazette de Paris a lui Durozoi și Journal de M. Suleau. III. Presa, prima victimă a Terorii (august 1792 iulie 1794) Evenimentele petrecute pe 10 august au suprimat cu brutalitate presa regalistă iar guvernul revoluționar a suspendat libertatea presei
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
apelul colegilor de la National, au organizat rezistența (i, datorită acestui apel, s-a născut revoluția pariziană. Presa f(cea astfel dovada puterii sale. Printre ziarele cele mai rezistente ale perioadei se distingeau: Gazette de France care rămăsese ultra sub conducerea abatelui de Genoude, Quotidienne, al c(rui conservatorism exagerat îl a(eza adesea în calea opoziției, dar mai ales Journal des Débats și Constitutionnel. Publica(ia lui Bertin, a cărui tiraj atingea 20.000 de exemplare, era relativ moderată. Aceasta putea
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
intransigent al contelui de Chambord. În această perioadă (i-au f(cut apari(ia mai multe ziare catolice. Dacă l'Avenir a lui Lamennais (octombrie 1830 noiembrie 1831) nu a supraviețuit condamnării sale de către Grigorie XIII, l'Univers, creat de abatele Migné în 1833, a fost mai puternic: între 1842 și 1849, acesta a servit drept organ pentru cel mai mare ziarist catolic al secolului al XIX-lea, Louis Veuillot, al cărui catolicism intransigent a avut o influență deloc de neglijat
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de calitate, lunare sau bilunare, al căror număr și importanță au fost considerabile pînă în 1914: Revue des Deux Mondes a lui Buloz și Revue de Paris au apărut în 1829. Le Correspondant devine în 1843, cu Montalembert, Falloux și abatele Dupanloup, organul catolicilor liberali. L'Illustration al lui Charton, publicat pentru prima dat( (n 1843, avea să rămînă timp de un secol magazinul ilustrat francez, simbol al calității. C) Noile cotidiene cu o piață mai bună. Dezvoltarea presei era frînată
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
sfîrșit, supuse aceleiași legislații ca în Germania, însă în 1913 statutul lor a fost cu brutalitate schimbat, iar publicațiile în franceză, care erau de bine de rău menținute, ca Le Journal d'Alsace-Lorraine de la Strasbourg, Le Nouvelliste d'Alsace-Lorraine a abatelui Wetterlé de la Colmar sau Le Courrier de Metz, au fost amenințate și puse sub urmărire, înainte de a fi suprimate definitiv în august 1914. CAPITOLUL VI PRESA DIN FRANȚA ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI (1914-1918) Importanța războiului din 1914-1918 în istoria presei este
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]