3,167 matches
-
felul său defectul ordinei simbolice, limitele unui limbaj care nu ar putea merge mai departe decât marginile propriului sistem. Sau mai degrabă secretul ar fi în altă parte decât acolo unde locutorul pretinde că-l caută? Nu într-un indicibil abis, ci la suprafață, acolo unde auzul și privirea nu îl caută?" (Christian Lacassagnère, " La poétique du secret dans les contes fantastiques de Poe", în Le secret, studii reunite de B. Bertrandias, CRLMC, Presses Universitaires Blaise-Pascal, 1999, pp. 179-180). Literatura se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
miroase-a fulger; puieții cresc, în mai, cu disperare, iar ciocârlia, cu un fir de cântec, tăriile le leagă de ogoare... Peste tot, aceeași puritate a liniei, o neîntreruptă nevoie de idealitate, iubirea fiind un ocean ale cărui adâncuri sperie, abis în care te poți prăbuși și instrument de inițiere în ceva niciodată palpabil. Ceva: "Ca și cum ar ninge cu fluturi / peste ruguri și-acestea s-ar stinge. / Ca și cum n-ai putea să te bucuri / decât atunci când ai plânge (...) // Ca și cum m-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte poeme, spre gnomic. Monologul ceremonios, exhortativ, deschis zborurilor înalte, se vrea unul transtemporal; miraj și cânt merg laolaltă, în indiviziune, recitativul ridicându-se peste abisuri, balansând între un orgoliu franc și suferința de a nu fi găsit Pasărea de aur ("mai ușoară ca sunetele"). Pasăre-simbol, aceasta e totuna cu Măiastra lui Brâncuși, totuna cu "Pasărea sfântă" în viziunea lui Blaga: "potir" și "cântec de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
epoca cu abonament / în grup, prin circuit, cu vize de întrerupere la festivalurile județene". Profiluri feminine, invocații fără nimic erotic, întrețin eterna aspirație spre completitudine: "Teologia mea / e trupul femeii". Nimic senzual; nimic din angelismul petrarchisto-romantic, ci "femeia fatală", "femeia abis" care "fi-va focul și marea și aerul / și ziua a șaptea când apare memoria" (Noapte cu măr). Niciodată melancolizat, adoratorul nu-și ascunde reacțiile fruste. "Aș vrea să-ți arăt, doamnă, că uneori lupul e partea / bună din mine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îndătinat al misterelor. Moartea nu este, deci, închidere, de unde și participarea cosmică la festivitatea nunții, care poate fi proiecția, din oglindă, a celeilalte festivități, moartea. Aceeași viziune perspectivistică se înscrie și în plan mitico-estetic. În fața Păstorului nu se află un abis existențial care să-l angoaseze, ci o lume mirifică, incitatoare. Drept urmare, moartea nu-și arată chipul hidos și înfricoșător. Simbolul „facla întoarsă” incifrează și ascunde sensul dramatic al funerarului. Imaginea tînărului condus de faclă dă impresia de „curgere”, amestecîndu-se cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Iar cucu-n ore a murit;/ În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit” (Rondelul toamnei). Maestru al sonetului, rondelului și poemului într-un vers, T. scaldă verbul într-o luminiscență potolită, cu o tonalitate elegiacă generată de pericolul iminent al „abisurilor de moarte”. SCRIERI: Caravana robilor, Bolgrad, 1934; Somnul lebedelor, Buzău, 1944; Miracol carpatin, Brăila, 1969; Poezii, pref. Dumitru D. Panaitescu, Brăila, 1979. Repere bibliografice: Iacob Slavov, „Caravana robilor”, „Bugeacul”, 1936, 3; N. Iorga, Din poezia bună, NRL, 1938, 169; Iorgu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
pontic, Moartea”. Un memento mori, de astă dată sub emblematica expresă a macabrului, e și volumul Mineralia, care adâncește conștientizarea unei răsturnări a destinului - „sârmă de echilibrist pe care calc,/ cu capul în jos”, proiectând propria carcasă minerală într-un abis geologic, „până la principiul dintâi”: „port trupul ca pe o raclă de moaște,/ din care, de-acum, nimic nu mai naște”; arar, memoria refuză înstrăinată vechea exaltare festivă, pentru că personajul liric e prizonierul definitivei înstrăinări: „oasele mele,/mai departe de mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
imediat o contramăsură: o imagine a nenumitului, un dublu al mortului pentru a-l menține în viață și, indirect, pentru a nu vedea acest nu-știu-ce în sine, a nu se vedea pe sine ca aproape nimic. Inscripție semnificativă, ritualizare a abisului prin dedublare speculară. "Nici soarele, nici moartea nu pot fi privite în față"***. Perseu a trebuit să folosească o oglindă ca să-i taie capul Medusei. Imaginea, orice imagine, este, fără îndoială, un vicleșug indirect, o oglindă în care umbra prinde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dansului, publicitatea publicității etc., începe cu un zâmbet și sfârșește într-o grimasă. Imaginea este viață, deci naivitate. Prea multă ironie poate s-o ucidă. Narcis este o ființă a crepusculului, iar narcisismul, un viciu funebru. Prea multă punere în abis te face să te prăbușești în el. "Sunteți doar primul în decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa Baudelaire lui Manet. În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă, în ciuda frumoasei butade a lui Malraux, el a făcut și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și-au găsit, la rându-le, mormântul: computerul. Inutil să refuzăm a vedea cea mai recentă dintre mașinile noastre spirituale. Aceasta, până și un estet știe, are spirit cât o sută. Kant prin ochii lui Castelli Vom măsura mai bine abisul care desparte actuala noastră practică a imaginii de teoriile academice ale artei recitind Critica facultății de judecare de Immanuel Kant în lumina secolului XX, nu a secolului al XVIII-lea. Nu o lectură filosofică a acestei filosofii pentru a aprecia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Darvari poate fi descifrată doar prin prisma celor întâmplate lui Dragomir și Zamfirei. Povestea lui Dragomir și a Marinei care-și spunea Zamfira, reclamă cunoașterea vieții boierului Calomfir etc. Din acest punct de vedere, există și o punere în abis "de ordin secund": Doftorul, magicianul care înghesuie zeci de spectatori într-o cutiuță și apoi îi readuce la locurile lor, este o reprezentare a lui Fărâmă 406. Fiecare poveste este un semn a cărui semnificație este decisă de către un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
alt "muzicant de meserie" ca și Gavrilescu, dă lecții de violoncel până când își dă seama că nu izbutește să-i ajute pe învățăceii săi, "adică să-i fac să mă întreacă..."634. Povestea care-i marchează întreaga viață - punere în abis a textului - este despre un saltimbanc, un prestidigitator din Evul Mediu care își dă seama de decăderea lui, de trădarea lui, de faptul că "un jongleur și și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o posesiune diabolică. Prin negație, ateismul afirmă în chip întors existența lui Dumnezeu. El e o pervertire a inteligenței, în felul demonilor, care cred și ci în existența lui Dumnezeu de vreme ce lucrează împotriva voinței lui. Dar cu aceasta atingem acel abis al libertății ontologice, care e însăși rădăcina spiritului creat. în creștinism, armonia sau dezacordul dintre religie și cultură, care dă conținutul coexistenței lui istorice, se desfășoară între cele două extreme, care sunt: libertatea omului și harul dumnezeiesc. În mod natural
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o asemenea teorie opera de artă e produsul inconștientului care „tiranizează” pe artist, în timp ce conștiința lui proprie nu participă cu nimic, nu poate să participe cu nimic la actul creației, mărginindu-se pur și simplu să înregistreze pasiv apariția din abisul neguros a imaginarelor arhetipuri creatoare! Dacă izolăm această idee de cadrul atavismului mirific, prin care Jung populează sufletul individual cu nenumărații strigoi ai omenirii defuncte, rămâne același inconștient dinamic, cum îl concepe Th. Ribot și cum am văzut că îl
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
științifică a astronomiei ptolemeice, care a stăpânit Evul Mediu și care nu îngăduia altă vedere asupra universului, care s-o contrazică, cu toate că aceasta din urmă ar fi fost, cum s-a dovedit, adevărul evident. în fața acestei concepții, care dizolvă în abisul irațional personalitatea omenească, doctrina ortodoxă opune concepția omului rațional, singura făptură de pe pământ care poartă în spirit însuși chipul lui Dumnezeu. După învățătura lui Ioan Damaschin, spiritul e ochiul sufletului, e fereastra duhovnicească prin care intră în omul desăvârșit lumina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se elibereze cu totul de superstiția antichității. DESPRE SUBLIM Revenim în acest capitol la contemplația estetică în legătură cu cea religioasă înrudirea artei cu religia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decursul atâtor veacuri ar fi fost cu neputință ca puterea lui creatoare să nu ajungă la conștiința de sine. Căci stilul bizantin se creează mereu și nimic nu ne îndreptățește ca această reînnoire din veac în veac s-o atribuim abisului. Bizantinul nu e nici plăsmuire individuală și nici plăsmuire colecliv-națională, cum ar fi folclorul unui popor, ca să-1 putem atribui categoriilor abisale, personale sau etnice. Bizantinul n-a apărut o dată cu creștinismul ca să putem spune că e produsul unei spontaneități năvalnice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o impietate asupra inconștientului și o mare spărtură, dacă nu chiar o distrugere, a mătcii stilistice. Filosoful a trebuit deci să recurgă la un artificiu, dacă sofianicul e puterea constitutivă a stilului și dacă stilul nu e altceva decât expresia abisului cosmotic, ce ne împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu părere de rău că ideea aceasta e nejustificabilă. Lucian Blaga confundă în mod voit, credem, două procese cu totul diferite: procesul formativ al stilului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îngerești, ce suie într un avânt universal spre Sfânta Fecioară și spre Sfânta Treime din planul suprem al icoanei. Cine adâncește sensul atotcuprinzător al acestei arte nu mai e ispitit să creadă că ea ar fi o spontană emanație a abisului. Cugetat și asimilat până în ultimul amănunt la viziunea vieții veșnice, stilul bizantin e concretizarea sublimă a dogmei ortodoxe. PARTEA A TREIA NOSTALGIA PARADISULUI NOSTALGIA PARADISULUI Vom căuta să răspundem, în aceste ultime capitole, la întrebarea pe care am rezervat-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în fenomene. Ele sunt apariții secundare. Trebuie căutat izvorul lor cel mai adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice și se revarsă în afară întâmplările și faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu și până pe culmile vecinătății cu Dumnezeu Descoperirea acestui spirit ascuns, focar central din care se împroașcă în afară amestecatele aspecte ale vieții, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. În experiența lui artistică, viața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
erotic, prin care simțim nevoia să ne întregim ființa. Nesațul voluptății e trandafir cu ghimpi înveninați. Nesațul voluptății e una din cele mai mincinoase iluzii ale vieții în dezlănțuire oarbă. Credem că trăim în beția triumfului când suntem pe alunecușul abisului și al neantului. Creștinismul pune în fața acestui frenetic marș spre neființă al omului bolnav de osânda păcatului două soluții: una pe linia căutării unui alter ego erotic, întregitor căsătoria pentru a face odată pentru totdeauna un singur trup din două
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca o răstignire cu sens întors față de cel creștin, ca o prăbușire în abisul morții, înfrîngerea ei prin renunțare și prin impasibilitate creează o nouă stare, de puritate spirituală, rostită prin versul: Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Această liniște cucerită dincolo de uraganul antagonismelor carnale, în regiunea superioară a apatiei sau a nepătimirii, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ape uzate de la uzinele atomoelectrice). · De regulă, deșeurile nucleare sunt transformate prin topire cu nisip, oxizi de bor, aluminiu și fosfor în sticlă insolubilă, sunt introduse în recipiente sigilate , închise ermetic în blocuri de beton și apoi sunt scufundate în abisurile oceanelor sau depozitate în saline părăsite la adâncimi mai mari de 500m, cu umiditate redusă și pericol scăzut de mișcări tectonice. Totuși volumul de 106m3 deșeuri nucleare acumulate până în acest moment constituie o problemă încă nesoluționată. · Apele de răcire provenite
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
putem trezi la adev...rata realitate și putem ieși din st...rile comune majorit...ții Ț de „orbire”, „surzenie” și „adormire” spiritual.... Așa s... ne ajute Dumnezeu! Capitolul 1 Ce este Reiki Spiritul uman e fascinat de mister. Misterul este abisul care stârnește neîncetat neliniștita noastr... curiozitate prin insondabilele ei adâncuri. Cel mai mare mister al infinitului este existența Celui pentru care nimic nu are mister. (Eliphas Lévi Cheia marilor mistere) S... rețineți c... Reiki este un lucru fascinant, care poate
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
oamenii să nu-și uite istoria, înțelegând prin aceasta istoria evenimențială, politică. Alții, vrem ca oamenii să nu-și uite istoria, înțelegând prin aceasta istoria culturală, a marilor realizări creatoare ale omenirii. Mereu prinși în rostogolirea vieții... până plonjăm în abis... Unii cred că ideile sunt pentru a ne descurca cu problemele vieții, alții cred că ele sunt pentru a cuceri încă necunoscutele lumii (interioare și exterioare). Unii cred că ideile sunt la îndemâna tuturor, alții doar la îndemâna unora. Unii cred că
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]