3,746 matches
-
Cine să-i spun c-a trecut? a întrebat Vultur-în-Zbor, devenind curios. Silueta s-a gândit un moment, apoi i-a arătat ceva, întinzând brațul drept. — Locuiesc acolo, i-a spus. Casa cea neagră era așezată pe o stâncă ițită abrupt deasupra orașului și sub peretele de nori, neagră precum veșmintele ce o învăluiau pe posesoarea lor. — Sper să te revăd în curând, a spus ea și, dând un ghiont măgarului, a pornit-o la drum. — Cum te cheamă? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
amândoi. Vultur-în-Zbor simți aici încă o dată misterul tangibil al muntelui și se curăță de păienjenișul propriei amăgiri de sine. Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor își aminti descrierea făcută de Virgil Jones frasinului Yggdrasil, copacul-mamă care ține cerurile laolaltă. Și-atunci întrebă ce fel de monștri îl rodeau la rădăcină. Alt șoc. Vultur-în-Zbor avea o amintire clară a pantelor superioare de pe muntele Calf. Fuseseră abrupte, mai solicitante chiar decât urcușul din K până la promontoriul stâncos și bogat împădurite. Avusese rețineri serioase față de escaladarea acelor înălțimi fără echipamentul adecvat. Prin urmare, a rămas uimit când a văzut înaintea lui un coridor bine curățat care mergea în susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe obraji și le aduna cu palma și le băga la loc în gură. Îți dai seama? Și cu dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te mai sărute după aia careva, nu dai totu’ afară imediat? Abrupt și fără preaviz? Își trase scaunul lângă mine. Luase paharul și-l studia în lumina becului gălbui din spatele barmanului. Era și o oglindă acolo, printre sticlele colorate. Îi priveam chipul reflectat în apele oglinzii. Mă chinuiam s-o aduc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fericirii și a nefericirii, pe vârsta copiilor în ani și pe momentele cele mai importante din viața acestora. Se constată că frica și nefericirea sunt cele mai nefaste piedici în dezvoltarea copilului ca individ, iar din curbele atât de abrupte care se înregistrează pe schemă, faptul că aceste momente de frică și nefericire pot afecta psihicul copilului. Pentru a îndepărta din sufletul acestui frica și nefericirea, cadrul didactic trebuie să intervină prin mult mai multe momente, timp în care să
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
multe concesii, dar concluzia firească, truismul ce rezultă de aici „proprietatea este o extindere a corporalității În dauna conștiinței“ este În contradicție cu primul truism. Limita dintre ele trebuie că arată ca o linie a apelor Între doi versanți foarte abrupți. Ea se deplasează tot timpul, ba spre stânga, ba spre dreapta și istoria n-ar trebui să fie decât atât: descriere a mișcărilor ei! (Într-o frumoasă noapte senină de la Începutul verii, În holul hotelului N din luxoasa stațiune turistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
băiat bun, pâinea lui Dumnezeu, cuminte și ascultător. Ei bine, și, cum mergeau ei așa pe căldura aia cu locomotiva și cu 34 de vagoane pline În urma lor, ajung Într-un loc În care linia cobora Într-o pantă destul de abruptă, iar la piciorul pantei se găsea și o curbă ușoară. Cumnatul cunoștea drumul, mai trecuse pe acolo de zeci de ori, știa cu ce viteză trebuie să meargă, avea și ochii ațintiți pe tabelul cu parametri regulamentari calculați pentru siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mult mai bine să se tacă. Să nu se rostească nici un cuvânt! Revine deci pe același drum (trei ore mai târziu - dacă timpul contează), se desprinde de marginea pădurii ca un Andreescu veritabil, traversează câmpul, coboară o pantă nu prea abruptă, apa reîntâlnește, planturos de data aceasta, privirea. Drumul se lasă străbătut de pași egali, reapar forme de locuințe umane (un sat deci) și, Împreună cu ele, un maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
afla casa lui Atlantes; dar inelul Angelicăi, care le dezvăluia tot ce exista invizibil dinaintea lor, nu a putut , deși le arăta acest rai, să dea lui Agramant și oamenilor săi mijlocul de a pătrunde în el. Atât era de abruptă și alunecoasă stânca încât, chiar nici Brunello nu a reușit să se cațere pe ea. Piticul nu a deznăjduit însă, ci, cu învoiala lui Agramant, i-a pus pe curteni și cavaleri să organizeze un turnament întrecere în luptă -în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Un record. Ajunge deocamdată, spuse el, luându-mă În brațe și pupându-mă rapid pe obraz. Arăți excelent, scumpo, ca de obicei, dar chiar ai muri dacă ai pune pe tine și-o rochie din când În când? Trecu destul de abrupt la analiza vieții mele, subiect aflat pe locul doi În topul preferințelor sale. Unchiul Will era cu nouă ani mai În vârstă decât mama și amândoi jurau că se trag din același cuplu de părinți, dar tot mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și o luă în susul acelei străzi în timp ce claxoanele urlau în urma lui pe Sunset. Bungalow-urile se înșirau pe ambele părți ale străzii. Un indicator anunța că se află pe „La Paloma Drive, numărul 1900 Nord”. Danny acceleră. Strada deveni tot mai abruptă. Nici o altă mașină pe șosea. Luminile de la bungalow-uri îl ajutau să se orienteze. La Paloma Drive deveni o culme, iar apoi în față îi apăru un platou - și exact acolo, chiar în drum, era și mașina maro, cu portiera șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
strâmt, mărginit de păduri, În pantă de la nord-vest spre sud-est. Retragerea spre Înălțimile munților era dificilă. Nici o desfășurare de cavalerie nu era posibilă. Așa cum nu era posibilă nici Încercuirea, căci de o parte și de alta a luminișului valea era abruptă și plină de brazi. Era singura alegere cu putință pentru o bătălie În care zece mii de oameni luptau Împotriva unei armate care, deși lăsase destule trupe pe traseu și trimisese destule contingente să asedieze cetățile, tot număra o sută douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
duce singurătățile și povara Înfrângerii. Locurile nu Îi erau deloc străine. Drumul era lung și ocrotit de munți. Mai erau de trecut multe văi unde râurile cădeau În mici cascade peste bolovanii uriași și mai erau de urcat multe pante abrupte, pe unde nu călcase picior de om. Dar, cu voia Domnului, În câteva zile avea să ajungă. Iar acolo se afla capătul drumului. Bătu ușor coama neagră a calului și Îi spuse șoptit: - Mergem la Voroneț... Preasfântul Daniel ne așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume Gligor Ailenei, care se Învoise să le dea să mănânce să-i lase să se spele. Ar fi putut Înnopta la el, dar voievodul refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până atunci, se dovedise un tovarăș plin de voie bună și de inteligență. - Îl vom scăpa, Alexandru... Îi spuse. Ai Încredere. - Știu, măria ta. Dar când? 7 iulie 1476, miezul nopții, Bradu Strâmb Nici o adiere nu Înfiora pădurile. Valea era abruptă, iar trunchiul bătrânului brad căzut cu ani În urmă sub fulgerul unei furtuni veghea, jumătate ridicat, jumătate prăbușit, asupra unei poieni largi, străjuite de ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În care se ajungea greu, pe poteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tare: Cinci sute de mongoli În goană nebună spre codrii Ilișeștilor. Au eliminat cinci patrule de spahii până aici. Posibil să fie conduși de Amir Baian. - Oare toate astea se Întâmplă cu adevărat?... , murmură Alexandru. * Cei doi călăreți urcau panta abruptă care ducea spre unicul vârf din care bătălia putea fi văzută În Întregul ei. În sinea lui, Oană spera să găsească o cale de a ajunge la voievod. Dacă asta nu era posibil, atunci voia, cel puțin, să Înțeleagă rostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să ajungem mai repede. - O să Încercăm. Urcăm vârful Cătlăbuga și coborâm direct În luminiș. E mai greu, dar e mai scurt. * La adăpostul liniei de răzeși, voievodul și cavaleria ajunseseră la luminișul Ursului. Era o poiană largă, Într-o pantă abruptă, Înconjurată de păduri de stejar. Odată amplasată În partea de sus a poienii și În codri, o armată oricât de mică putea rezista unui atac de mare amploare. Voievodul porunci retragerea răzeșilor din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pământene, mă închin proniei divine, adresându-i rugăciuni cu cereri și mulțumiri, dar și învinuiri. Mă închin muncii - suprema însușire umană, creatoare de valori, de îndemânări și de împliniri. Mă închin înțelepciunii, care m-a călăuzit pe drumul sinuos și abrupt al vieții. Mă închin iubirii adevărate și curate care mi-a colorat și înnobilat existența. Mă închin speranțelor și viselor dătătoare de optimism și avânt spre viitor Mă închin vieții, miracolul divin, care din păcate ne este oferit o singură
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de plecare, nu scapă de munca sa. Soarbe o înghițitură din bidonul cu apă sălcie și se încordează în șa, în timp ce calul i se poticnește, se cabrează, apoi reușește să se îndrepte, provocând o adevărată avalanșă de pietre pe vâlceaua abruptă și uscată. Este după-amiază târziu și căldura a mai slăbit în intensitate. Deasupra capului călărețului, cerul e plin de nori negri, încărcați de povara musonului care va începe curând. Numai de s-ar porni odată. Forrester a venit prin părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate rămâne aici. Va fi ucis. Se oprește și întreabă o femeie uimită cum poate să ajungă la gară. Fără o vorbă, ea îi arată drumul. Pornește în direcția indicată de ea, alergând din ce în ce mai încet, până când străzile întortocheate se termină abrupt în iarba moartă, cenușie, din Parcul Aitchison. De cealaltă parte, este gara și șirurile de bungalouri ale civililor. Continuă să meargă. Chiar dacă a avut noroc cu soldații, îi piere tot curajul. Când se apropie, vede că ferestrele gării au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de un polițist, înainte de a avea timp să-și ridice pantalonii. Oxfordul devenise un palimpsest. De fiecare dată când trecea pe străzile lui, era forțat să interpreteze toate plimbările anterioare în mici ritualuri, în cascade de ticuri, murmure și gesturi abrupte care provocau bârfele studenților mai mari, obișnuiți să diagnosticheze orice drept suprasolicitare. Chapel se simțea încolțit și a început să-și dorească să scape de aici într-un loc necunoscut, un loc față de care să fie perfect și binecuvântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lumea care pare a fi permanent pe punctul de a se evapora. Treptat, nivelul solului se ridică și se întrerupe într-un strat de bolovani și piatră rotundă. Trec prin gâtul unei văi, urmând cursul secat al unui râu. Stâncile abrupte se ridică de o parte și de cealaltă, unde tufișuri noduroase se agață de fața stâncii ca niște căpuși pe burta unei vaci. Drumul devine tot mai greoi, sunt nevoiți să urce pante abrupte, cămilele împotrivindu-se, trăgând de opritori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cursul secat al unui râu. Stâncile abrupte se ridică de o parte și de cealaltă, unde tufișuri noduroase se agață de fața stâncii ca niște căpuși pe burta unei vaci. Drumul devine tot mai greoi, sunt nevoiți să urce pante abrupte, cămilele împotrivindu-se, trăgând de opritori. În sfârșit se vede prima așezare Fotse, un nod de colibe țuguiate, la care se ajunge pe o cărare punctată de excremente umane uscate. Ridicată la umbra unei stânci uriașe, este înconjurată de parcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în care s-a instalat un cadru de lemn pe care trupurile hamalilor Idris, Ali și Danjuma au fost întinse cu burțile spintecate și intestinele rulate pe bețe pentru a se găsi substanța vrăjitorilor. Este din nou aspirat de valea abruptă, unde sute de chipuri se strecoară prin întuneric, acele ridicându-se din pământ făcându-și loc spre marginea focului vrăjitorilor. Simte cum spiritul începe să-și slăbească strânsoarea asupra lui. Complicat, cu multe ramificații, trage de organele sale distrugându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ridic edificii în seara de taină să-mi crească din ele altare. Teama de ferestre Adulmec lacrima pe obrazul icoanei și simt a lumii visare. Descopăr neîndoielnica frumusețe în aripa îngerului dăinuitoare ce-și prelungește zborul pe pământ. Prin fereastra abruptă a vântului infinit un fluture alb bate din palme pentru steaua care-și cheamă razele spre alte apusuri. Azi, îmi strig îngerii aproape și demonii mi-i prigonesc în șoapte. Lumina asfințitului La poalele asfințitului am zidit altar timpului cerșindu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]