26,173 matches
-
și potențează - confruntarea culturală interetnică. Comunismul a aplatizat și deformat ierarhia valorilor proprii națiunilor pe care le-a dominat. Comunismul național a adăugat grilei ideologice o deformare șovină lecturii valorilor, izolarea națională permițând susținerea unor absurdități de genul priorității etnice absolute în anume producții simbolice. "Omul nou", vizat de proiectul ideologic comunist era, prin definiție, un consumator de produse culturale mediocre, lipsit de orice posibilități de distanțare critică de ele. De-culturalizarea practicată de regimurile comuniste explică în mare măsură extrem de
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
o putere fixatoare și unificatoare. "Eternul chip/ al lucrurilor trecătoare" se impregnează în versul tânărului poet, care optează - între Platon al durabilității Ideilor și Heraclit al fluviului veșnic schimbător - pentru un punct de vedere unic în fața universului multidimensional. Sinteza gnoseologică absolută eșuează însă, tensiunea dintre unitate și diversitate se amplifică. Sarcastic în ceea ce-i privește pe comentatorii comozi, vorbind la nesfârșit despre parnasianismul și statuarul lui Doinaș, criticul studiază cu atenție "explozia primei sinteze". Ochiul integrator își pierde puterea de organizare
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
12 octombrie, în mod firesc, cu ocazia împlinirii vîrstei de șaptezeci și cinci de ani, printr-un concert simfonic "fermentatî" exclusiv din creația sărbătoritului. De amicitia - ciclu de lieduri pentru voci de soprană și mezzo-soprană, violoncel, cor și orchestră (în prima audiție absolută) - restituie, sub forma dedicației, o afectivitate ivită din memorabile întîlniri cu persoane care i-au împodobit unele clipe ale vieții. Muzicalizarea textelor poetice (aparținînd lui Octavian Goga, Radu Stanca, Lucian Blaga, Tudor Arghezi orin Iuliana Paloda) surprinde posibile rădăcini rituale
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
sine însăși. Integrat tradiției spirituale a icoanei și format în atmosfera academiilor de artă, pictorul realizează una dintre cele mai surprinzătoare sinteze din istoria artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a umanului. Lumea sa este locul de intersecție a două realități fundamentale: una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
și la amplele simfonii cromatice pe care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. în pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a artistului cu propriile sale instrumente
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
ambala în voința Celui de Sus, dacă are și înclinații religioase. O explicație puțin mai complicată a viciului lui Dostoievski pentru ruletă ar fi că scriitorul dorea să scape de amintirea coșmarului său din fața plutonului de execuție și de umilința absolută a grațierii, încercînd să descopere el însuși numărul cîștigător, fascinat de formula sacrosanctă a ruletei: "Les jeux sont faits. Rien ne va plus!" O mare întrebare e ce s-ar fi întîmplat cu scriitorul Dostoievski, veșnic strîmtorat și lucrînd pentru
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
e ce s-ar fi întîmplat cu scriitorul Dostoievski, veșnic strîmtorat și lucrînd pentru a-și rezolva problemele financiare, dacă ar fi spart vreodată banca, la ruletă? Caragiale al nostru, obsedat și el de noroc, descrie în Două loturi coșmarul absolut al jucătorului. Lefter Popescu, personajul său, împăcat cu ghinionul său de o viață, joacă în asociere cu un prieten. Află că a cîștigat, dar nu mai găsește biletele de loterie, asta după ce își dă demisia de la slujbă. Cînd, în sfîrșit
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
ani, de asemenea marele Trio "Dumky" de Antonin Dvorak, cel mai cunoscut muzician ceh al romantismului european de sfârșit de secol, de început de secol XX. Sonata în sol major de Maurice Ravel - lucrare prezentată în epocă în primă audiție absolută de George Enescu însuși în compania autorului, la pian - a fost de această dată dăruită publicului de violonista Cristina Anghelescu, de pianistul Viniciu Moroianu. Au fost - în egală măsură - autori ai unei captivante versiuni a celebrului opus enescian, Sonata a
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
amănunțit în jurul acestei teme. El însuși a fost însoțit în etapele creației sale de cîțiva actori cu care și-a unit spiritul, visele, cu care a împins limitele ceva mai încolo. El, regizorul, părea să fie subiectul adorației supuse și absolute. De aceea, mi se pare și emoționantă această carte. Ea este semnul iubirii împlinite, a reciprocității fără de care acest sentiment nu poate să existe cu adevărat. Într-un fel, ea este ce rămîne cînd spectacolul s-a dus. Ea este
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
multora pentru rezolvarea dificultăților prin decrete și prin coerciție: "în România, limba română trebuie să fie obligatorie" (CR, loc.cit.). Chiar cînd asemenea soluție e doar aparentă și problemele persistă, energia formulei "trebuie" e preferată unor metode practice mai puțin absolute. Cum se realizează acest "trebuie" interesează prea puțin: a formula cerința în termeni deciși pare să elimine orice problemă. În mod special, educația școlară este gândită ca o listă de obligații (al căror beneficiar e societatea), nu ca un ansamblu
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
exclusiv pe sine, fără convenții asumate și comentarii exterioare. Spre deosebire de imaginea figurativă, care este întotdeauna dedusă și care supune modelul unui proces de abstractizare prin translarea lui în iluzie, geometria este modelul însuși, între imagine și forma reprezentată instaurîndu-se o absolută identificare. Acum pot fi limpezite fără dificultate uimirile lui Mondrian în fața unor confrați academiști, cărora le mărturisește că pictura lor este prea abstractă pentru puterea sa de înțelegere. în acest sens, arta născută din contemplația geometriei în nenumăratele ei manifestări
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
cu geometria plană a pămîntului reprezentat la scara conștiinței individuale. Spre deosebire de formele mișcătoare, colorate afectiv și puternic susținute de o imaginație care-și schimbă reperele permanent, în funcție de continua deplasare într-un spațiu nedefinit, tributare unei mentalități pastorale a cărei ipostază absolută este vulnerabilul Abel, arta concretă este arta lui Cain. Directă, fără concesii și fără transcendență. Jertfită, miresmele sale nu au cum să urce către ceruri pentru simplul motiv că ea nu are carne inflamabilă, nu se încurcă în supoziții și
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
tăcerilor prelungite și a spațiului care vorbește în locul personajelor aflate într-o relație aproape simbiotică cu acesta. Fiecare act dobîndește greutatea aproape mistică a unei irecuperabile fericiri, a unei perpetue damnări. Frumusețea locurilor și inocența copilăriei creează fundalul unei suferințe absolute, dostoievskiene, care așteaptă o incertă alinare. Celor nouă lungmetraje aflate în competiție li s-au adăugat două medalioane, filmul lui Cristi Mungiu, 4, 3, 2 și două filme ale lui Ken Loach, Tickets (Bilete, 2005) și 11'09''01 - September
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
îi strânge pe tinerii ultimei generații pentru a-i dispersa, apoi, pe centrifuga propriilor fantasme devoratoare. Această desfășurare în doi timpi poate fi urmărită și la "nouăzeciști", antecesorii imediați. Și atunci, la începutul anilor '90, ca și acum, libertatea totală, absolută, sălbatică, frenezia descoperirii și utilizării ei marchează puternic versurile poeților, determinându-i să facă tot ceea ce, de regulă, nu se face; și să scrie tot ceea ce, în mod curent, nu se scrie... Sub acest raport, există o clară continuitate între
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
în amiaza străfulgerată de ochii muncitorilor de la balastieră), cu AERUL și cu LUMINA... cu lumina pe care o vedeam... nu mă uitam prin ea, ci la ea! Eram fericit. După ceasuri de leneveală în șezlongul din spatele casei, realizam o continuitate absolută cu orice era în jur, nu mai eram eu, ci întregul... dealul, pădurea... și poate că mișcările mîinilor mele urmau un ritm, oricît de curioasă ar părea afirmația mea, universal, nu particular, banal, al falangelor, falangetelor, falanguțelor anatomice... Odată, exasperat
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
faptului că obștile nu aveau nici capacitatea tehnică și nici resursele demografice pentru a produce epuizarea sistemului de resurse. În studiul Mirelei Cerkez, această concluzie este formulată foarte clar. O reiau aici, fiindcă ea rezumă această linie de argumentare: Devălmășia absolută ca sistem de organizare nu a ajuns niciodată la maturitate instituțională. Pentru a se fi perfecționat, ea ar fi trebuit să se confrunte cu condiții de raritate. Condițiile de raritate au fost însă create de modul în care anumiți agenți
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
Chiar dacă la noi fenomenul "baronilor" a fost perceput ca rezultat al unei voințe a comunității, în realitate baronii n-aveau putere de decizie, ci doar o mimează partizan la scară mică, în beneficiu personal. Guvernele României și-au însușit puterea absolută și în cele mai neimportante decizii necesare la nivel local. O să dau un exemplu, ca să se știe la ce nivel de prostie au coborât guvernele țării noastre până acum. Dacă o instituție subordonată Primăriei sau Consiliului Județean are un jurist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
de spațiu edenic care se află în afara timpului, orele se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc pe malul unui râu sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile ei capătă viață și se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
acea caracteristică a infinitului care nu poate fi inclus în limitele realității imediate, și care depășește întotdeauna posibilitatea percepției sau a explicației. Am înțeles că este așa, și am ajuns s-o consider un fel de zeiță a naturii, întruchiparea absolută a ceea ce înseamnă viață. A sta în preajma ei este dificil și încântător în același timp, pentru că ea inspiră mereu afecțiune și e nevoie mereu de un efort doar ca să nu te apropii pur și simplu, simțind nevoia s-o alinți
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
miracol sau o potrivire minunată a universului cu intuiția sa de a aranja totul mai bine decât chiar așteptările omenești... era ceva magic în acel moment, timpul se oprise din nou și trecuse într-o zonă fantastică, ireală, supranaturală, de absolută inspirație... cerul era la fel de incert ca și misterul împrejurimilor, și atmosfera încărcată de aromele copleșitoare ale verii era favorabilă acelui noroc al destinului, faptul că eu mergeam spre ea și ea venea în direcția mea... M-a văzut și a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și plantele care se întindeau spre asfaltul prăfuit al șoselei... Eu o să merg în expediție, i-am mărturisit atunci, de parcă a-i spune acest lucru avea să mi aducă noroc în găsirea vestigiilor, de parcă ea ar fi fost deținătoarea unei absolute forțe a binelui, a unei benefice influențe, capabilă să modifice orice. Expediție? m-a întrebat binedispusă, cu interes, și privirea ei a prins o scânteie de atenție în plus, deși aveam impresia că ea știa totul, tot timpul, cu o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dau seama... și cum să nu percep acest fenomen, dacă ea însuflețea și modifica totul numai prin faptul că se afla acolo, deși nu-i adresam niciun cuvânt, și nici ea mie, îmi era imposibil să nu simt evident schimbarea absolută a spațiului, timpului și luminii, datorită ei... prezența ei era destul ca să nu mai conteze nimic altceva, totul se transforma când era și ea acolo... era ceva inevitabil, care se petrecea de la sine... Ea deținea această forță a unui fenomen
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
scuturând din nou umbrela și încercând să nu privesc în direcția locului unde se găsea Iasomia, deși ceva îmi atrăgea mereu privirea înspre ea, inevitabil, și-mi trebuia un efort permanent să rezist atracției, să n-o observ cu fascinație absolută. M-am plimbat și eu pe drum, am ridicat din umeri nepăsător, e mai bine pe jos. Și am așteptat concluzia discuției lor, pentru că de aceea se adunaseră acolo, în acea dimineață. Expediția va avea loc a doua zi după ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]