2,175 matches
-
din film, ni le revelează la adevărata valoare. Că structura filmica, povestea lui Gilliam, desi "împănata", în stilul caracteristic, cu o mulțime de adaosuri scenice, de decor, efecte vizuale -monștri colorați care bântuiesc imaginația lui Parry își are o coerentă absolut clară, ușor decriptabilă. Cuplurile personajelor certifică, prin povestea filmica, rolul și valoarea prieteniei și a iubirii: fiecare din cele patru personaje vor fi radical schimbate în bine în urma întâlnirii, își vor regăsi armonia și echilibrul, încrederea în sine. Jocul actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Cioran și Sabato: singurătate și destin.........................................I Introducere.....................................................................................................7 Receptarea literaturii hispanoamericane în Europa....................................19 Sábato și Cioran. Posteritatea lui Nietzsche................................................49 Creștinismul, boala sau mântuire?...............................................................71 Melancolia, moartea, sinuciderea, ura de sine.............................................91 Iubirea ca soluție existențiala.....................................................................129 Ipostazele absolutului.................................................................................139 1. Cunoașterea lui Dumnezeu......................................................144 2. Iubirea ca soluție metafizica.....................................................157 3. Metafizica tangoului..................................................................169 Scrisul, terapie la Sábato și Cioran............................................................191 Sábato și Cioran, față în față......................................................................221 Bibliografie..................................................................................................257 INTRODUCERE Sábato și Cioran, doi scriitori atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
imperioasa, așa cum îi mărturisește lui Sábato, când s-au întâlnit în mansarda lui Cioran de la Paris: Totul în om poate fi sufocat, în afară de nevoia să de absolut, care va supraviețui distrugerii templelor și dispariției religiei pe pamant"3. Pentru Sábato, "absolutul este în noi", în oamenii pe care ii iubim, în muzică pe care o ascultăm: "În nesfârșita singurătate a răsăritului, îl ascult pe Brahms și mă las purtat că întotdeauna, delicat, dar hotărât, de melancolia trompetelor lui până în pragul Absolutului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
absolutul este în noi", în oamenii pe care ii iubim, în muzică pe care o ascultăm: "În nesfârșita singurătate a răsăritului, îl ascult pe Brahms și mă las purtat că întotdeauna, delicat, dar hotărât, de melancolia trompetelor lui până în pragul Absolutului"4. Sunt față în față, cel pentru care nu mai există nici un loc unde "să poți uri lumea asta cu profesionalism" și iubitorul de lume Sábato, căruia nu i-a fost străină nici una din ipostazele absolutului: singurătatea, iubirea, moartea. Exponenți
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trompetelor lui până în pragul Absolutului"4. Sunt față în față, cel pentru care nu mai există nici un loc unde "să poți uri lumea asta cu profesionalism" și iubitorul de lume Sábato, căruia nu i-a fost străină nici una din ipostazele absolutului: singurătatea, iubirea, moartea. Exponenți ai unor popoare mici, susceptibili, așadar, că aparțin și unor literaturi mici încă o rațiune de a fi nefericiți -, pentru că "orgoliul unui om născut într-o cultură mică este întotdeauna rănit"5, atât Cioran, pesimist nevindecabil
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și suferințe. A urmat zbaterea interioară pentru a ajunge la o concepție proprie unificatoare a lumii și salvatoare a omului; în sfârșit, efortul imens de a plăsmui o operă unică, profundă și tulburătoare, care exprimă exemplar dramă în contact cu absolutul. În ciuda inclinațiilor sale artistice, la terminarea bacalaureatului, se înscrie la cursurile Facultății de Stiinte Fizico-Matematice din La Plata, atras de coerență și rigoarea formelor geometrice. În 1930 are loc în Argentina un eveniment crucial pentru această țară și în fața căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cum remarcă Fernando Savater, "si cruzimea sumbră și veselă a dispoziției sale, ca și resemnarea să, la care ajunge și pe care o menține cu greu și care dă într-un fel de seninătate frenetica."18 Sábato trăiește cu nostalgia absolutului, pentru ca viața să, strâns legată de istoria țării sale, cu aspectele sale profunde și tragice, se compune dintr-o succesiune de iluzii pierdute, care înseamnă tot atâtea absoluturi pierdute: prima este desprinderea de inocentă copilăriei, iar Cioran nu este departe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dă într-un fel de seninătate frenetica."18 Sábato trăiește cu nostalgia absolutului, pentru ca viața să, strâns legată de istoria țării sale, cu aspectele sale profunde și tragice, se compune dintr-o succesiune de iluzii pierdute, care înseamnă tot atâtea absoluturi pierdute: prima este desprinderea de inocentă copilăriei, iar Cioran nu este departe de deziluzia copilului smuls din paradis și aruncat dintr-o dată într-o lume străină. Oscar Wilde spunea că orice om se naște rege și moare în exil; copii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a face parte dintr-un univers compact, destinat a fi "pentru totdeauna", aparținând veșniciei: patul, părinții, casa, copacii din curte, prieteniile, toate făceau parte din siguranță "lor sălbateca și de neînvins", cum spune Cătănia, unul din exegeții lui Sábato. Este absolutul lor, iar despărțirea de acesta înseamnă conștientizarea că există universul, inaccesibil pentru ei, ca fiind două entități diferite el și celălalt sursă a melancoliei pe care o acuza toată viața. Se considera trădați și începe neliniștea, teama, angoasa, căutarea altor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lor, iar despărțirea de acesta înseamnă conștientizarea că există universul, inaccesibil pentru ei, ca fiind două entități diferite el și celălalt sursă a melancoliei pe care o acuza toată viața. Se considera trădați și începe neliniștea, teama, angoasa, căutarea altor absoluturi, a unor noi răspunsuri la aceleași întrebări, pentru că de "Absolutul cel Mare", copilăria, s-au despărțit pentru totdeauna. Caută alte absoluturi, pentru ca, după ce l-au cunoscut, "nu se mai poate trăi fără el". Fiecare îl caută în felul său, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
inaccesibil pentru ei, ca fiind două entități diferite el și celălalt sursă a melancoliei pe care o acuza toată viața. Se considera trădați și începe neliniștea, teama, angoasa, căutarea altor absoluturi, a unor noi răspunsuri la aceleași întrebări, pentru că de "Absolutul cel Mare", copilăria, s-au despărțit pentru totdeauna. Caută alte absoluturi, pentru ca, după ce l-au cunoscut, "nu se mai poate trăi fără el". Fiecare îl caută în felul său, unul implicându-se în viață, celălalt, fugind parcă din ea, ambii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sursă a melancoliei pe care o acuza toată viața. Se considera trădați și începe neliniștea, teama, angoasa, căutarea altor absoluturi, a unor noi răspunsuri la aceleași întrebări, pentru că de "Absolutul cel Mare", copilăria, s-au despărțit pentru totdeauna. Caută alte absoluturi, pentru ca, după ce l-au cunoscut, "nu se mai poate trăi fără el". Fiecare îl caută în felul său, unul implicându-se în viață, celălalt, fugind parcă din ea, ambii suferind. "Tânăr fiind, mi se întâmplă adesea să mă arunc pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
răspuns, a unui sens. Caut și azi un sens, aștept și azi un răspuns, dar nu mai am puterea să mă arunc la pământ, nici pe aceea de a suspina sau de a geme"19 spune Cioran. Copilul care pierde absolutul se simte ca un rege ce a pierdut coroană, spune Cătănia, iar modul în care copilul se desparte de inconștiență iluziei sale asupra vieții îl va marca pentru toată viața: " Când m-au trimis din satul meu la Colegiul Național
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
il trăim și care ne obligă că, prin gesturile și faptele noastre, să exprimăm "neliniștea, pericolul și oroarea", nu trebuie să uităm speranța, curajul și solidaritatea dintre oameni, pentru că "în fața violenței și morții semenilor noștri, trebuie să rezistăm ca să salvăm absolutul acela în care viața și valorile nu sunt moneda de schimb, ca să atingem, astfel, măreția umană"33. Pentru el, povestea unei ființe umane, mai ales a unui tânăr, "în căutarea unei bucăți de lemn de care să se agațe după
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tenebrelor sale, așa cum spune el însuși în paginile sale"23. Oricare ar fi schimbarea reflectată de scriitorii actuali hispano-americani, definitorie este finalitatea ultima a acesteia și, totodată, condiția să sine qua non: sporirea umanității din om. În această zonă înaltă, absolutul lui Sábato este iubirea purității, a neîntinării, iar destinul căutătorilor ei este de a pieri tragic, de a fi uciși în drumul lor spre absolut, pentru ca, spune Sábato, adevărata patrie a omului nu este orașul pur care l-a fascinat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
viața că existența concretă și obiectivă a filosofului -, or, viața este izvor pentru literatură. În filosofie, abordare mediocra a vieții, spune Cioran, nimic nu e direct, totul e derivat, "degradat, de un rang inferior", iar "filosofii sunt agenții meschini ai absolutului"4. În limbaj, Cioran vede un alt punct de ruptură între filosofie și literatura. Prima folosește jargonul cuvântul îmbălsămat, care trimite la "conceptele mumificate" ale filosofiei în accepțiunea lui Nietzsche, în timp ce cea de a doua folosește cuvântul ca expresie vie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sfidează eternitatea aflându-se într-un permanent conflict cu zeii acestei lumi. Prea lucidul Cioran se transformă într-un mistic obsesiv, chiar dacă filosoful recurge la confesarea literară a metafizicii, redefinind continuu conștiința finitudinii, cu intenția mărturisita de a atinge neatinsul, absolutul. Sábato crede că apariția creștinismului a însemnat începutul neliniștii conștiinței omului, care s-a văzut prins într-un cerc de constrângeri "improprii dorinței de libertate a sufletului omenesc" și care s-a agravat o dată cu dependența omului de tehnica, fără acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran. Nemărturisita, inconștiență, pentru că aceasta ar contraveni cultului sărăciei și al modestiei, al suferinței și al umilinței pe care le propagă creștinismul, este cea mai exacerbata dintre toate megalomaniile omenirii. Să vrei să-l atingi pe Dumnezeu înseamnă să atingi absolutul, iar această dorință face derizorie și demnă de dispreț orice altă cucerire. Cine îl întâlnește pe Dumnezeu intra în posesia adevărului etern, în timp ce orice alt adevăr rămâne la nivel de efemer. Renunțarea la lume, departe de a atenua grandoarea căutării
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
citește cu pasiune pe spaniolă această"11. Cioran vorbește despre atracția irezistibila a beatitudinii extazului mistic, "experiența extremă", pe care consideră că trebuie trăită numai în singurătate. Excesele sfinților l-au atras prin latura lor provocatoare, amăgit de posibilitatea atingerii absolutului, dar că, însuflețit deopotrivă de ispita absolutului și de sentimentul persistent al vacuității, "cum puteam eu să sper?"12. În eseurile sale despre melancolie parcă am citi din Cancionero de Velázquez de Ávila al lui Sân Juan de la Cruz: "Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran vorbește despre atracția irezistibila a beatitudinii extazului mistic, "experiența extremă", pe care consideră că trebuie trăită numai în singurătate. Excesele sfinților l-au atras prin latura lor provocatoare, amăgit de posibilitatea atingerii absolutului, dar că, însuflețit deopotrivă de ispita absolutului și de sentimentul persistent al vacuității, "cum puteam eu să sper?"12. În eseurile sale despre melancolie parcă am citi din Cancionero de Velázquez de Ávila al lui Sân Juan de la Cruz: "Cine trăiește ca mine / fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
misticismul meu în lirismul lui. În ceea ce privește ceartă cu divinitatea, eu sper că Cioran să nu moară aici, unde s-a născut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl văd împăcat în amurg cu sine, cu Sfanțul Apostol și cu Absolutul divin, pentru a nu muri în lumea aceasta."20 Există multă bucurie în neliniște și multă voluptate în suferință, spune Cioran, iar fără aceste compromisuri, poate nu ar mai fi nimeni care să-și caute "fericirea în nefericire" și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, în particular. Folosind ca punct de plecare volumul Mélancolie al lui Roger Munier, autoarea spune: "Ce este melancolia, daca nu o conștiință afectată de o acuitate maximă, când este evident că nu mai este nimic de văzut și când absolutul se indentifică cu neantul? Îngerul melancoliei vede nimicul în tot ce exista, remarcă Roger Munier, comentând celebra gravura a lui Dürer. Îngerul a fost atins de cea mai radicală, cea mai mare decepție, cea care ruinează însăși speranța"73. Conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a suferit toate necazurile de pe pământ", stând acolo, închis într-o cămăruța dintr-un "hotel amărât": "Dacă Dumnezeu nu se prezintă, eu mă omor". Provocarea asta aroganță, plină de candoare, cum spune Sábato, nu culminează cu sinuciderea tânărului, Dumnezeu sau Absolutul, "că să folosim un cuvant mai puțin susceptibil de discuții", nu se prezintă în sensul grosolan al cuvântului, "însă se face dimineață, tânărul își amintește multe lucruri în noaptea aceea, își amintește de oameni foarte umili, ca Humberto J. D
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
demn de ură (...)"88. Există o contradicție între cei doi poli ai subiectivității: je, subiect al reflecției și al voinței de a fi, si moi, obiectul sau ireal, dar indestructibil, imposibil de resorbit într-un sine esențial. Cioran tânjește după absolutul inițial, cel anterior existenței, față de care viața nu este decât o "experiența triviala". Astfel, viața nu este decât "coridorul spre moarte", ca și pentru Sábato, pregătirea pentru eliberarea finală, viziune care nu este departe de aceea a Vechiului Testament, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fragilității vieții, iubește absența mai mult decat prezenta. Aceleiași Jeni Acterian: "Dacă s-ar găsi un remediu împotriva frumuseții, împotriva ispitelor ei distrugătoare, aș fi întâiul care să mă lecuiesc (...). Aș vrea să sece toate marile ca să mă scap de absolutul acesta imediat și de perfecțiunea melancolica, spre care tind secret în preajma zădărniciei marine"92. Aparent, la nivel declarativ, Cioran nu iubește viața, dar nu se iubește nici pe șine. E greu sa definești ură pe care o arată cuvântul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]