9,827 matches
-
produce faptul că, în contextul unui superlativ („cel mai bun”), nu apare un adjectiv calificativ oarecare, ci simplul (și tautologicul) cel. Formula superlativă (cu funcție hiperbolică, pentru că e un superlativ al superlativului!) este echivalentul gramatical al unui adjectiv cu sens abstract, foarte general, de tipul „perfect”, „ideal”. Adjectivul este folosit ca atare în predicație - „Dintre păsări, struțul este «cel mai cel» când este vorba de greutate” (calificativ.ro); „Camera mea e cea mai cea!” (sibiul.ro) -, dar și pe lângă un substantiv
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
ționale din Bucureș ti, Tango și Radio and Juliet, a fost o adevărată provocare pentru toți interpreții și toți au răspuns excelent acestei provocări. Balerinii care au pus deplin în valoare, în prima pare a acestui an, stilul pur și abstract clasic al lui George Balanchine sau pe cel neoclasico-modern al lui Ioan Tugearu, au fost confruntați de astă dată, în cele două piese montate acum de Edward Clug, cu un stil modern pe care nu l-au mai abordat până în
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
interviu cu Andrei Pleșu realizat de Rodica Binder. Textul aduce în atenție o temă sensibilă, degradarea valorilor publice în România de astăzi. Opiniile lui Andrei Pleșu sunt demne de reținut și reprezintă un diagnostic exact al unor „maladii” de natură abstractă de care am ajuns să suferim toți: „Din păcate, România de astăzi trăiește un moment de suspensie generală a încrederii, și asta la toate nivelele. Grav este că această valoare, această virtute lipsește chiar la cel mai înalt nivel. Asistăm
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
Acest portret dindărăt, de dincoace, aș vrea să-l scot la suprafață vorbind despre Barthes. Poate de aceea și titlul: „fîntîna barthesiană”. Sigur, e greu să ștergi cu buretele tot ceea ce Barthes echivalează cu teoria literară dură, cu rațiocinarea aparent abstractă, cu reflecția masochistă. Cred că, dincolo de scriitură, acest stil barthesian și, mai larg, francez nu mai are astăzi mulți sorți de trecere în canonul world literature. David Damrosch, recent invitat la Literele bucureștene pentru a fi distins cu titlul de
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
în expresie, căci are proprietatea logică a termenilor, dar nu și posesia mistică a simțirii lor, motiv pentru care aduce cu un pilot automat care mișcă cuvintele în virtutea unor reflexe de îndelungată exersare conceptuală. Un pilot format la școala malaxorului abstract al terminologiei de aparat clasic. Singurele ticuri verbale cu iz personal irită prin scorțoșenia lor rigidă, ca de pildă, nesuferita „personal, consider că“, formulă de care autorul face uz de fiecare dată cînd simte nevoia să atragă atenția că de
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
a carierei sale, să-și confrunte admiratorii cu modificări bruște de stil. „Interioarele olandeze” sunt o schimbare de direcție după expoziția plină de succes de la Galeria Georges Bernheim, din mai 1928, în care prezentase publicului formele simplificate, unele foarte aproape de abstract, din anii precedenți. Pe de o parte, „Interioarele” reprezintă o reîntoarcere la tradițiile picturii europene, nu numai ca subiect ci și ca metodă de lucru, bazată pe schițe succesive, din ce în ce mai complexe. Pe de altă parte, ele constituie pentru Juan Miró
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu un
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
03.2009) etc. Față de situațiile în care este vorba pur și simplu de utilizarea prefixului re- pentru a produce un sens repetitiv („pensiune... vizitată și revizitată de turiști din toate colțurile lumii”, casa-lucretia.ro), anglicismul se distinge prin sensul modificat, abstract și metaforic al „vizitei”: care desemnează revenirea la o temă, reluarea și, de obicei, reinterpretarea ei. Se revizitează cărți, autori, filme, teorii etc.; termenii apar destul de des în contextul comentariilor culturale: „În această carte, Habermas revizitează magistral problema adevărului” (editura-art
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
individului, fie la cea vastă a societăților sau a planetei întregi. Dar tocmai acum, în prezent, ca și pe vremea lui Fondane, trebuie să încercăm - iarăși și iarăși - o articulare suplă a rațiunii schematice și calculatoare, a facultății critice și abstracte, a logicii strict binare care ne caracterizează în continuare, cu alte modalități de a capta prin simțuri și intelect, realitatea. Aceste modalități complementare sunt legitim înscrise în ființa umană integrală - dotată, pe lîngă o inteligență sensibilă și emoțională și rațională
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
cărui concepte sunt inspirate de biografia sa, caz în care o filozofie are sens numai dacă gînditorul își trăiește viața în lumina schemelor pe care tot ea i le-a sugerat. Că schemele acestea ajunge să le exprime în concepte abstracte sau în tropi eseistici e un lucru secundar, important e altceva: ca ele, reprezentîndu-l, să nu-l schilodească. Nu forma expresiei la care ajunge contează (aforism, tratat, jurnal, epistole etc.), ci fundalul de viață din care ea s-a inspirat
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
în față cu presa de monden care scrie despre ele” (vedeta.ro); „oferă săptămână de săptămână subiecte pentru presa de monden” (ziare.com) etc. Termenul monden este cuprins într-un tipar sintactic (presa de specialitate, jurnalismul de actualitate) specific substantivelor abstracte. Sintagma e involuntar comică (pentru cine nu a auzit-o de atâtea ori încât să se obișnuiască cu ea): monden, spre deosebire de actualitate, scandal sau cancan, e un adjectiv care, chiar când se substantivizează, nu capătă, în mod tradițional și obișnuit
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
e involuntar comică (pentru cine nu a auzit-o de atâtea ori încât să se obișnuiască cu ea): monden, spre deosebire de actualitate, scandal sau cancan, e un adjectiv care, chiar când se substantivizează, nu capătă, în mod tradițional și obișnuit, sens abstract. Dicționarele actuale indică doar posibilitatea de substantivizare cu înțelesul „persoană mondenă”. În ultima vreme, cuvântul e însă folosit tot mai mult ca substantiv cu valoare abstractă: se vorbește despre jurnaliștii de monden („Ai putea deveni jurnalist de monden”, clopotel.ro
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
adjectiv care, chiar când se substantivizează, nu capătă, în mod tradițional și obișnuit, sens abstract. Dicționarele actuale indică doar posibilitatea de substantivizare cu înțelesul „persoană mondenă”. În ultima vreme, cuvântul e însă folosit tot mai mult ca substantiv cu valoare abstractă: se vorbește despre jurnaliștii de monden („Ai putea deveni jurnalist de monden”, clopotel.ro), despre „departamentul de monden al unei televiziuni” (garbo.ro) și, desigur, despre bloguri de monden și site-uri de monden („Mediafax.ro a ajuns și site
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
a mers pe trasee blagiene. Într-o măsură asemănătoare producția mea poetică s-a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu m-am afiliat nici expresionismului zgrunțuros, nici acrobației de concepte abstracte, nici ludicului nu tocmai pretențios, un gen de făcut cu ochiul devenit tic, în care au repurtat mari succese unii confrați. Mi-a fost dat să asist la spectacolul unor glorii pe care le-am resimțit uneori drept excesive. Unele
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
corpul până la vârful degetelor, imprimând fiecărui gest o fervoare romantică. Stilul acesta se însușește cu oarecare har. Baletul Les Sylphides - alcătuit dintr-o suită de pas de deux-uri, pas de trois-uri, de momente solistice și de scene de ansamblu - este abstract, nu ne povestește nimic, el doar evocă o lume a poeziei și a visului, tocmai datorită acestor forme speciale pe care i le-a imprimat Fokin, la care se adaugă, vizual, tutu-urile lungi, albe, vaporoase. La Teatrul de Balet
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul care nu-i priește e palierul speculativ, unde Tarangul cade într-o proză repetitivă și fatal prolixă, cînd lasă impresia că vrea să înțeleagă o temă chiar în momentul descrierii ei, situație în
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
spiritului, cunoscutului și necunoscutului. O provocare. Ștefan Iordache și toți marii artiști au intuit și apoi, pe drumul vieții, au simțit asta. Miza unui destin încredințat unei scînduri de lemn. Al frămîntării creației. Scena este goală, este un concept complet abstract dacă nu poartă urmele căutării. Scena are valoare prin urmele pașilor pe care i-a susținut. Trecerea artiștilor în lungul și în latul scenei nu este altceva decît cel mai concret semn al miracolului. „Aici sînt aiuritele tăceri de unde poți
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
poate deduce, la fel de bine, și contrariul. De fapt, rechizitoriile lui Alexandru Mușina nu sunt acelea ale unei personalități lezate. (De unde și amănuntul că, oricât de intransigent formulate, ele nu alunecă în pamflet.) Nemulțumirile lui au, de fiecare dată, un nucleu abstract. Ele atacă strict modul deficitar în care funcționează lumea literară românească. Iar dacă se prevalează de registrul anecdotic e pentru că altminteri ar risca să nu fie luat în seamă. (Cum i s-a întâmplat cu o carte cu totul extraordinară
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
sau judecătorului care o încalcă. Redam integral scrisoarea lui Horatius Dumbrava: Așa cum bine cunoașteți, Consiliul Superior al Magistraturii are ca si misiune constituțională garantarea independenței justiției. Limitele independenței justiției - a judecătorilor și procurorilor -, nu trebuie să rămână litere moarte sau abstracte în Constituție ori legile organizării justiției, ci ele își găsesc dimensiunea corectă în statul de drept prin respectarea și punerea efectivă în practică a îndatoririlor pe care autoritățile publice constituționale le au, în vederea respectării statului de drept. Așadar, pe lângă îndatoririle
Judecător CSM cere CSAT să verifice dacă sunt ofițeri acoperiți în magistratură by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/45218_a_46543]
-
Ei fugi că mor! După care urmează cunoscutele replici ale prezentării, care este un exercițiu de recunoaștere în același nivel de realitate. Acum realizăm că, în construcția multietajată a comediei, termenii de real și fictiv sunt relativi; ca ipoteză absolut abstractă, întreaga construcție se sprijină pe un nivel adânc sau depărtat, care poate fi realitatea comună, de substrat, a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat și el, cel puțin ipotetic, la maximum. Ar fi
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
de acuarele sunt categoric prea multe... Singura sală cu adevărat remarcabilă este cea dedicată Georgiei O’Keeffe, artistă încă prea puțin apreciată, care a reușit o sinteză specială - Craniu de vacă: roșu, alb și albastru(1931), Iris negru (1926) - între abstract, senzual și ancorare în natură. Stieglitz a fost un promotor al avangardei europene la New York. Membrii familiei Stein - Gertrude, scriitoarea, frații ei, Leo și Michael, precum și Sarah, soția ultimului -, americani trăind în mijlocul tumultului artistic parizian, au avut un rol primordial
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
obține imunitate sau politicienii corupți care maimuțăresc adevărul. Un amestec de nedreptate și aroganță a inundat astfel spațiul public. Iată de ce consider că, atunci când justiția e părtinitoare, trebuie s-o spunem. Am în vedere cazuri precise, nu referințe generale și abstracte", adaugă eurodeputatul. Cristian Preda consideră că, "în cazul Becali, judecătorii și-au bătut joc nu numai de fotbal, ci și de dreptate".
Cristian Preda: În cazul Becali, judecătorii şi-au bătut joc nu numai de fotbal, ci şi de dreptate () [Corola-journal/Journalistic/45363_a_46688]
-
apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității. De altfel, pentru scriitor, „aventura (...) înseamnă și abandon, reverie lucidă, bucurie, poate și devoțiune abstractă”, după cum poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria, ca formă de cunoaștere, resuscitează trăiri privilegiate, redă peisaje cu amprentă simbolică, fixează nostalgii și neliniști, fapte și evenimente, posturi meditative și revelații
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
de care face uz nu-i transmite intuițiile, și singurul mod prin care reușește să le împărtășească ceva studenților este emoția vie pe care le-o dă de-a dreptul. Dar de îndată ce contactul direct încetează, doctrina se risipește în franjuri abstracte, căci nimeni nu-i poate reproduce gîndurile, de unde și timbrul sibilinic al afirmațiilor din carte. Să încercăm totuși să schițăm viziunea lui Celibidache. Pentru dirijorul născut la Roman în 1912, muzica nu poate fi înțeleasă și nici nu poate fi
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
grăitoare. Îmbătrânirea bruscă, și, în genere, împotrivirile exterioare, găsesc în scrisul Lenei Constante sensuri în disciplinarea voinței. De altfel, Evadarea tăcută este un manual de îmblânzire a voinței, o poveste tulburătoare despre demnitate. Femeia din oglindă se regăsește într-una abstractă, cu o voință nestrămutată. E foarte interesant de urmărit arhitectura memoriei din Evadarea tăcută. „Povestesc așa cum îmi vin în minte frânturi de amintiri. Dar știu cu precizie că aceste probleme mi-au acaparat spiritul ca urmare a legăturilor mele cu
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]