3,948 matches
-
incercat transformarea acestui mit al anxietății într-o realitate educațională cu conotații pozitive (Ullich, 1995). Pedeapsa este o noțiune morală, conexată cu noțiunea de conștiință, de vină și de ispășire, precum și un mijloc de dirijare, o strategie, un stimul cu accepțiuni triple: - dezavantaj (ca ispășire); - mijloc de corecție (pedeapsa ca normă); - experiența neplacută (pedeapsa naturală). Din punct de vedere managerial, pedeapsa este utilă ca mijloc de dirijare, ca normă, fiindcă exercită o influență cu adevarat educativă, determinându-l pe cel care
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
o soluție în eradicarea greșelilor. Greșeala există și, în loc să ne resemnăm cu gândul că este ceva de domeniul iremediabilului, ar fi mult mai nimerit să o considerăm ca un fenomen natural de învățare, de educație. E bine să fie depășite accepțiunile greșelii ca neînțelegeri ale normativității ori ca incapacități de transpunere în practică ale acestora și să ne oprim mai mult asupra conținutului psihologic, iar mai apoi asupra celui recuperator al său. Concepțiile psiho-pedagogice prezintă greșeala din mai multe perspective: • concepțiile
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
momentul potrivit. Până atunci, considerăm ca nefiind cu totul inutilă o investigare de tip „arheologic” a conceptelor de care ne ocupăm. Pornind de la originea greacă a problematicei relații dintre realitate și reprezentarea artistică, vom insista, într-o primă etapă, asupra accepțiunilor plurale, de multe ori divergente, pe care le-a primit conceptul de mimesis de-a lungul vremii. Nu mai este nevoie să spunem că această incursiune - lipsită de pretenția exhaustivității - se va axa doar pe câteva aspecte cruciale din evoluția
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a primit conceptul de mimesis de-a lungul vremii. Nu mai este nevoie să spunem că această incursiune - lipsită de pretenția exhaustivității - se va axa doar pe câteva aspecte cruciale din evoluția venerabilei noțiuni. Unul dintre acestea este reprezentat de accepțiunea platonică a mimesis-ului, greu de redus însă la cunoscutele „incriminări” din Republica. Cel puțin tot la fel de semnificativ, la acest capitol, ni se pare Cratylos, dialogul despre „dreapta potrivire a numelor”, în care își află rădăcinile ulterioara obsesie a Limbajului, a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu la fel de des invocata recomandare a alungării acestora din Cetate), au contribuit la orientarea interpretărilor concepției platonice asupra mimesis-ului - cu foarte puține excepții - într-o singură direcție. În realitate însă, se poate demonstra că în Dialoguri există cel puțin două accepțiuni distincte ale mimesis-ului. În afară de Cartea a X-a a Republicii, ar trebui luat în discuție, la acest capitol, și Cratylos, dialogul „despre dreapta potrivire a numelor”. Analiza celor două perspective constituie o etapă oligatorie a oricărei tentative de a reevalua
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
real folos ne va fi contribuția lui Giovanni Bottiroli 3, unul dintre cei mai avizați comentatori italieni ai textului aristotelic. Punând accentul pe dinamica imprevizibilă a categoriilor modale, acesta distingea - urmându-l într-o primă etapă pe Pareyson 4 - patru accepțiuni de bază ale obiectului mimesis-ului. Conform primeia - cea mai apropiată de viziunea partizanilor referențialismului sau „naturalismului” și, în egală măsură, cea mai discutabilă -, verosimilul ar fi echivalent cu „realsimilul”, cu ceea ce experiența atestă ca frecvență. Asemănarea cu adevărul empiric rămâne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai apropiată de viziunea partizanilor referențialismului sau „naturalismului” și, în egală măsură, cea mai discutabilă -, verosimilul ar fi echivalent cu „realsimilul”, cu ceea ce experiența atestă ca frecvență. Asemănarea cu adevărul empiric rămâne, în acest caz, criteriul decisiv. O a doua accepțiune tematizează adevărul-coerent (il vero-coerente), accentuând partea a doua a definiției aristotelice (êáôá ôo å?êüò ç ôo ?íáăêáiïí). Comparația cu istoria furnizează acum un argument important: (...) cu o anumită surprindere, am descoperit că obiectul mimesis-ului artistic nu este realul, ci
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
narează faptele în succesiunea lor cronologică ori în simultaneitatea lor întâmplătoare; în schimb, poezia selectează, reorganizează și creează conexiuni nonaccidentale. Iată un al doilea concept de verosimil pe care propunem să-l numim vero-coerent-ul (il vero-coerente).1 O a treia accepțiune ar fi aceea în care verosimilul devine sinonim cu adevărul-perspectival, nefiind lipsit, în această situație, de legătură cu noțiuni ca necesarul (ôo ?íáăêáiïí) și universalul (ôÜ êáèüëïõ). Tot diferența dintre opera istoricului și cea a poetului este invocată și acum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Iată așadar cum raporturile de forțe dintre posibil și realsimil apar inversate în viziunea lui Bottiroli: realsimilul nu mai reprezintă, nici pe departe, categoria cea mai cuprinzătoare, ci devine doar un semnificat minor în polisemia å?küs-ului. Minor, pentru că în accepțiunea lui Aristotel arta ar avea ca obiect atât posibilul, cât și imposibilul. Contează mai puțin dacă o operă propune o lume posibilă sau una imposibilă. Esențial rămâne efectul de verosimilitate. Imitarea realității cotidiene nu constituie însă un garant al obținerii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fond, nici nu are importanță dacă această interpretare este mai adecvată sau mai puțin adecvată decât cea tradițională - fiecare epocă e liberă, la urma urmelor, să reinterpreteze textele fundamentale în felul său! -, esențialul constând în aceea că, pentru a combate accepțiunea curentă a mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
s-ar produce prin coluziunea dintre semn și referent (având ca pandant expulzarea semnificatului), realizându-se deci o trecere nemediată, de la semnificant la referent, fără nici o intervenție a semnificatului. De prisos să mai precizăm că, până și într-o asemenea accepțiune, referința reintră în joc, chiar în momentul în care este negată, ca o condiție necesară a actului negării. Cu alte cuvinte, cine vorbește despre iluzie, se referă implicit la o anumită realitate în numele căreia iluzia este denunțată ca atare 2. Oricum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și afirmația lui Bottiroli care considera că realul nu se poate dizolva complet în convențional, din moment ce realitatea însăși este în mod irevocabil scindată 1. Pornind de la această premisă, cercetătorul italian propunea un model teoretic care să țină cont de două accepțiuni - ambele „slabe” - al conceptului de real. Conform celei dintâi, realul ar cuprinde, grosso modo, tot ceea ce poate fi mediat integral și fără conflicte de către limbaj. Nu suntem departe, în acest caz, de viziunea lui Goodman care descoperea „piatra de încercare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conflicte de către limbaj. Nu suntem departe, în acest caz, de viziunea lui Goodman care descoperea „piatra de încercare” a realismului, nu în cantitatea de informații transmise, ci în ușurința cu care acestea sunt puse în circulație 2. În a doua accepțiune însă, realul ar fi tot ceea ce rezistă și scapă numirii, perturbantul, neașteptatul, insolitul; pe scurt „Obiectul”, cu majusculă, lacanianul das Ding situat în afara oricărui semnificat (hors-signifié) și implicit, după cât s-ar părea, în afara „posibilului”. Vom reveni asupra acestei chestiuni extrem de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
după cât s-ar părea, în afara „posibilului”. Vom reveni asupra acestei chestiuni extrem de incitante în capitolele următoare. Deocamdată, să remarcăm doar că această bipartiție nu este lipsită de legătură cu redimensionarea binomului obiect/subiect, de care pomeneam mai devreme. În prima accepțiune a realului, rolul esențial revine subiectului (mai precis acelei regiuni din scoarța cerebrală atât de atrofiată de abundența stimulilor încât reduce totul la scheme prestabilite, stereotipuri și clișee). În cel de-al doilea caz, obiectul este cel care impune trauma
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
feluri de realismtc "1.9 Câteva feluri de realism" Deși până la acest punct nu a fost menționat explicit, conceptul de realism nu este, desigur, cu totul străin de problematica pe care o avem în vedere. Evident, ne interesează prea puțin accepțiunea istorică a termenului (cum ar mai putea aspira astăzi literatura să oglindească o lume coerentă, temeinică, ordonată, așa cum se întâmpla în proza secolului al XIX-lea?), și într-o mai mare măsură aceea tipologică, pe care o aveau în vedere
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de teoria lui, poate anula orice distincție dintre artă și transmiterea de informații sau exortația practică”168. Desigur, intră în joc aici și contextul istoric, fiindcă, după cum știm, nu toate epocile înțeleg în aceiași termeni literaritatea, conceptul căpătând, în timp, accepțiuni considerabil diferite. Într-o cercetare care are în vedere, printre altele, relevanța conceptului de realism poetic în cazul particular al literaturii contemporane, este fără doar și poate utilă și o investigare a contextului. Nu întâmplător, în ultima vreme au început
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
însă o oarecare imprecizie persistă, în primul rând pentru că povestea „vicisitudinilor denotării”199 este mult mai lungă decât s-ar putea crede și decât lasă autorul să se înțeleagă. Și chiar dacă admitem că acesta s-ar fi oprit doar asupra accepțiunilor strict necesare în economia demonstrației sale, vom constata că o anume imprecizie se menține. În plus, atunci când deconstruiește (parțial) opozițiile dintre diferitele limbaje pornind de la constatarea că toate sunt deopotrivă spații ale denotației și ale conotației („Denotația și conotația caracterizează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
al prozei ficționale (descriere, narațiune, dialog) se impune de la sine. Constatăm așadar că ecuația noastră poate deveni, la rigoare, „mimetic” = „ficțional”, raportul de (cvasi)sinonimie care se stabilește excluzând din start orice formulă-șablon și implicit orice definiție a realismului în accepțiunea sa tradițională. Vom prefera totuși, în anumite contexte, o utilizare complementară a conceptelor de mimetic, respectiv ficțional, tocmai pentru a evidenția, acolo unde este necesar, ecartul dintre nivelul producerii și nivelul receptării textelor poetice respective. Astfel, despre un anumit „mimetism
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
neliniștitor, fantastic și bizar”258. Cu alte cuvinte, portocala este portocală, dar este și Portocala, creație a artistului, „de o monstruoasă și fascinantă realitate, opusă primei realități”259. La acest punct, nu putem să nu facem referire la cele două accepțiuni (ambele slabe) ale conceptului de real, pe care le distingea Giovani Bottiroli 260. Conform celei dintâi, „realul” ar cuprinde, grosso modo, tot ceea ce poate fi mediat integral și fără conflicte de către limbaj. În cea de-a doua accepțiune în schimb
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cele două accepțiuni (ambele slabe) ale conceptului de real, pe care le distingea Giovani Bottiroli 260. Conform celei dintâi, „realul” ar cuprinde, grosso modo, tot ceea ce poate fi mediat integral și fără conflicte de către limbaj. În cea de-a doua accepțiune în schimb, realul e ceea ce rezistă și scapă numirii, cu alte cuvinte perturbantul, neașteptatul, insolitul, „Obiectul” cu majusculă, lacanianul das Ding situat în afara oricărui semnificat (hors-signifié), deci și în afara limbajului, în acel ținut al nimănui din care pândește spaima și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
autorul Poeticii, plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată, o demonstrează și faptul că el nu excludea miraculosul din câmpul tragediei și admitea ilogicul în epopee. De aici și până la a deduce ce pondere ar căpăta în viziunea aristotelică înrâurirea accepțiunii presocratice, rituale, a mimesis-ului, distanța este, desigur, destul de mare. Însă nu e mai puțin adevărat că argumentele aduse de cercetările mai recente în favoarea interpretării conceptului de mimesis în primul rând ca joc, ca simulare (în spiritul accepțiunii arhaice), se pot
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
viziunea aristotelică înrâurirea accepțiunii presocratice, rituale, a mimesis-ului, distanța este, desigur, destul de mare. Însă nu e mai puțin adevărat că argumentele aduse de cercetările mai recente în favoarea interpretării conceptului de mimesis în primul rând ca joc, ca simulare (în spiritul accepțiunii arhaice), se pot dovedi extrem de utile în deconstruirea dialecticii mit/rațiune, definitorie (și nu întotdeauna profitabilă) pentru gândirea occidentală. Din perspectiva demonstrației noastre, tocmai resuscitarea dimensiunii presocratice a conceptului se dovedește, în ultimă instanță, crucială. Poezia metatranzitivă este ficțiune, precum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
orice regulă poate fi negociată, dar le numim instituții pe acelea pe care, În situații bine precizate, le luăm ca atare, fără a le mai chestiona oportunitatea. Instituțiile nu sunt doar reglatoare (concepția economică), ci și constitutive (concepția sociologică). În accepțiunea lui R. Scott, instituțiile, ca reguli ale jocului, reduc sfera opțiunilor individuale, a acțiunilor permise, interzise, premiate sau sancționate, actorul uzitând de capacitatea de alegere În cadrul instituțional reglementat. În cea de-a doua accepțiune, instituțiile sunt considerate constitutive atât pentru
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ci și constitutive (concepția sociologică). În accepțiunea lui R. Scott, instituțiile, ca reguli ale jocului, reduc sfera opțiunilor individuale, a acțiunilor permise, interzise, premiate sau sancționate, actorul uzitând de capacitatea de alegere În cadrul instituțional reglementat. În cea de-a doua accepțiune, instituțiile sunt considerate constitutive atât pentru actorii sociali, cât și pentru opțiunile acestora. Actorii În sine sunt social construiți, la fel capacitatea lor de alegere. De exemplu, actorii ce pot desfășura activități comerciale sunt constituiți ca persoane juridice - societăți comerciale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
costurile de tranzacționare, dar se pot dovedi și disfuncționale. În opoziție relativă cu instituțiile, acțiunea intențională este un comportament individual (sau de grup) orientat spre atingerea unor scopuri, finalități ale actorilor ce presupune astfel asocierea unor semnificații (justificări) subiective. În accepțiunea weberiană, acțiunea rațional-instrumentală este un raport subiectiv semnificativ Între scopuri și mijloace. Acțiunile intenționale caracterizează actorii (individuali ori colectivi) și vizează scopurile acestora. Instituțiile se constituie la nivel sistemic și exprimă o „intenționalitate colectivă”, Întemeind cooperarea și fiind astfel rezultatul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]