13,572 matches
-
golit de orice urmă de sexualitate. În toată după-amiaza aceea am condus de-a lungul autostrăzilor. Nesfârșitele sisteme rutiere pe care le străbăteam conțineau formulele unei infinități de beatitudini sexuale. Am urmărit mașinile care părăseau podul rutier. Fiecare purta pe acoperiș o bucată de soare. - Îl cauți pe Vaughan? întrebă Catherine. - Într-un anume fel, da. - Văd că nu te mai temi de el. - Dar tu? - O să-și pună capăt zilelor. - Mi-am dat seama de asta după ce-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
joncțiune erotică. Și, în cursul acestui ritual de acuplare delicios prelungit, străzile mohorâte erau iluminate de trecerea corpurilor lor. Fără să mai pot să rămân în apartament în timp ce se petrecea acest joc al curtării, am luat mașina până la aeroport. Pe acoperișul parcării supraetajate de lângă clădirea de transport marfă am așteptat să apară Vaughan. Nu mă înșelasem: Vaughan o aștepta pe Catherine la răscrucea dintre Western Avenue și podul rutier. Fără cea mai mică încercare de a se ascunde de noi, înscrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era o proiecție a fanteziilor și a obsesiilor mele, și că, în cine știe ce fel, îl abandonasem la nevoie. Între timp, Lincolnul zăcea abandonat în stradă, dezintegrându-se rapid din pricina absenței lui Vaughan. Pe măsură ce frunzele copacilor autumnali i se așezau pe acoperiș și pe capotă, coborând prin geamurile sparte în compartimentul pasagerilor, cobora și mașina pe cauciucurile dezumflate. Starea ei deplorabilă, panourile caroseriei și barele de protecție desprinse, erau o invitație la ostilitate pentru trecători. O gașcă de tineri sparse parbrizul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vehicule; de aceea, după ce ne-am lăsat mașina în curtea din fața unui garaj, am mers pe jos spre luminile rotitoare ale accidentului aflate la distanță de mai puțin de un kilometru. Un cer strălucitor de seară lumina întregul peisaj, expunând acoperișurile mașinilor prinse în blocaj, de parcă am fi așteptat cu toții să pornim într-o călătorie în noapte. În văzduh, avioanele se mișcau aidoma unor aparate de recunoaștere trimise să supravegheze evoluția acelei vaste migrații. I-am urmărit pe ocupanții mașinilor, ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
victimelor dezastrelor rutiere? Pe rampa de coborâre a podului, spectatorii stăteau pe trei rânduri de-a lungul balustradei și se uitau în jos la mașinile poliției și la ambulanțele oprite la încrucișarea cu Western Avenue. Deasupra capetelor lor se înălța acoperișul zdrobit al autocarului liniilor aeriene. Am apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false făcute de Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru a se apăra de imaginea morții de care scăpase la mustață. Polițiștii și infirmierii de ambulanță, mulțimea de spectatori care se înghesuiau printre mașinile poliției și ambulanțele staționate, aveau grijă să-i lase un spațiu liber în jur. Pe acoperișurile mașinilor de poliție, luminile de atenționare se roteau, chemând din ce în ce mai mulți trecători la locul accidentului, invitându-i să părăsească zonele de joacă ale complexelor rezidențiale din Northolt, supermarketului deschise toată noaptea de pe marginea lui Western Avenue, coloanele de trafic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
decembrie, Nicolae Ceaușescu, împreună cu principalii săi colaboratori, a apărut în balconul sediului CC al PCR (astăzi Senatul României), încercând să vorbească demonstranților. Aceștia i-au întâmpinat cu huiduieli, forțând ușile de la intrare. Soții Ceaușescu au fugit cu un elicopter de pe acoperișul clădirii:” A doua zi (21 decembrie) a organizat un miting la București, în fața sediului CC, crezând că va putea reedita performanța din 21 august 1968 (când a condamnat invadarea Cehoslovaciei). [...] Mitingul, încheiat într-o stare de confuzie, a dezvăluit tuturor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
relateze din ce în ce mai pe larg miracolele înfăptuite aproape zilnic de japonez. De exemplu: - închisese robinetul din bucătăria unui orfelinat, salvând astfel de la înec 26 de copii; - gonise cinci câini vagabonzi care încolțiseră o domnișoară în Cișmigiu; - desfundase burlanul unei școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai prăbuși, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un bec de 40 de wați în beciul doamnei Vrânceanu; - împinsese o Dacie 1310 rămasă în pană în intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Dacia, salvând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
imagina că îi este nevastă, dar nu îi era. Totuși, a venit și ea, din curiozitate și ca să se ocupe cineva și de Alin. Ajungând la cabană, am suferit o mică dezamăgire, coșmelia fiind, de fapt, o casă normală, fără acoperiș de lemn și fără lupi la intrare, cum mă așteptasem eu. Ne-am îmbrăcat cu haine călduroase, blănuri, pufoaice, pantaloni din păr de cămilă, șoșoni și ce mai găsiserăm prin case și am pornit spre muntele acoperit de zăpadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aer. Nu țin în mână o servietă cu burduf, plină și puțin uzată, ci împing o valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face să meargă înapoi, parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
port. Trec prin fața observatorului meteorologic și mă gândesc la sfârșitul lumii care se apropie, ba chiar se petrece de multă vreme. Dacă sfârșitul lumii ar putea fi localizat într-un punct precis, acesta ar fi observatorul meteorologic din Petkwo: un acoperiș de tablă sprijinit pe patru stâlpi de lemn cam șubrezi acoperă, înșirate pe o etajeră, barometre, higrometre, termografe, cu bobinele lor de hârtie gradată, ce se-nvârt cu un ticăit lent de ceasornic, sub presiunea acului care oscilează. Rotația unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca un zeu, nu, nu mă credeți nebun, nu mă credeam Zeus Tonans, ci ca un dirijor, cu partitura în fața lui, gata scrisă, știind că sunetele ieșite din instrumente corespund unui desen, al cărui principal custode și depozitar este el. Acoperișul de tablă răsuna ca o tobă sub ropotul ploii; anemometrul se-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu pretenții de umanist, a permis aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe ulița S. și, încet, nehotărât parcă, s-a îndreptat spre podul K. Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească. În acest punct, fraza următoare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și nimeni nu-și bătea capul cu economia de spațiu. Acum era cu totul altceva, oamenii începeau să fie îngrijorați de ritmul debordant în care orașele înghițeau savana din jur. Casa asta, un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră. O dărăpănătură cu acoperiș de tablă, ca acest șopron, ar fi fost incredibil de fierbinte dacă ar fi stat direct în calea razelor de soare, iar acest fapt n-ar fi prins deloc bine mașinăriilor dinăuntru. Domnul J.L.B. Matekoni puse jos cutia cu scule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întrebă ea. Nu încerc să te forțez, domnule J.L.B. Matekoni, dar n-ai vrea s-o întâlnești din nou și să-l vezi și pe băiat? În cameră se așternu tăcerea. Nu se auzea nimic în afară de câte un scârțâit al acoperișului de tablă, care se dilata de căldură. Domnul J.L.B. Matekoni se uita în pământ și își aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma Potsane revenea aici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să fi fost vreo zece-douăsprezece case. Ce trist, reflectă ea, toate clădirile astea înălțate în mijlocul savanei; toată speranța pusă în ele, iar acum tot ce rămânea erau urmele fundațiilor din clisă și zidurile surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri. Aici stătea neamțul, spuse Mma Potsane, împreună cu americanul și sud-africanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care-și au locul aici, nu-s ca roșiile și lăptucile. Locul lor nu-i în Botswana sau, cel puțin, nu în această parte a Botswanei. Plecară din birou și se plimbară prin restul casei. Câteva camere nu mai aveau acoperiș, iar podeaua lor era acoperită de frunze și rămurele. Câteva șopârle țâșniră să se ascundă, spulberând frunzele și niște șopârlițe gecko roz cu alb încremeniră pe pereți, speriate de prezența lor cu totul neașteptată. Șopârle, șopârlițele gecko, praful din aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
misiune și își puse, cu această ocazie, o pereche de ochelari cu lentile fumurii. Porniră dis-de-dimineață spre casa de lângă măcelărie unde locuiau domnul Badule și soția sa. Era un bungalou destul de dărăpănat, înconjurat de arbuști de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gândească. — Voi fi pe fază, o asigură domnul J.L.B. Matekoni coborând glasul deși nu era nevoie. Ține minte că sunt aici, în fața casei. Dacă strigi, te aud. Se uitară la casă, o clădire banală în lumina slabă a felinarelor, cu acoperișul obișnuit, de țiglă roșie, și cu o grădină neîngrijită. — Se vede cât acolo că n-are grădinar, remarcă Mma Ramotswe. Uite ce neorânduială. Să n-ai grădinar se cheamă de-acum lipsă de bun simț, dacă ai o slujbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
coroanele copacilor, iarba uscată de pe marginea drumului, până și praful. Soarele, o minge roșie, mare, părea că atârnă la linia orizontului, apoi se eliberă și pluti deasupra Africii; ziua reveni la culorile ei firești, iar Mma Ramotswe văzu în depărtare acoperișurile familiare ale copilăriei ei, măgarii de pe marginea drumului și, ici-colo, printre copaci, câte o casă. Era un ținut secetos, dar acum, la începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]