8,468 matches
-
ar obosi odată și odată.... Și atunci, să te ții nenorocire : dacă ar cădea El cu toate alea în spate, din cauza Jugului care se face tot mai greu, înseamnă că poverile s-ar risipi... Înainte, fiecare avea povara lui, dar acuma, dacă El cade, se împrăștie care-ncotro... pe unul vin mai multe, pe altul nimic, altul scapă cu cine știe ce greutate mică... sau, și mai rău : noi suntem frații Lui, așa spune bătrânul înseamnă că pe noi cad poverile celorlalți, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un nod în gât de frică și nu puteam s-o înghit. Ce-i cu tine?! Ceva-ceva tot ai tu, mai bine spune că, uite, acuș ne întoarcem la mal, mâncăm de-a binelea și pe urmă dormim așa că spune-acuma ce ai, ca să poți dormi ca oamenii la noapte. Păi, cam despre oameni e vorba. Ia te uită ce filosof te-ai făcut ! Da' de ce vorbești urât de mine ?! Ce ți-am făcut ?! i-am tăiat repezit vorba. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
călcase porunca Lui Dumnezeu. Bine, dar dacă El L-ar fi rugat pe Dumnezeu să-i ierte oameni, Tata Lui nu L-ar fi ascultat?! De ce a mai fost nevoie să moară ?! Vezi, tu, puștiule, dac-ai să dai tu acuma o gaură în barca asta și ne scufundam, tu poți să-mi ceri iertare, eu pot să te iert cât vrei, dar barca trebuie reparată cumva, ca să ajungem la mal. Și am să acopăr eu, cu trupul meu, gaura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Înțeleg să strigi de furtună, de mare, de stânci, orice dar grădina unde vedeai tu grădină ?! Cine știe ce-o fi fost în capul tău ! Hai, ridică-te uite, aici e cald și uscat, bea ceva să te-ntremezi. De-acuma o să ieșim mai des când e vremea a furtună, să te obișnuiești. Cine a mai auzit un grec să se teamă de mare sau să leșine-n furtună ?! Aoleu ! mi-am zis. Dacă a vorbit așa de mult bătrânul, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Într-un târziu, a adăugat : Și să știi, iubirea nu scade când o dăruiești. Cu cât o dăruiești mai mult, cu atât mai mult crește... ca o flacără care nu-și pierde nici căldura, nici strălucirea. Știi tu, îți spun acuma, dar o să înțelegi tu mai târziu: părinții spuneau copiilor în țara aceea unde se născuse Fratele nostru că iubirea e tare ca moartea. Dar eu cred că iubirea e mai tare ca moartea. Fiindcă prin iubire Fratele nostru a învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
doua zi puteam ieși în larg. Ca de obicei, i-am lăsat pe ceilalți să plece înaintea noastră. Când bătrânul meu a vorbit cu Tatăl nostru din ceruri, am făcut și eu la fel. Dar o întrebare tot mă frământă. Știu, acuma nu era timp de vorbă. Trebuia să aștept. În cele din urmă, am ajuns în larg și bătrânul a aruncat mreaja. Soarele abia răsărise. Marea scânteia până departe și se făcuse alb-trandafirie. De câte ori o vedeam așa, mi-aduceam aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
albă, părul așa de lung și roșcat-auriu ca valurile mării în zori, ce mai ! Nu avea cum să fie de a noastră, fiindcă toți la noi sunt bruneți, cu pielea arsă de soare și părul întunecat... Ei, ce mai conta ! Acuma nu mai era nimeni , nici mama, nici tata. Da' mi-ar fi părut tare rău ca tata să fi rămas în palatul de mărgean al zeiței mării, fiindcă mama mea era sigur mai frumoasă decât toate zeițele la un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
învățat decât tine, oameni de peste mări și țări or să vină la tine să te asculte și să-ți ceară sfatul... Dă-mi mâna și hai să mergem. Copilul (ferindu-se): Un singur lucru vreau : să fie sănătos fratele meu. Acuma ! Nimic altceva nu vreau să știu, auzi tu ?! E frumos ce spui, dar nu-mi folosește. Și fratele meu nu e singurul bolnav ! Cum să-l ajut, ce să fac pentru ceilalți care sunt, ca și el, bolnavi ? Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pământ n-a avut-o vreodată. Niciodată un om mare nu-și mai aduce aminte nici de foame, nici de frig, nici de cei care au trecut pe lângă el ei da, și fratele tău o să treacă pe lângă tine și chiar dacă acuma îl scapi din boală, atunci n-o să mai vrea el să te cunoască niciodată o frăție nu ține toată viața. O să vă certați de la nimicuri, sau o să te invidieze, sau... câte nu se mai întâmplă între frați... Dar dacă rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o face foame și vii tu acasă ! Pe unde mi-ai umblat toată ziua?! Băiatul: (ține capul în jos și vine în cercul de lumină, înaintând spre mama) Păi... Mama (se uită la el): Iar te-ai luat la bătaie ! Acuma ce mai e ?! (lasă aluatul din mână, vine spre el, îl ia de umeri, dar băiatul își ferește privirea. Îl ia de bărbie și se uită la el. Copilul își ridică ochii) Hai, spune ! De ce taci ? Băiatul: O să te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aproape, îl mângâie pe cap): Asta nu se mai poate repara. Am făcut ce am crezut eu că e bine. Ne-au alungat din casa noastră, ne-au alungat din ținut... ne-au luat tot ce fusese al lui tata... acuma stăm aici și trăim singuri, cum putem, din ce ne dă pământul și marea. Și tot nu li s-a potolit ura. Băiatul (cu obidă în glas): Da, nu mă atinge nimeni, sunt "necurat" dar ca să mă bată, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
n-o să mai fim "cei necurați", nici eu, nici mama ! O să fim ca la început, ea soția, iar eu fiul Prințului ! Și n-o să mai moară nimeni, niciodată ! Nici tata și nici altcineva ! Auzi tu ?! Nimeni ! Cel mare : Și până acuma ce-ai făcut ? Băiatul : Am încercat să mă cațăr pe statuie, fiindcă pe acolo trece timpul, iar eu o să stau pe umerii lui Vishnu și, cum trece, cum îl prind ! Da' n-am ajuns. Mai bine ajutați-mă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui Dumnezeu în țara lui și s-a lăsat omorât ca să nu ne mai reîncarnăm noi ! Noi toți ! Înțelegi, el a oprit timpul ! Și după viața asta, ne așteaptă nu alte chinuri, ci bucuria și suntem tot noi, așa, ca acuma, împreună cu El, adică, împreună cu Dumnezeu ! Adică, a făcut ce vrei tu să faci ! Cel mare (luându-l ușor de mână): Hai acuma acasă, mănâncă ceva și dormi, iar mâine dimineață mergi cu noi și o să vezi...(se întorc și ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
timpul ! Și după viața asta, ne așteaptă nu alte chinuri, ci bucuria și suntem tot noi, așa, ca acuma, împreună cu El, adică, împreună cu Dumnezeu ! Adică, a făcut ce vrei tu să faci ! Cel mare (luându-l ușor de mână): Hai acuma acasă, mănâncă ceva și dormi, iar mâine dimineață mergi cu noi și o să vezi...(se întorc și ies) III Același interior ca în scena I, dar femeia pare cumva mai în vârstă, părul, la fel de bogat, strâns la spate dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
te-au adus, ai venit noaptea, cu ei, murdar, flămând, tremurând de frig și oboseala, dar a doua zi nu te-am mai găsit în așternut. Și nici ei nu mai erau acasă. Nevasta negustorului, mama celor trei, plânge și acuma, chemându-și pe nume fiii cât e ziua de lungă, iar negustorul, după ce a lăsat totul în grija fratelui lui, s-a pierdut și el în lume, să-și caute copiii... nimeni n-a mai auzit de ei... Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vreun salon, dar sigur este În clinică. ― Și acum ce vrei? Să-ți dau drumul În spital, să umbli hai-hui? Dacă te Întâlnește tov. director? Pot să-mi fac bagajul... ― Dar am dreptul să-mi văd soțul operat. ― Da! Dar acuma nu-i oră de vizită. ― Atunci poate o puteți anunța pe fiica mea, care este medic chirurg În aceeași clinică. ― Da’ ce? Toți doctorii chirurgi Îți sunt neamuri? Cum o cheamă pe...? ― Doctor Despina Hliboceanu - a răspuns Lia, privind la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care, zgribulită, tocmai trecea În fugă de la un pavilion la altul... În cele din urmă, cu mare plictis, a format numărul. Când a auzit glasul centralistei, a intervenit cu Însuflețire: ― Scumpo!. Treaba cu Păcurețul s-o lăsăm pe altă dată. Acuma Întreabă și tu În clinica ceea de o doctoriță... Cum ai zis că Îi spune? ― Despina Hliboceanu. ― Auzi: Despina Hliboceanu. Și spune-i să vină la poartă, că o așteaptă maică-sa. Te pup. Aștept. După un timp, care Liei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îndatoritor și atent se comporta față de oricine! La fel vorbea cu o infirmieră, ca și cu un profesor... Situația pe care o trăim este rezultatul inversării valorilor. Comuniștii - În esență mancurți - au ridicat la putere toată slugărimea idioată și lingușitoare... Acuma ei taie și spânzură. Vorba ceea. Când țiganul s-a văzut Împărat, Întâi pe taică-su l-a spânzurat... Parcă În Învățământ nu este chiar așa. Acolo te ia la <tovarășeă, dar nu te tutuiește”... ― Mami! Ai venit? - a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
intervenție. Voi fi și eu acolo. Țigăncile se foiau ca albinele la urdiniș. Când Gruia a făcut primul pas spre ieșire, ele au tăbărât pe el, ca la pomană. ― Domnu’ doctoru’. Bunule. Spuni dacî scapî? - a Întrebat țiganca pe care acuma Gruia a recunoscut-o de-a binelea... ― Trebuie operat de urgență. Altfel nu se oprește hemoragia. Atunci se va vedea despre ce este vorba. ― Auzâț’ mo! Ari ‘moragii mari șî trebui opirat. Opireazî-l matali, cî În matali avem nădejdi. Ti
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
O... Ce mai turavura? ― Nu-i chiar așa. Există o deontologie profesională, care te obligă să-l asculți pe pacient până Îți explică motivele pentru care a venit la tine... medic. Apoi, trebuie să-l consulți după toate regulile profesiei... Acuma n-ai să-mi explici mie cum Împunge rața și că totul se petrece după carte... Ei, da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat... Gruia și-a ascuțit simțurile. Era ca o coardă Întinsă peste poate. „Așa da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas cu pas și de aici concluzia logică că este cineva care se află pe urmele tale... Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Noi, țăranii, nu prea folosim cuvinte subțiri. La noi fapta vorbește. ― Și eu sunt fecior de țărani, așa că putem vorbi aceeași limbă... ― Atunci sunt sigură că mă veți Înțelege, chiar dacă uneori... sar calul. ― Din parte-mi, nu vei avea reproșuri... Acuma Însă te rog să suni la poartă, s-o trimită aici pe piranda... După câteva minute, țiganca era În cabinetul directorului. ― Sărut mânuța matale, domnu’ derecturu’. Iaca am vinit. ― Te-am chemat, să-ți dau inelul. De te cheamă la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grăbit spre magazinul pentru copii. Reținuse locul de la Maria. Într-una din zile, pe când se plimbau, ea l-a făcut atent: „Când o fi să fie... acesta e magazinul unde se găsesc cele trebuitoare unui nou-născut”. „De ce nu le cumpărăm acuma, dacă tot suntem aici?” - a Întrebat el, nedumerit. „Tare ești nepriceput, iubitule... De unde știm noi ce o fi: fetiță ori băiat?” Cum explicația Mariei s-a oprit cam pe la mijloc, Gruia a rămas nedumerit, gândind că va vedea el cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
băiat?” Cum explicația Mariei s-a oprit cam pe la mijloc, Gruia a rămas nedumerit, gândind că va vedea el cum se va descurca când o să fie cazul. Dacă n-o să poată, are să Întrebe vreo soră, care are experiență... „Și uite acuma deșteptul de lângă mine Îmi dă lecții. Și... se pare că are dreptate”... Se lupta Încă cu gândurile când a ajuns la magazinul cu hăinuțe pentru nou-născuți. S-a oprit să privească În vitrină și prin ea În interiorul prăvăliei... Erau o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vom vedea noi ce mai trebuie. ― Am cumpărat, scumpa mea. Ce face bărbatul? - a Întrebat Gruia, aplecându-se asupra copilului care dormea dus. ― El nu are probleme decât atunci când Îi este foame sau e Însetat... În rest, somn de voie... Acuma trebuie să-l Îmbrac. Până atunci, te rog să cauți o birjă. Da’ știi tu, iubitule... Una frumoasă, ca pentru un cavaler! Te aștept. Până În Piața Unirii, Gruia aproape că a alergat. Când a ajuns, s-a oprit să privească
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]