14,708 matches
-
viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă, ce mă descompune ușor, bucățică cu bucățică, fir cu fir. Mă trimite departe, aiurea, dincolo de nori... ”e-o rază de iubire”, spune un cântec. E pe dracu’... E foarte frig acolo. Sunt zeci de grade cu minus În Înălțimile acelea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
preot-călugăr taciturn, o fire retrasă). Într-o seară, noul grădinar, descoperind trandafirul acela agățător și speriat de Îndrăzneala lui, de faptul că se urcase atât de sus, a tăiat floarea, considerând-o un lucru peste firesc, ceva necurat. Un geamăt adânc, se zice, s-ar fi auzit atunci și o tânguire prelungă s-ar fi desprins mai apoi dintre trandafirii mănăstirii, care s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spuse dintr-o dată, și parcă mai mult pentru sine, Lisaveta. Și a fost un om pentru meseria lui, pentru blocul ăsta, iar lumea l-a urât pentru că el le cerea tuturor să fie corecți... După ce femeia mai scoase un oftat adânc, se retrase Într-un colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
luă În seamă. Nu putem să-l lăsăm aici, Îngăimă Libelula... Trebuie să facem ceva. Cred că e mort! Mi-am lipit urechea de pieptul său. Mirosea a iarbă și a ceva ars. Nu distingeam niciun sunet. Doar tăietura aceea adâncă și neagră, cu puțină apă În ea, mă Înspăimânta cumplit. Ochii i se acoperiseră cu o pieliță lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt. Groapa a fost, totuși, reușită. Destul de adâncă și de Încăpătoare. L-am așezat ușor, tremurând de emoție. Libelula plângea. S-a desprins ultima de lângă strania făptură. Băieții susțineau că l-ar fi sărutat pe furiș. Nu putem arunca pământul așa peste el. Trebuie să-l acoperim cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în aplicare planul diabolic. Care? Când? Erau și pentru ea încă multe întrebări fără răspuns, dar o dată ce bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca ea și-l va slobozi, trebuia să ajungă, necondiționat, în cele mai adânci tenebre... trebuia! Nu se putea ca fapta Inei, pe care o socotea vinovata principală de cele întâmplate, să rămână nepedepsită. Nu se putea... Olga tocmai cobora scările de la Poșta Centrală, unde fusese la mama ei să-i ducă un pachețel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Mulți comentau, alții se mulțumeau să ofteze, dar Slavko nu-și putea da seama dacă pentru el sau pentru ei înșiși. La intrarea în bloc scara are câteva trepte lipsă, e ca o dantură stricată. Mirosul de ghenă lasă urme adânci în haine, precum pisicile în călduri. Ușa are doi ochi larg deschiși în locul în care geamurile au fost sparte, și așa se poate vedea și înăuntru, și în afară în același timp. Tabla era îndoită și moale ca o plastilină
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tot nu ne venea să-l credem. Spre miezul nopții eram toți de aceeași părere și din iubire pentru Edi i-am propus să-i scriem noi volumul. Ne-a zâmbit și ne-a refuzat cu ochii ăia mari și adânci ca de urs panda. Ne-a mai zis că, oricât s-ar strădui, tot nu ar putea scrie ca cel adevărat, că-i era rușine de ce făcuse și de poezia lui. Plin de remușcări, se gândea să-l contacteze pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o activitate morală: fără această bază, ea ar fi lipsită de orice justificare superioară. Morală și drept nu sunt deci discipline divergente, ci, dimpotrivă, complementare, cu toate că ele comportă obiective diferite. Se poate chiar afirma că, fiind distinct, dreptul Își are adânca lui rădăcină În morală. Unirea lor Începe de la aceeași judecată comună de natura rațională și cunoștințele lor trebuie, de asemenea, să posede aceeași structură logică! Diferența care există Între drept și morală nu poate deci să conducă la o diferență
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse sieși, odată ajunsă aici, mă întreb ce urmează acum? Atunci nu intuise dimensiunea urmărilor ce aveau să-i macine ființa și că în ea se născuse, sub
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o inundă mirosul florilor din întreaga grădină. În clipa aceea avu impresia că ceva ieșise pe fereastră. O fi fost chiar singurătatea?, își spuse ea. Deodată însă, îi veni o idee ca un colac de salvare aruncat într-o apă adâncă unui naufragiat, un fel de eliberare: să însereze în jurnalul său, spre neuitare, măcar câteva crâmpeie din frământările ce-i măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
autentice în hotarele înguste ale povestirilor sale. Imaginea de ansamblu se cristalizează prin însumare și devine convingătoare ca spațiu ficțional. 8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților tăi; uităte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
apusurile de soare. Atât de minunate erau, toate, nefiind identic unul cu altul, la fel de neântrecute, în frumusețe. O frumusețe care te cucerea, și se impregna în suflet, ca o sănătate, ca un dulce har, întâlnit, îndemnându-te la profunde și adânci visări, care-ți nutrea întreaga ființă cu confort și sănătate.și timpul a trecut, până, hăt, dincolo de facultate. Facultatea de litere. În timpul liceului și facultății alt scai s-a agățat în ființa sa: lectura. Este drept că acest nou scai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
continuat și ridicat la cote superioare de frumusețe și măiestrie, de către aceea căreia printre oamenii de la prășit îi mergea numele de Ciocârlia Regină. Oamenii aflați la muncă, tocmai atunci isprăvind de stat la masă, mai întârziau câteva momente, ascultând cu adâncă evlavie trilurile fetei care își cânta dragostea, cu atâta dăruire, cu talent rar și dezinvoltură. Apoi, pe întreaga câmpie, a Zvorâștei, se reașeza liniștea, la umbra uneltelor, cu care oamenii înfoiau pământul și tăiau plantele inutile, asigurând dezvoltarea normală a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tehnică și de tehnologie. Bine. Scrie-te și pe mata, dar, nu cumva să ne omiți pe noi. Suntem oameni serioși, cum îți poate trece prin cap, una ca asta?! Flori de nufăr notații Închipuiți-vă viața ca o imensă, adâncă și, mai toată vremea, învolburată, apă. Închipuiți-vă că aceasta reprezintă geneza, casa și spațiul în care se consumă zbuciumata noastră clipă, prin care trecem, de la nimic în nimic. Închipuiți-vă, de asemenea, de altfel, cum și este în fapt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
măruntaele escrocheriei. Escrocherie pe care a dat-o, cu mare răsunet, în vileag. Atunci, brusc, lumea a tresărit; ceva, în lume, a răsunat ca un dangăt prelung de clopot - dangătul adevărului! și lumea s-a trezit, ca dintr-un somn adânc. Scandalul, național și internațional, nu a mai putut fi evitat. Dar, de ce vă impacientați, a intervenit primul ministru, conciliant, în ședința de guvern specială, consacrată acestei probleme; de ce vă impacientați, și sunteți atât de vehemenți, căci, în fond, și cele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în ochii Ei mari, peste măsură de mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare imensă. Pământul îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În fiecare minut, deveneam mai tânăr, mai copil. Dintr-odată, totul se estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să presupun că era unchiul. Oare această poveste nu e strâns legată de destinul meu? Ecoul acelui râs teribil, barbaria probei n-au lăsat urme adânci în mine? Nu eram direct interesat de această întâmplare? De atunci, n-am mai fost decât o gură în plus, un străin. În sfârșit, unchiul - sau tatăl meu - reveni la Rey pentru treburile lui, cu baiadera și cu mine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se căscase între ele și mine, inima îmi era goală, iar mărăcinii își pierduseră nu demult parfumul încântător. Chiparoșii erau despărțiți de spații mari, colinele aride. Cel care fusese nu mai exista și dacă l-aș fi evocat, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în mine, asemenea animalelor care se ascund iarna în vizuina lor, cu atât urechile mele percepeau distinct vocea celorlalți și auzeam mai clar propria voce răsunându-mi în gât. Singurătatea, impasibilitatea care apăsau asupra mea semănau cu nopțile fără sfârșit, adânci, dense, cu acele nopți pline de o obscuritate stăruitoare, compactă și contagioasă, care se pregătește să coboare în orașele pustii, unde mișună himerele dezmățului și urii. Dar, față de acest gând cu care mă indentificam în întregime, propria mea existență nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
patru decenii de apostolat în învățământul superior românesc", cum îi plăcea să sublinieze de ceva vreme, la fiecare deschidere de an universitar. Asta deși ar fi putut ieși, naibii, la pensie de o grămadă de timp. Însă simțul datoriei și adânca preocupare pentru venitorele nostru național nu o lăsau să precupețească vreun efort în luarea salariului, altminteri grăsuț, lună de lună. Liniștea care se lăsase a fost întreruptă de un oftat simultan al celor doi. Moșul dădu iarăși din cap, încuviințându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Să-l lăsăm pe Șefu' să vorbească, care e șef, e deștept, nu ca noi, și știe el mai bine ce și cum!". S-au oprit din jelanii și și-au îndreptat cu toții ochii și antenele către mine. O liniște adâncă se lăsase peste tot sertarul ce devenise sala noastră de întruniri. Nu am să intru acum în detaliile discursului care unora li se vor părea poate prea patetice. Cert e că am pornit prin a-i îmbărbăta și a căuta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]