1,620 matches
-
distaină, Dorinți nemărginite plăntînd într-un atom. Când știi că visu-acesta cu moarte se sfârșește Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume - atunci te obosește Eterna alergare... ș-un gând te-ademenește: Că vis al morți-eterne e vieața lumi-ntregi ". {EminescuOpI 65} FĂT-FRUMOS DIN TEIU - Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută ești, copilă, Din nevrednică iubire. Mâni în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chipul. Umbra mea este un contur ca un scut între piele și hainele pe care le port, între mine și lumea exterioară. Uneori, umbra din oglindă se desprinde; trece dincolo de granițele imaginabilului, se transformă în prințesa apelor, într-un joc, ademenită de băiatul de foc. Mă simt dintr-o dată goală în fața oglinzii. Ea face valuri, valuri, ca niște file de cărți; pe fiecare apare un chip nou, scăldându-se în izvorul fericirii. Doar o filă rămâne întreagă, celelalte se îneacă și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să mor de-atâta întinerire. Și nimeni nu observă că timpul stă în loc doar pentru mine. Îmbrăcat în mire, mă cere de nevastă contra legilor naturii. Eu mă uit nedumerită și-l refuz pentru că știu că este parșiv și mă ademenește în jocul lui etern... „Timpule, ești doar o clepsidră cu nisip”! îl dojenesc. Și totuși mă simt bine în jocul acesta iluzoriu. Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii! O zi din viața mea să-ntineresc aș vrea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
veți vedea pe Iisus venind cu mașina sau că suntem hermafrodiți... Dorința noastră este să aducem Dunărea la noi și acum ne străduim să o suspendăm pentru a nu mai întâmpina dificultăți cu pescuitul. Peștele ar pica direct în plase, ademenit de mirosurile multiple ale orașului de transpirație, de urină sau de mucegai din subsolurile blocurilor, de fecale de câini de casă, de gaze de eșapament de la autobuzele de pe vremea Revoluției din Octombrie 1917, de spray-uri contrafăcute, parfumuri de damă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și aproape am țipat la nepoțica mea. Îmbujorată și cu pumnii strânși, și-a făcut loc prin mulțime și am ajuns la ieșire. Oh! Am răsuflat ușurată! Credeam că nu mai scap din vâltoarea ce mă cuprinsese, vâltoare care mă ademenea asemenea unui ochi de apă viclean care vrea să te ducă În adâncuri. Acasă ne aștepta o supă de cocoș cu găluște. La desert am avut plăcintă cu brânză ( pască poloneză) pe care o făcusem cu o zi Înainte. Fructele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toamnă ce-și etala formele ispititoare și culorile-i mirifice. „Toamnă de jar” (semnat de poeta Eleonora Stamate - Tecuci) redă Într-un registru de mare rafinament clipa trăită. Toamnă „ cu clipe de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În mansarde târzii să ascult frunzele cu suflet uscat cum se leapădă de nemărginire, cum singurătatea poposește cuminte În crizantemele cu gust de toamnă”(...) Din program: A fost pe ecran poza regretatei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Parcă văd cu ochii minții Întreaga Întâmplare, numai bună pentru un scenariu de film. Tot povestind...am ajuns acasă. Hai, intră! Abia aștept să bem Împreună o cafea, ca-n vremurile frumoase, când timpul ne arăta aripile mari și ne ademenea spre zboruri necunoscute. Hai să ne grăbim! Vreau să avem timp suficient pentru a savura În tihnă și câte o felie de chec, pe care l-am făcut aseară. Parcă intuiam că voi avea un oaspete drag! Intră! Sunt singură
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
surghiunit Într-un con de umbră. Uneori, primăvara, când totul este Înflorit și razele molatice Îmbrățișează zarea - simt cum inima mi se umple de iubire. Serile de vară, cu parfum de tei, miros de iarbă și dor, te cheamă, te ademenesc! Doamne! Totul cântă, inima visează iubire. Ce păcat că iubita nu este lângă mine! Bucuria ar fi fost mult mai mare În doi. Ce păcat!? Câte măști poate purta un om Într-o viață? Nenumărate. N-a fost cea mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că atunci începea să-mi pară rău că nu le păstrasem și eu și începeam să le vreau pe ale ei. Luni de zile, oul de Paște a stat cocoțat pe dulapul din camera noastră, făcându-mi cu ochiul și ademenindu-mă cu hârtia lui roșie și strălucitoare. Tânjeam după el cu fiecare centimetru din trupușorul meu grăsuț. Eram obsedată de el. — Când crezi c-o să-l mănânci? o întrebam pe Margaret încercând să mă prefac că nu-mi pasă. încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
calmă la fel de repede. În definitiv, ce zgomote auzise? Niște foșnete de frunze uscate, nimic altceva. Poate vreun animal sălbatic își făcuse de lucru pe acolo, un arici ori vreo căprioară speriată. Dar dacă o fi vorba de niște bandiți? Îl ademeniseră în pădure ca să-l reducă la tăcere pentru ca apoi să se poată repezi nestingheriți peste ceilalți care dormeau liniștiți în tabără? Imposibil, se gândi el, dacă era vorba de așa ceva, atacatorii trebuiau să fie mai mulți. Așa cum mersese el, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult. Din când în când, din corpul ei se desprindeau pseudopode lăptoase ce se abăteau spre stânga și spre dreapta dincolo de marginea drumului, printre copaci. Nu mai are mult și va ajunge în oraș, spuse Calistrat. Și, ce facem? O ademenim înapoi în pădure. Putem? -îl privi, plin de curiozitate, inspectorul. No, sigur că putem. Atunci de ce am așteptat până acum? Calistrat nu-i răspunse. Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un fel, recunoștea că își cam bătuse joc de el atunci când stătuseră de vorbă în casa lui. Numai că între timp situația se schimbase radical. În minte, gândurile i se succedau cu viteza luminii. Acum se temea că se lăsase ademenit într-o capcană întinsă cu vicleșug de moșneag. Îl atrăsese singur noaptea în pădure, scosese bestia din bârlog și acum îl împingea în ghearele ei. Nici măcar nu se mai putea baza pe sprijinul Ilenei, care nu se afla acolo. Dracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa. Ai văzut de ce este în stare? Nu numai că se strecoară și te cuprinde pe nesimțite, dar poate să te și păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vânătorului. A devenit un membru al familiei și un foarte priceput partener de vânătoare. întâmplarea s-a răspândit repede prin hrubele învecinate, prin care viețuiau și alte familii din perioada numită de istorie Neolitic. Ca urmare, și alți vânători au ademenit șoimi sau pajure, pe care au reușit să-i îmblânzească, păsările dovedindu-se deosebit de inteligente, abile și devotate. Parcul preistoric La numai cinci kilometri depărtare de Rocamadour, în localitatea numită Lacave, se află cel mai mare parc preistoric din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pe el îl alesese, dar realiza în acele momente că tot la sugestia lui Gonzales făcuse acea alegere destul de neinspirată.Trebuia să facă ceva... ceva ce promisese de mult. Gândul îi lunecă la Petruș, la felul cum avea să îl ademenească, se gândea cum să-l facă să coboare pe paratrăsnet și cum să brodească totul pentru ca domnișoara Creața să fie de față.Voia să-i arate cât e de iubită în realitate și să o facă să nu se mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cumva a fost o pură coincidență. Își calcula în minte zilele până la ciclul menstrual și realiză că trebuia să se miște rapid. Urma să aibă loc un spectacol rock în sala de mese și era momentul potrivit pentru a-l ademeni pe domnul Petruș într-un culcuș ce avea să se transforme într-o capcană fără scăpare. Era convinsă că nu va putea să-i refuze oferta fiindcă nu era omul care să dea cu piciorul la vreo ocazie. Poate că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
alți emisari ai ființei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului, dar am rămas surd când era vorba de îndemnuri, poveți ori mustrări. Țărmul lumii pe care l-am părăsit e mult prea departe și chiar dacă m-ar ademeni calea întoarsă tot degeaba-i: nu mai am putere să vreau. Adineauri mi-a făcut o vizită imaginară fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astăzi. I-am oferit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
modul inedit cum am ucis-o m-a scăpat de rigorile legii penale, dar conștiința ― tribunalul meu suprem ― nu putea trece cu vederea acest lucru și m-a condamnat la pedeapsa capitală... Nu, nu-i adevărat! Mint! M-am lăsat ademenit de o idee justițiară. Nici vorbă n-ar fi de autopedepsire și de așa-zisele imperative ale conștiinței dacă n-aș iubi pe această femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decât atunci când trăia. Și fiindcă m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi să mă îmbarc cu Mihaela și, traversând marea, să poposim pe malurile însorite ale Bosforului? Bani am doldora și pun forța lor în slujba dragostei ca să obțin un maximum de desfătare. Numai așa, în paradisul oriental de dincolo de mare, ademenesc fericirea și o arestez măcar pe timp de o săptămână, cât ne-a mai rămas până la întoarcere. Am strigat șoferului să mă ducă la cea mai apropiată agenție de voiaj. Acolo, în dreptunghiul unui ghișeu, s-a ivit un căpșor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vorbească despre ruptură, care constituia pentru ea un subiect tabu. Am încercat, bineînțeles, să-l aduc de câteva ori în discuție, nu de alta, dar ca să-mi ușurez vina. Nu voiam să trec în ochii ei drept un ticălos, care ademenește o fată credulă și pe urmă o abandonează, fără scrupule. O țineam sus și tare că tentativa de despărțire a fost prima dată o simplă cursă pe care i-o întinsesem. Atât și nimic mai mult. Oare nu eram în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimic de făcut! Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în picioare. Și, odată cu ea, toate punțile care mă leagă de viață se trag îndărăt, ca înainte de plecarea unei nave spre necunoscut. Nici o ispită lumească nu mă mai ademenește să înfrunt verdictul, nici o dorință, nici un țel, nici o ambiție. Nimic. Totul în mine e orânduit pentru moarte și această orânduire se dovedește atât de trainic sudată, încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. E opera inconștientului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit acestei zâne? Se interesă pitpalacul. -Spiritul mi-a zis să o ademenesc în pădure. Atunci pitpalacul se adresă Magnoliei: -Este adevărat, zână nevăzută și necunoscută, că vrei să pedepsești prepelița? -Am înțeles că am fost păcălită, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă răzbun. -Poți să te joci cu noi dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
După o luptă pe viață și pe moarte între crai și rege, acesta a fost dovedit de agerimea craiului. Au intervenit apoi fetele și l-au omorât pe rege. La rândul ei Crăiasa, cu ajutorul a câtorva fete deosebit de frumoase, a ademenit paza castelului, de care ușor a scăpat. Pentru că duceau o viață grea, toți slujitorii s-au alăturat salvatorilor și au pornit la acel adânc unde au prins și i-au omorât pe toți vătafii și au eliberat bărbații. S-au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]