4,644 matches
-
acestea au o pondere relativ redusă față de curentul general. De altfel, neoclasicismele și-au închegat substanța mai mult din realizări teoretice, textele cele mai reprezentative fiind eseurile, artele poetice, articolele critice și celelalte metatexte care au exprimat în mod explicit adeziunea la formula clasică. Acesta este unul din motivele principale care a dus la axarea exclusivă pe acest domeniu în lucrarea de față, considerând că adevărata viață a neoclasicismelor pulsează, de fapt, în poeticile care atestă asumarea conștientă a viziunii clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a-și îndeplini obligațiile pe plan legislativ, juridic sau executiv, cu această conștiință a propriilor lor responsabilități, cu această obiectivitate, cu această imparțialitate, cu această loialitate, generozitate, incoruptibilitate fără de care un guvern democratic nu-și poate atrage respectul, încrederea și adeziunea" (radiodifuzat de Crăciun, 1942). Pluralismul și alternanța, acești doi stîlpi ai unei adevărate democrații, erau noțiuni prost înțelese și greu acceptate. Totuși, trebuie subliniat rolul major al Bisericii catolice în afirmarea democrației imediat după al doilea război mondial și consecințele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rare. Putem aminti cazul pastorului Emmanuel La Gravière, senator, membru al Consiliului Republicii (1946-1949), membru apoi al Adunării Uniunii Franceze (1949-1958), și mai ales mărturia lui Léo Hamon care, în memoriile sale, se descrie ca "evreu și agnostic notoriu". Problema "adeziunii unui laic la un partid numit cu plăcere confesional" a fost încurajată de responsabilii săi: Noi sîntem în primul rînd umaniști", îi spune Francisque Gay. Fragmentul continuă: "Astfel am intrat în MRP și apoi mi s-a dovedit că primirea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politic al democrației creștine, convins de necesitatea făuririi unei Europe unite al cărei element cheie ar fi reconcilierea franco-germană, a știut la un moment dat să profite de climatul de încredere creat între oamenii ce împărtășeau aceeași credință religioasă, o adeziune comună la aceleași valori absolute. El a jucat un rol major și de neînlocuit în istoria construcției europene. Desigur, bilanțul strict instituțional poate părea nesatisfăcător, mai ales dacă se ține cont de eșecul răsunător al Comunității Europene de Apărare și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
metodă, la concepte extrase din viziunea asupra lumii, din Weltanschauung-ul creștin-democrat. Acest aport se limitează la trei aspecte. Primul este definiția și punerea în aplicare a unei politici inedite, rezumată prin declarația de la 9 mai 1950, bazată pe libera adeziune, pe democrație, pe prudența etapelor, pentru a doborî trinomul ucigător și infernal război-înfrîngere-revanșă, realizînd reconcilierea și antanta franco-germană. Al doilea aspect este constituirea unei forțe de antrenare care a reușit să angajeze în această aventură europeană și alte familii politice
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Popular European, este o adunare de conservatori și liberali care alternează la putere cu PASOK-ul socialist. Cu cele 39,4% din voturi în octombrie 1993, 33,6% în iunie 1994, el este un puternic partid de opoziție. Dar în afara adeziunii sale formale la Internațională, nu se întrevăd semne ale unei veritabile apartenențe la familia creștin-democrată. Această adeziune este surprinzătoare dacă se ia în considerație situația internă, chiar dacă acest partid a fost victima divizării datorită orientării de extremă-dreapta: în 1993, Antoni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Cu cele 39,4% din voturi în octombrie 1993, 33,6% în iunie 1994, el este un puternic partid de opoziție. Dar în afara adeziunii sale formale la Internațională, nu se întrevăd semne ale unei veritabile apartenențe la familia creștin-democrată. Această adeziune este surprinzătoare dacă se ia în considerație situația internă, chiar dacă acest partid a fost victima divizării datorită orientării de extremă-dreapta: în 1993, Antoni Samara, pe atunci ministru al Afacerilor Externe, reproșîndu-i primului ministru Mitsotakis prudența față de problema macedoneană, s-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bază teologică foarte puternică; partide integrate în sistemul politic bipolar sau multipolar ce implică alianțe, iar pe acest plan, opțiunile sînt foarte deschise: fiindcă coalițiile cu social-democrații sînt frecvente, PPE manifestă o mare deschidere față de conservatori, așa cum o demonstrează și adeziunile Partidului Popular Spaniol și ale Nea Demokratia, care inițial au aderat la Uniunea Democratică Europeană care grupa partidele conservatoare. Deschiderea grupului PPE din parlamentul european față de aripa conservatoare britanică întărește această tendință. În aceste condiții se pune problema coerenței unui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ponderea reală a creștin-democraților în Franța este slabă. 14 Partidele creștin-democrate spaniole membre ale Uniunii europene a democraților creștini sînt Partido Nacionalista Vasco și Uniò Democratica de Catalunya, ambele partide regionale. Partido popular al lui José María Aznar a cerut adeziunea și este membru în PPE. În schimb, Portugalia nu mai are nici un partid în UEDC, Centro Democratico Social fiind desființat. PRIMA PARTE CAPITOLUL I 1 Daniele MENOZZI, "Philosophes" e "chrétiens éclairés". Politica e religione nella collaborazione di G. H. Mirabeau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rațiune și sensibilitate. În timp ce Weininger diviniza rațiunea drept încorporarea moralității și demoniza lumea sentimentelor ca sursă a haoticului, O VIAȚĂ DE EROU? 23 a forțelor distructive, Kraus credea că fantezia și creativitatea își au sursa în sensibilitate. Fără o autentică adeziune afectivă la valori, intelectul omului degenerează și poate să devină un instrument al bestialității. Pentru Kraus, raționalitatea nu aparținea lumii celor mai înalte valori, valorile etice și estetice. În raționalitate, el vedea doar capacitatea de a identifica cele mai potrivite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
judeca viața. Tocmai deoarece un mod de a trăi sau de a judeca viața poate oferi cuiva pacea sufletească, poate reprezenta pentru el „salvarea“, adoptarea lui nu va fi rezultatul unei deliberări, al unui examen critic al argumentelor, ci o adeziune pasionată. „Ar fi ca și cum cineva m-ar lăsa, mai întâi, să văd, pe de o parte, starea mea deznădăjduită, pe de altă parte, mi-ar arăta instrumentul salvării, până când, din proprie inițiativă, sau, în orice caz, nu condus de mână
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în funcție de contextul lingvistic 238. Problema "naturii" pronumelui a fost avută în vedere și de Louis H j e l m s l e v239, care constată la Jan van Ginneken repartizarea acestei părți de vorbire într-o clasă specială a "adeziunii indicative", deosebită de clasa "adeziunii semnificative", deoarece pronumele nu este asociat cu o reprezentare intuitivă, ci cu o reprezentare posibilă, în care sînt reduse detaliile. Ca atare, adeziunea la realitate încetează să se manifeste direct în cazul pronumelui, rămînînd la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
naturii" pronumelui a fost avută în vedere și de Louis H j e l m s l e v239, care constată la Jan van Ginneken repartizarea acestei părți de vorbire într-o clasă specială a "adeziunii indicative", deosebită de clasa "adeziunii semnificative", deoarece pronumele nu este asociat cu o reprezentare intuitivă, ci cu o reprezentare posibilă, în care sînt reduse detaliile. Ca atare, adeziunea la realitate încetează să se manifeste direct în cazul pronumelui, rămînînd la nivel indicativ prin intermediul parametrilor comunicării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
van Ginneken repartizarea acestei părți de vorbire într-o clasă specială a "adeziunii indicative", deosebită de clasa "adeziunii semnificative", deoarece pronumele nu este asociat cu o reprezentare intuitivă, ci cu o reprezentare posibilă, în care sînt reduse detaliile. Ca atare, adeziunea la realitate încetează să se manifeste direct în cazul pronumelui, rămînînd la nivel indicativ prin intermediul parametrilor comunicării, cea semnificativă (orientată stabil spre un anumit tip de realități) fiind specifică altor clase morfologice. Potrivit lui Emile Benveniste, limbajul (= limba în accepțiune saussureană
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
117 În germană, Sprache corespunde atît lui limbaj, cît și lui limbă. 118 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, l965, p. 108. 119 Ibidem, p. 197-198. 120 Ibidem, p. 248. 121 Ibidem, p. 276 ș. u. 122 Adeziunea lui Coșeriu la teoria hegeliană este enunțată explicit în paginile lucrării sale Die Geschichte der Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Űbersicht (Teil I-II, Tübingen, 1975); o atenție deosebită se acordă aici și doctrinei aristotelice. 123 Eugenio
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acelui discontinuum care e însuși cotidianul. Își recunoaște înclinarea spre Ungaretti, Montale și Quasimodo; îl atrag, prin spontaneitate și concizie, plăsmuirile folclorice. "Preot al lui Hermes", Cezar Ivănescu vede în poezie un "basm pentru filozofi"... Repetată la fiecare prilej e adeziunea la poezia tradițională "de la Vede la trubaduri". Cât despre "gargara postmodernă", nici un menajament: "Mi se pare de un fals evident, mai întâi printr-o carență de logică internă: toată poezia modernă trăiește din delir existențial și o acută conștiință a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iluzie întrețin un necontenit balans: "M-aș rupe, nu m-aș rupe-acum de tine. / E încă vară și aproape toamnă..." Se vede, din trimiteri ca acestea, că profilul Carolinei Ilinca e un gingaș aliaj de percepții fine, de freamăt și adeziune la miracolele naturii, de reflexivitate subtilă, tonică, la nivelul unei feminități conștiente de sine. Sute de voci ale altor poeți se constituie, cu timpul, într-un fundal coral. Autoarea Sonetelor imperfecte e poetă de prim-plan. Recitativul său solistic e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care o denunță el pândește și alte memorii de suferință, clamate în mod regulat în spațiul public. Istoria suferinței evreiești pe termen lung dezvăluie cât de prezentă și solicitată a fost această suferință pentru a se consolida unitatea grupului și adeziunea lui la iudaism de-a lungul secolului. Dar ea arată și că acest raport privilegiat cu suferința a fost strict regularizat, ca să nu compromită iubirea datorată unui Dumnezeu omniprezent, nici să se substituie lui. De unde rezervele explicite ale corpului rabinic
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai puțin reprezentative pentru turbo-consumerism, datorită mai ales caracterului fluid, instabil, individualist care le este specific. Nimic nu mai seamănă cu configurațiile rigide și etajate de altădată: în aceste comunități „se intră” sau „se iese” după plac, prin tatonări identitare, adeziuni și opțiuni personale efemere, aflate la antipodul impunerii „mecaniciste” din epoca anterioară: hipermodernismul comunitar nu se înscrie în contracurent cu cultura individului autonom, el constituie una dintre figurile paradoxale ale acesteia. Fragmentată, dereglementată, volatilă, etapa care se anunță instituie un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Diminuarea numărului de căsătorii, sporirea celui al uniunilor libere, divorțurile în creștere, precaritatea legăturilor: familia nu mai scapă integral strategiilor temporare, individualizate, contractualizate ale individului-consumator. Raporturile cu politica? Pe măsură ce volatilitatea electorală crește, un mare număr de cetățeni fac dovada unei adeziuni tot mai nestatornice față de partidele politice, se orientează în mod tot mai individual, votează după natura și miza alegerilor: votul strategic al consumatorului politic tinde să înlocuiască votul de clasă de modă veche. Sindicalismul? Și aici câștigă teren legătura temporară
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
diferită. Într-adevăr, asistăm la triumful „societății unidimensionale” (Marcuse), atâta doar că aceasta nu înseamnă nicidecum dispariția forțelor de opoziție și identificarea completă a indivizilor cu existența lor. Ba chiar dimpotrivă: există cu atât mai multe atitudini critice, cu cât adeziunea la statu-quo e mai profundă. De la vitrină la conștiințătc " De la vitrină la conștiință" Ceea ce caracterizează societatea de consum, scria Baudrillard în 1970, „este absența «reflecției», a perspectivei asupra ei înseși..., nu mai există decât o vitrină în care individul nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de divertisment nu permit decât identificări „tribale” ușoare, distanțate, cu mimetisme à la carte care sunt orice în afară de semne de dezindividualizare, într-atât se exprimă în ele primatul gusturilor și al opțiunilor personale. Nimic nu mai este impus din afară, adeziunile și despărțirile sunt libere, cu geometrie variabilă, fără constrângeri instituționale. De unde și caracterul punctual, efemer, frivol al acestor identități de grup. În spatele lui „noi”, comunitarii, operează, mai mult ca oricând, individul aflat la comenzile propriei ființe. Contrar interpretării dionisiene, în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dinamicii de individualizare, în asemenea măsură funcționează ele în conformitate cu o logică a participării opționale, a preocupării pentru „dezvoltarea personală” și a recunoașterii particulariste. Acum, participarea la adunările festive ține de un deziderat, de o opțiune individuală, de un act de adeziune liberă. Odată cu societatea hipermodernă se impune și sărbătoarea dezinstituționalizată și emoțională bazată pe principiul individului legislator al propriei vieți. Pe fondul debranșării instituționale și al crizei identităților moștenite, neo-sărbătorile se conturează ca tot atâția vectori de identificare comunitară a indivizilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aducă mântuirea persoanei, deoarece sunt însoțite de insecuritate personală și identitară, de slăbirea respectului de sine, de „suferința la locul de muncă”9. Cu cât întreprinderile agită mai tare un anumit model de performanță individuală, cu atât mai anemice sunt adeziunea și entuziasmul stârnite de acest model. Nu cult, ci frică de performanță. Sunt în creștere anxietatea, stresul, criza subiectivă și neîncrederea în întreprinderi, și nu furia de a învinge a lui Superman. Acest raport negativ față de norma de performanță ar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cercetare și de invenție socială. Rolul asociațiilor voluntare și al rețelelor sociale în dezvoltarea durabilă a comunității Dezvoltarea durabilă a comunității este de neconceput în afara unui grad ridicat de coeziune socială. Într-un grup sau într-o comunitate, coeziunea înseamnă „adeziune la obiectivele comune și [...] relații de cooperare” (Dicționar de Sociologie, 1993, p. 113). Într-o comunitate cu grad ridicat de coeziune, riscul apariției tensiunilor și a conflictelor este scăzut, iar din punct de vedere psihologic, coeziunea conferă indivizilor satisfacții, confort
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]