3,016 matches
-
o maree de cristal un halou de lumini albe împrejur atâtea salbe pe atolul de coral eu eram și nu eram cela care mă cunosc aripi fluturii de mosc umeri, fiecare ram împrejuru-mi totul nou cum e cerul de smarald adierea unui fald dintr-un neștiut tablou Referință Bibliografică: atolul de cristal / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ATOLUL DE CRISTAL de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341458_a_342787]
-
dorul unui cer Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai. Te caut pe cerul pictat în nuanțele veșniciei În florile suave, scăldate de ploaia de fluturi Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai. Te caut în adierea vântului ce-mi șoptește iubirea În curcubeul ce aruncă pe sol călătoare raze divine Te caut ... și te regăsesc în visele ce-mi săruta gândurile, atinse de vraja nopților cu gust de agonie și extaz. Referință Bibliografică: Te caut... / Elena
TE CAUT... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341472_a_342801]
-
văzduhului nesfârșit ce mi-a marcat întreaga-mi copilărie... Sau orașul ! Purpuriul razelor de soare la asfințit, pe care le-am sorbit din priviri de fiecare dată cu atâta sete ! Auriul, culoarea lanului de grâu copt ce se leagănă la adierile pline de mister ale vântului . Culoarea țărmului a cărui trup nisipos îmbrățișează cu atâta tandrețe marea . Verdele crud, cu adieri înmiresmate de iarbă mângâiată de atingerile de cașmir ale soarelui... Florile ! Cum aș putea să le anulez podoaba cea mai
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
am sorbit din priviri de fiecare dată cu atâta sete ! Auriul, culoarea lanului de grâu copt ce se leagănă la adierile pline de mister ale vântului . Culoarea țărmului a cărui trup nisipos îmbrățișează cu atâta tandrețe marea . Verdele crud, cu adieri înmiresmate de iarbă mângâiată de atingerile de cașmir ale soarelui... Florile ! Cum aș putea să le anulez podoaba cea mai de preț : culoarea ?Cu ce drept le neg eu existența ?Oh, dragele mele, mă veți putea ierta vreodată că am
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
cunoscusem cu mulți ani în urmă. Chiar la capătul patului, foarte scund și surprinzător de îngust, era aninat un portret din care ma privea zâmbind o femeie relativ frumoasă, cu o dantură impecabila și cu părul ușor răvășit de o adiere de vânt. Purta la gât un mic pandantiv, o perla ciudată, putin alungita, asemenea unei picături de lapte gata să se desprindă pentru a cădea în gol. În alte trei fotografii, Alexandra Milea, ceva mai tânără parcă și foarte bronzata
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
are nevoie și de un gest de afecțiune, de o floare, de o vorbă frumoasă, spusă într-un moment de intimitate... - Da, ai dreptate. Relația într-un cuplu este ca nisipul de pe plajă. Cât este liniște și nu este nicio adiere de vânt, rămâne acolo unde l-a așezat natura. Cum se stârnește din senin o boare de vânt, cum începe să se miște, să se spulbere și să se împrăștie. Așa este și într-o relație, chiar și în căsnicie
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
le cad de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnișoarele poartă rochii de culori deschise, transparente și cu decolteuri largi, etalându-le sânii. Pe cap au pălărioare cu dantele și volănașe iar de pe umeri le fâlfâie, ca niște aripioare în adierea vântului, voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înflorește pe chipurile gazdelor. Narcisa este cuprinsă de emoție și-și strânge soțul de braț. Contele Dracula pășește autoritar în mijlocul sălii. CONTELE DRACULA: (cu voce puternică) Neam vampiric din toate colțurile lumii, luați
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
primăveri brodate cu vise colorate Le pregătesc culcușul prin bobocei - splendoare - Când verde crud lucește sub ochii-mi a mirare. C-un val de bucurie, copilărești plăceri, Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri, Printre cireși în floare și adieri de vânt Sub ploaia de miresme căzută pe pământ. Iar florile de măr - mistere, puritate - Prin părul meu se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceri Se-ntorc visele albe din alte primăveri... MAI RĂSFOIESC O
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
lui George Călinescu, și anume că „poezia e o liturghie, un ceremonial introdus în viață, fără să se confunde cu ea”: Să nu rupi floarea solitară,/ dintr-o lacrimă crescută,/ sau poate o mirare.../ eu sunt petala/ albă/ deschisă în adierea serii,/ ca o iubire interzisă.../ mi-e inima fântână/ părăsită,/ fără izvoare,/ fără stele azvârlite/ de mâna ta.../ iubite.../ Să nu strivești lumina/ cuibărită/ într-un bob/ de fericire.../ eu sunt firul de iarbă/ ivit sub razele de lună,/ ca
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
al meditației profunde, însă definit ca un fiind cu un sens scrutător al unei lumii care își încheia un ciclu de ființare telurică. El trăia pentru că fusese dăruit cu viață, însă în trupul lui bolnav eul cosmic gemea la fiecare adiere de vânt, care anunța apropierea unui sfârșit al egoului teluric. Asculta sunetele și, precum marilor înțelepți ai lumii, le dădea un sens și le unea cu toate ideile, sumbre imagini apocaliptice într-un joc sinistru al onomatopeelor . În templul singurătății
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
n-o să plîng nici mîine Lacrima în suflet o ascund, dar durerea arsă Veșnic va rămîne, cufundată-n ochii mei profund Sufletul mă scrie dintr-o vină ștearsă Fără punctuație păgînă. Gîndul care-l știe zilnic mă apasă, Într-o adiere caldă de lumină! Referință Bibliografică: Suflet / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1207, Anul IV, 21 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SUFLET de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341856_a_343185]
-
gata să se năpustească la cea mai mică mișcare. Și n-avea să aștepte prea mult. După doar câteva minute, cam la vreo 50 de metri distanță, un ciopor de căprioare ieșea agale în luminiș, înviorându-și parcă ochii în adierea dimineții. N-au apucat să meargă prea mult. Un bubuit asurzitor a învăluit tot muntele, risipindu-se apoi într-un ecou macabru. Niciodată nu va uita ecoul ăsta îngrozitor, sunetul ăsta al morții. Acolo, la 50 de metri distanță, zăcea
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
frunze rănite”, „gândul aspru”, „liniștea duioasă”, „visul înfiorat”, „lacrima împietrită”, „aerul sculptat”, „vorbele șuierate”, „degetele oarbe”, „ramul adormit” ș.a. Metafore: “adăpostul zorilor//se clădește// secetă de cer//în fiecare stâncă; „pădurea de cuvinte nespuse”; „cuvântul//zidit întors în vorbe flămânde//; „adierea care închină firul de iarbă//din vasul de lut; „pe creștetul efemerului//se așterne lumina”. Personificări: „seara își întoarce privirea”; „suspinul se face fluture”; „îndoiala se zbate în plasă”; „sărutul izvorăște”; „chiciura//cu mâna cumpănă//întinde pânza”; „timpul//mângâie trupul
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
gust, de care dădea dovadă. Mai puțin Brigitté, care arunca distrată ocheade prelungi peisajului ce se vedea pe fereastră. Natura întreagă părea să fi pus stăpânire pe ea, aruncând-o printre frunzele copacilor din fața liceului, care dansau la fereastră sub adierea unui vânticel de sfârșit de martie. Simțea că a intrat într-o altă lume, unde este primită în sufletul vegetal și ocrotitor al plantelor. Era întocmai ca o Crăiasa a Primăverii ce plutea odată cu adierea vântului mângâietor, iar revenirea la
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
care dansau la fereastră sub adierea unui vânticel de sfârșit de martie. Simțea că a intrat într-o altă lume, unde este primită în sufletul vegetal și ocrotitor al plantelor. Era întocmai ca o Crăiasa a Primăverii ce plutea odată cu adierea vântului mângâietor, iar revenirea la timpul prezent al orei de română mai degrabă o obosea, decât o făcea să se simtă bine. Asta mai ales de când a descoperit fără să vrea că între profesoara prezentă în clasă și Condurache ar
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
mângâi. Cu o aripä parcä, semn îmi face Privindu-mä adânc în ochi albästrii, Sä-l urmez pe-a Cerului cärare... Privesc prin hublou și-l caut cu privirea Departe-n orizont sub Soare... Deodat'il zäresc și-mi urmez menirea... Ușoară adiere de aripi albe și divine Usucä lacrimi din izvoare cristaline, Mângâiere sfîntä alung' a mea tristețe. Alb nesfârșit de aripi, m-atrag cu-a lor finețe.. Plutesc peste-un munte alb .. de vatä. Zburând și eu..primesc imbräțișare sacrä. De la
INGERUL DE LA..HUBLOU de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342270_a_343599]
-
la inventar Ascunse în vizuina timpului dintr-un plutitor ghețar Învârt minute încordând arcul capcanei întinse Să strunesc fir din plasa țesută din artificii aprinse. Vârtej invizibil strânge trupul-șurub apropiind palme Aștept cu ochi bulbucați pregătindu-mi buzele-lame Să prind adierea ducându-mă pe urmele lăsate în mine Când apusul își depune bruma peste visuri-ciorchine. Lovesc în cercuri de gheață, stârnesc avalanșe marine Acoperindu-mă sub tone de zile în adâncuri alpine Poate ieși sufocată căutându-mi gura, cum luna-nebună Caută
LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342319_a_343648]
-
care am trăit șase ani cu Victor. Tanti Zinaida mi-a oferit un hol cu intrare separată și o cameră cu fereastra spre stradă. Mobila este modestă, reprezentată de un dormitor obișnuit, de culoare maro, iar la geam flutură în adierile aerului ce pătrunde prin fereastra larg deschisă, o perdea croșetată. Podeaua care scârțâie la fiecare pas împreună cu perdeaua și o față de masă din dantelă, cu model asemănător,dau ansamblului un aer de vechime. De dantelării tanti Zinaida este foarte mândră
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
sărbătoare, iar personajul nostru (prezent prin absență) se ridică de pe scaunul așezat la umbra dudului (sau a altui pom) și se îndreaptă, agale, spre lăcașul Domnului, iar în locul lui coboară, într-un dans al zefirului, o frunză desprinsă la prima adiere. Sau, poate, dangătul clopotului vestește începutul călătoriei sufletului spre alte tărâmuri mai ... luminate și, ca o coincidență, momentul corespunde, în planul lumii vegetale, cu desprinderea unei frunze din pomul umbros, frunză care și-a încheiat și ea socotelile cu lumea
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE ÎN LUNA MAI 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342392_a_343721]
-
protocol, îi deschise portiera, coborî solemn și, din telecomandă, trimise mașina pe o orbită joasă, în parcare. Păși, drept și calm, pe dalele din granit negru de Suedia ale peronului, apoi intră în clădire fără să se poată bucura de adierea sărată a brizei oceanice. Nu părea preocupat nici de faptul că valetul umbla desculț, nefiindu-i teamă că o să răcească. Domnul Marinică Swordfish, era cu adevărat îngrijorat! Numai că altele erau grijile domniei sale... La sfârșitul mileniului al treilea, fostul orășel
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul”. Domnișoara de alături îmi zâmbi, ca o adiere de aripă de înger. Că o străfulgerare, în gând, mi-au venit cuvintele lui Iisus: „... s-a nascut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” Al.Florin Țene Referință Bibliografica: Până ce mintea îmi adoarme. Până ce genile-mi clipesc / Al
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > SUPRAVIEȚUIND CREȘTERII Autor: Titiana Dumitrana Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Supraviețuind creșterii Adierea duioasă a vântului de seară picură stropi de înțelepciune peste creștetul celor ce așteaptă, cu mâna întinsă a recunoștință, roua cerului. Frământarea lui Nicodim crește cu fiecare ceas care-l mai desparte de căderea nopții. Își ia inima-n dinți
SUPRAVIEŢUIND CREŞTERII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/342430_a_343759]