6,732 matches
-
m-am cunoscut strâmb și strâmb am rămas până la bătrânețe.” Născut dintr-o mamă vicioasă care-l concepe, bănuiește el la bătrânețe, cu amantul său, Kir Apostolos, boierul din sat, crescut de un tată prea slab pentru a obține vreodată admirația fiului, Kostas simte fiorii amorului trupesc încă de mic, dar acești fiori se manifestă mai curând pentru băieții care-i ies în cale decât pentru fete. Asupra acestora, asupra întregii tagme femeiești, de altfel, va transfera ura nestinsă pe care
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
care nu fac decît să tulbure apele spiritului. Lipsiți de darul de a intui binefacerile adevărului revelat, acești vanitoși ai gîndirii speculative se zbat aiurea într-un plan orizontal, mînați doar de amorul propriu și de dorința de a stîrni admirația semenilor. Mai mult, neavînd putința de a sesiza esențele lumii, ei fac figura unor eretici care, cu facondă sofistică, vor să-i uzurpe pe profeți. Niște agitatori conceptuali a căror larmă discursivă acoperă Calea, Adevărul și Viața, adică niște acrobați
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
de Comedie are una dintre cele mai solide trupe. Cu personalități importante și variate. Mărturie o fac spectacolele. Mergînd acolo, fiecare dintre noi merge pe drumul poveștii teatrului românesc. Timpul înseamnă și memorie. Memoria invocă emoție, rațiune, luciditate, exercițiu de admirație. Cu plecăciune, Marina Constantinescu P.S. Felicitări celor care au creat albumul Teatrului de Comedie pentru aniversarea celor cincizeci de ani! El este dovada concretă a elogiului memoriei fără de care teatrul ar fi puțin mai sărac.
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
scaun în bucătărie/ dând capul pe spate și scoțând sunete extatice/ închideți sticla cu un capac de la o sticlă goală/ de coca cola™.” (cum se deschide o sticlă de pepsi™, p. 182) O altă surpriză (și totodată un exercițiu de admirație) e oferită de prezența în antologie a câtorva poeme semnate de Mircea Ivănescu. Scrise în 1970, dar publicate abia anul trecut în Viața Românească, acestea reprezintă, fără doar și poate, o întâmplare fericită pentru cei doi antologatori (dintre care unul
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
a făcut un motiv de mândrie - este, în clipa de față, inexistent. Firește că un rol important în această dispariție l-au avut intelectualii înșiși. Tony Judt vorbește de „înclinația spre preamărirea de sine, dichiseala mulțumită în fața publicului plin de admirație, format din gânditori ce împărtășeau aceleași idei erau ușor de satisfăcut. Deoarece intelectualii erau adeseori «angajați» politic într-o perioadă când angajamentul politic putea duce pe cineva la extreme și întrucât angajamentul lua de obicei forma cuvântului scris, mulți dintre
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
spus că ar putea ucide pe cineva cu respectivul inel, care la vremea aceea era estimat la mai mult de 25.000 de dolari. La momentul respectiv, Robert Kraft a susținut că i-a făcut cadou inelul ca simbol al admirației sale față de poporul și cultură rusă. Patronul lui Patriots s-ar fi răzgândit câteva zile mai târziu și și-ar fi dorit înapoi inelul. Dar s-a lovit de opoziția Casei Albe! „În interesul relațiilor dintre Rusia și Statele Unite, ar
Putin, acuzat de furt. Reacția Kremlinului: a fost un cadou by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56018_a_57343]
-
curios, oricâte explicații istoricoliterare i-am găsi. Poeții tinerei generații s-au întors la poezia lui Bogza dintre cele două războaie mondiale, pe care și-au asumat-o drept model, insensibili la contestații sau la dezvăluirea activităților prosovietice ale scriitorului. Admirația tinerilor nu reprezenta încă o resurecție a scriitorului, dar era cu siguranță un început. Îi revine unei ediții meritul de a inaugura cu adevărat a doua posteritate a lui Bogza, atât ca urmare a invitației la relectură pe care o
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
mai larg (într-o discuție despre zestre, la exclamația „buni patruzeci!”, celălalt răspunde automat „cu urma cinzeci...”, II, 6). Un fragment de dialog între cele două personaje e o ilustrare perfectă a virtuozității argotice, menite să trezească publicului curiozitate și admirație față de un limbaj încifrat. Rostite încet, replicile acordului secret dintre cei doi coțcari sunt integral codificate, cu elemente provenite din limbajul colocvial comun, prin schimbare de sens. De fapt, par și mai codificate astăzi, când expresiile au ieșit din uz
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
a îndrăgit repede, pentru că era tânăr și nesupus, discutând fără complexe până și cu Ceaușescu, și pentru că avea talent, mai mult decât toți colegii lui de generație la un loc. Când l-a înfruntat în mod deschis pe dictatorul comunist, admirația față de el a atins maximum. Iar în 22 decembrie 1989 Mircea Dinescu a devenit un simbol al revoluției. L-am numit atunci „Statuia Libertății a românilor”. Ce se întâmplă în prezent? Obiceiul său de a spune lucrurilor pe nume place
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
anticomunist dintr-un amărât de șoricel ronțăindu-și lașitatea la urechea generalului Pleșiță. Singurul care, repet, obligat doar de propria conștiință, și-a asumat vina de a fi colaborat cu Securitatea, a fost Ioan Es. Pop. Îi exprim aici toată admirația mea. Oare îi vor urma și alții exemplul?
Cum ne asumăm trecutul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5611_a_6936]
-
fi el. Voi numi o singură personalitate, cea mai importantă nu doar pentru modesta mea persoană, dar și pentru întreaga cultură românească a secolului XX, pe care am avut imensul noroc de-a o cunoaște îndeaproape: Lucian Blaga. Cu toată admirația ce i-am închinat-o pe viață, poezia mea nu a mers pe trasee blagiene. Într-o măsură asemănătoare producția mea poetică s-a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
11.00 ora României) și va dura patru ore. Circa 100 de șefi de stat și de guvern sunt așteptați la ceremonie, cu zeci de personalități din lumea culturală și artistică, precum și o mulțime de oameni obișnuiți, uniți cu toții prin admirația și respectul față de tatăl "Națiunii curcubeu". Doar prințul Charles al Angliei și-a anunțat până acum participarea la funeralii, duminică, în satul Qunu (sud), unde Mandela și-a petrecut copilăria. Cine sunt liderii care participă la funeraliile de pe stadionul din
Nelson Mandela: Funeralii la care participă 100 de lideri mondiali by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55041_a_56366]
-
ana, Elena Badea Deși au trecut mai bine de 16 ani de când Lady Diana, prințesa de Wales, și-a pierdut viața în accidentul din tunelul de la Paris, admirația britanicilor și a întregii lumi pentru "Prințesa inimilor", cum a fost supranumită mama prinților William și Harry, este la fel de puternică. Asta, deoarece o fotografie mai puțin mediatizată cu Lady Di, postată în această dimineață pe contul de socializare a Prințului
Fotografie de mii de like-uri cu Lady Diana dansând cu John Travolta by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55076_a_56401]
-
și al curentului subiacent de poezie pe care avea să-l legitimeze Il Gattopardo, datoriile noastre față de eroismul tutelar întrupat de Gustave Flaubert, față de opțiunea lui tardivă, generînd capodopera, inefabilă și totuși programatic voluntară, Un coeur simple. Solidari în această admirație, am declarat-o ca un punct definitoriu dintr-un credo verosimil, de estetică, dar și de etică a creației, - o consemnează astfel un intervieu deloc convențional din Secolul 20. Prin hățișul unor drumuri oricît de labirintice, la acele pagini flaubertiene
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
să tot încetinești cu atenție. Un val mare, de exemplu, nu trebuie luat niciodată cu viteză, altfel se udă lateralul cauciucurilor, și odată ce se întâmpla asta, s-a zis cu tine”. „Da, acum înțeleg”, spuse Isac, privindu-l plin de admirație. Bărbatul se îndopa de-a binelea, bând mult lapte și alcool în același timp. În cele din urmă, ceru o sticluță cu iod, căci de fapt pentru asta venise. Trecuse între timp o oră și bărbatul își aruncă motoreta din
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
acoladă, stăpânul din interior al piesei, domnul universului ei și producătorul cel mai important al funcțiilor ei dramatice, jupân Dumitrache Titircă, se întoarce la principala, constanta și cea mai acută dintre obsesiile sale: onoarea de familist. Rică Venturiano, pe care admirațiile conjugate ale lui Dumitrache și Ipingescu l-au așezat deja în funcția de teoretician al piesei, prinde teza din zbor și îi dă expresia de sentință, ficțiune teoretică esențializată: Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
simț critic. E deajuns să ne întrebăm ce sugerează Caragiale publicului german sau englez ca să ne dezumflăm. Caragiale nu trece pragul exportului cultural, iar detaliul acesta nu e în favoarea dramaturgului. Barbu Cioculescu ori e prea optimist ori prea furat de admirație. Capcana subtilităților Parcă anume pentru a-l confirma pe Cronicar, Oltița Cîntec publică în SUPLIMENTUL DE CULTURĂ (23 iunie 2012) articolul „Datul în spectacol. Caragiale intraductibil?” Amintind de verdictul lui Eugen Ionescu că „I. L. Caragiale e probabil cel mai mare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
care cărțile vechi se intersectează cu cele noi, oferind revelații consistente, de esență estetizantă, manieristă”. Nu este deloc întâmplător faptul că, încă de la primul său volum, Replay (1980), interesul autorului se orientează spre valorile literare clasicizate, considerate cu deferență, cu admirație riguros argumentată, cu legitimă adeziune la substanța și prestanța lor estetică. Incursiunile în relieful adesea accidentat al actualității literare românești se detașează prin indiscutabile aptitudini analitice, într-un demers preponderent hermeneutic, ce pune în centrul atenției textul, cu organicitatea lui
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
sânul Academiei. Este un gest, pe care îl apreciază toată lumea de-aici, care vede în d[umnea]ta un om superior, călăuzit de sentimente alese și de o minte excepțională. Îți sunt adânc îndatorat și-ți rămân devotat toată viața. Admirația mea către colegul de copilărie și de vârstă matură a crescut și mai mult, căci i s-a adăugat valoarea gestului nobil și a înaltei concepții, pe care o are despre cultura, știința și sanctuarele ei superioare. Te rog să
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
din popor”, nemaivorbind de valorile folclorului, fiindcă prin arta sa, „Creangă este profund implantat în etosul popular”, miezul apartenenței sale. „În acest genial scriitor popular trăiește conștiința unei mari culturi, la care participă și spre care se întoarce cu o admirație și încredere vrednice de orice umanist european.” La fel cum umaniștii Renașterii se adăpau la izvoarele culturii clasice, greacă și latină, tot așa Creangă recurge la „izvoarele milenare ale folclorului”, de unde extrage „după necesitățile creației sale, răspunsurile consacrate ale înțelepciunii
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Academia Liszt din Budapesta, și, la pian, Tuomas Turriago, care își definitivează studiile la Academia Sibelius din Helsinki. Cum au cîntat, nu e rostul meu să judec. Ascultînd înregistrarea pe care a făcut-o fiul meu, am simțit iubire și admirație. Enorme. Față de George Enescu. Fiecare vibrație avea forța și sensibilitatea universului profund și complex al lui George Enescu. Violonistul Vilmos Szabadi a mărturisit că una dintre preocupările constante este descoperirea lucrărilor lui Enescu, a felului de a înțelege sunetul, muzica
Despre susținere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3467_a_4792]
-
revarsă asupra modestei mele activități. Vă mulțumesc din tot sufletul. Îmi fac reproșuri că între timp n-am putut să reiau portretul început, cred eu destul de bine, dar încă n-am ajuns să pot exprima destul de clar sentimentul plin de admirație și căldură pe care îl simt atât de statornic și complex gândindu- mă la omul Perpessicius și la opera vastă de o atât de complexă omenie și pătrundere spirituală, operă pe care o consider prin ea însăși un monument impresionant
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
religios care l-a fascinat și continuă să-l fascineze prin bogăția de virtualități cu care iranismul mistic a fecundat, spune d-sa, atît iudaismul, cît și creștinismul "et, en général, la civilisation occidentale". Fascinația e aci forma supremă a admirației de ordin intelectual. Admirăm cu atît mai mult o direcție de gîndire și de simțire cu cît aria sa de răspîndire este mai întinsă și mai durabilă. Aci, în cazul religiilor iraniene, ele au dominat timp de mai multe milenii
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
ai angoasei, domină spiritele cele mai alese. Oprim aci spicuirea unui mic număr de exemple, din care se reține ușor că a fi fascinat, pentru Mircea Eliade, înseamnă, la polul pozitiv al inteligenței sale electrice, a resimți o foarte mare admirație, iar la cel negativ, a fi uluit de ceea ce consideră cu totul repulsiv și reprobabil. Poate că nu e de prisos să revin asupra calificării intelectualiste a cercetărilor lui Mircea Eliade. La sfârșitul paginii ce o consacră, la 24 septembrie
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
ale sonurilor și de vibrația văzduhului. Poate că ciobanul profesionalizat nu se mai impresionează ușor, dar cel incorporat, stăpîn și rob al stînei, dacă e dominat de o viață interioară intensă, este mai frecvent supus stărilor de fascinație, în care admirația cade sub incidența vrajei. Un altul, mai psiholog decît scriitorul acestor rînduri, ar putea aprofunda modesta ipoteză a genezei Miorița, sub semnul atotputernic al fascinației. Discutabilă ca orice ipoteză, aceasta n-ar fi avut loc fără lectura atentă a interesantisimelor
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]