6,618 matches
-
sau aburi de alcool. - De-aici și pasiunea pentru cursele de cai? - Tatăl meu, nu v-am spus asta, a fost ofițer de carieră, arma cavalerie. În afara educației sportive pe care mi-a dat-o, m-a convins, la vârsta adolescenței mele, că armata este foarte necesară pentru un viitor bărbat și astfel am devenit, la 17 ani, elev al Școlii de Ofițeri de Cavalerie de la Sibiu. Amintesc faptul că, în acea perioadă, făceam sport de performanță (călărie, sărituri peste obstacole
Jurnalism Sportiv O VIAŢĂ TRĂITĂ FAIR-PLAY [Corola-blog/BlogPost/93056_a_94348]
-
mintea copilului care erați? - Pe atunci nu știam că voi ajunge jurnalist. Inițial, am îmbrățișat cariera militară. Tatăl meu, Felix Țopescu a fost ofițer de cavalerie. În afara educației sportive pe care mi-a dat-o, m-a convins, la vârsta adolescenței mele, că armata este foarte necesară pentru un viitor bărbat și astfel am devenit, la 17 ani, elev la Școala de Ofițeri de Cavalerie de la Sibiu. Amintesc faptul că în acea perioadă, făceam sport de performanță (călărie, sărituri peste obstacole
Cristian Ţopescu – O viață trăită Fair-Play [Corola-blog/BlogPost/93064_a_94356]
-
Cluj, Pitești, Constanța, Tulcea și Craiova. Pornind de la amintirile Alteței Sale Regale și apelând la documente, fotografii, obiecte personale, dar și lucruri ce fac parte din Colecția Regală, unele dintre ele prezentate aici în premieră, volumul vorbește despre copilăria și adolescența ASR Principelui Nicolae al României, despre studiile și experiența comunitară, despre primele sale călătorii și expediții, sporturile extreme pe care le practică, interesele și activitățile întreprinse în folosul țării noastre. “Principele Nicolae iubește foarte mult România și simte că aici
Principele Nicolae al României, lansare de carte la Curtea de Argeș [Corola-blog/BlogPost/93291_a_94583]
-
participat și la ședințele altor cenacluri, cu osebire la cele ale Cenaclului Nichita Stănescu. Țin mult să arăt ceva care a avut o influență covârșitoare în educarea mea și care mi-a împodobit sufletul din belșug: am audiat, încă din adolescență, vreme de mai mulți ani, conferințele culturale pline de farmec de la Sala Dales (în special), susținute, printre alții, de către Șerban Cioculescu, George Ivașcu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ovidiu Trăznea, Grigore Moisil, Miron Constantinescu, Andrei Oțetea, Victor Eftimiu. Acest contact timpuriu cu spectacolul
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
Haiducu, nume cu care, de altfel, am semnat ani la rând, inclusiv, cartea de poezii „Oglinda nevăzută”. După pierderea cvasi-întregii averi de către părinții mei, prin așa numita cooperativizare, în 1961 (terenuri, vite, toate atelajele agricole ș.a.), a trebuit ca toată adolescența să mi-o petrec în nevoi cu adevărat mari, întreținându-mă în școală cu ajutorul micii indemnizații de efort sportiv pe care o primeam de la Federația de atletism. Cu toate acestea nu port pică nimănui, deși tatăl meu a fost bătut
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
numărul de telefon, îl sună și stabiliră să se întâlnească. Nu-și făcu prea multe gânduri și nu simți nevoia să caute argumente pentru a-i da explicații lui Anton. Au fost colegi de liceu, tineri ce și-au trăit adolescența în același loc. Sâmbătă după ora cinci Anton îl sună și-l învită să-i facă o vizită. — Voi fi acasă, Ștefan, mai depănăm amintiri comune, apoi vedem unde ne ducem, ești de acord? Desigur, aștept să te văd. Sunt
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
zise. Cine te-a chemat? Îl Întrebă Dante. Dar omul acela Îi Întorsese spatele și se Îndepărta pe cărarea stelelor desenate, spre cai. La capătul de sus al scării apăruse o femeie ce părea să Îl aștepte. Abia ieșită din adolescență, cu părul lung și despletit pe frunte. Un triumf de cârlionți Întunecați care se Întindea peste umeri, Încadrând o față prelungă, ca aureola unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de nezdruncinat. Fără un asemenea cod juridic, orice tentativă de a face dintr-o populație un popor și dintr-un teritoriu un stat era sortită eșecului. Pentru a-și pune În operă ideea, Alexandru a apelat la Învățătorul său din adolescență, Aristotel, la rându-i elev al lui Platon, care, ratând visata carieră politică, virase către filozofie și se ocupase În scrierile lui și de stat, și de o republică ideală. Stagiritul era atunci cel mai vestit dintre filozofii și Înțelepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmă, m-am convins că tot nevoia, săraca, naște soluții. Nu mergea cu hazardul, am luat-o metodic. N-aș băga mâna-n foc că rezolvarea a venit dinspre intuiție sau dinspre memoria mea pasivă, depozitândă undeva În subconștient. În adolescență citisem o mulțime de biografii ale unor celebrități artistice - cântăreți, regizori, actori -, mă fascinau, le devoram, și-mi amintesc cum căutam În poveștile vieților lor detalii În care Îmi plăcea să mă regăsesc pe mine Însumi În ipostaza de posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câte trei, câte patru, câte șapte - „combinări de n luate câte k”, Îmi suna În creier glasul enervant al profesorului de matematică din liceu, nu-mi prea plăcuseră științele exacte sau, cel puțin, nu În varianta lor didactică din perioada adolescenței -, după ce le-am pritocit, așadar, până mi-au ieșit ochii, a trebuit să admit că bătusem câmpii alandala și pierdusem timpul degeaba. Bătutul câmpilor nu era o problemă, În schimb, pierderea de timp, da, și Încă una a naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
colege, în fața necazurilor. — Judicioasă explicație - observă căpitanul Tresoro. — Ne numim surorile Acetosa. Ne-am născut în comitatul Frisco - continuă Amada - într-o frumoasă zi de marți. Soarele strălucea și păsărelele... — O, dar nu-i nevoie! - zise căpitanul Tresoro. Treceți spre adolescență, singura vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zi de marți. Soarele strălucea și păsărelele... — O, dar nu-i nevoie! - zise căpitanul Tresoro. Treceți spre adolescență, singura vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici, la Ursuline. — Mare greșeală! - își aduse aminte Amada. — De ce? - întrebă Tresoro. — Nu știu dacă ați fost vreodată la Ursuline - spuse Fibbia. — Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stai acolo ani în șir, fără o lescaie... - spuse Amada. — Noi eram două fetițe vesele, zvăpăiate, învățate cu surugiii, cu călătorii, cu hanurile - urmă Fibbia. Ciocnindu-se brusc cu rigorile sistemului monahal, cu sculatul la cinci și culcatul în chilie, adolescența noastră, care prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit nu știam citi, de scris nu știam scrie, iar greaca, latina și germana erau două limbi moarte și una foarte guturală - completă Amada. — Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit nu știam citi, de scris nu știam scrie, iar greaca, latina și germana erau două limbi moarte și una foarte guturală - completă Amada. — Am avut - spuse Fibbia înlăcrimată - o adolescență cum nu dorim nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de scris nu știam scrie, iar greaca, latina și germana erau două limbi moarte și una foarte guturală - completă Amada. — Am avut - spuse Fibbia înlăcrimată - o adolescență cum nu dorim nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri în așteptarea unei realități tangente... — Tangibile se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spulberat ca trupul de cărbune al unei mumii pe care o scoți la lumina zilei. Studenta de la germană a rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă memorie atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ce urîta trebuie să fiu. Mi se face rușine de momentele În care mă mișc ca o femeie frumoasă, nesesizîndu-mi ridicolul. Cred că În clipa asta am descoperit secretul atracției dintre oameni - acele misterioase simpatii și antipatii pe care În adolescență le Încărcăm cu sensuri metafizice. Iată că dragostea la prima vedere se poate explica cu argumentele fizicii prin racordarea unui ochi la codul estetic al altui ochi. Cum se strecoară știința În toate ca mucegaiul În morcov lăsîndu-l roșu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să adune la fel de multe succese, dar nici măcar tot ceea ce realizaseră ei toți la un loc de-a lungul întregilor lor vieți nu era de-ajuns ca să egaleze, de exemplu, oricare dintre anii de glorie literară ai lui Mircea din perioada adolescenței. Iar toate aceste lucruri incredibile generau, evident, frustrări imense în rândul cohortei de alți scriitori și congeneri de-ai săi. Printre altele, omul scăpase cu viață din nu mai puțin de opt tentative de asasinat puse la cale, după cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de război beneficiază de ajutorul statului și urmează Școala Normală de învățători de la Bârlad, între anii 1921-1929, după care este numit învățător suplinitor (nu avea armata făcută!) în comuna GhimeșPalanca, jud. Bacău. A fost un elev silitor și, în perioada adolescenței, a acumulat mult prin lecturi, cultivând deopotrivă atât științele umaniste, cât și științele exacte, matematica, în special. Cunoștințele acumulate le-a pusă în slujba școlii, învățământului, având mereu în față exemplul învățătorului său. Proba fiecare elev de la cunoașterea mediului din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în învățământ și funcționează până la pensionare în 1972. A avut șansa să trăiască încă 30 de ani după pensionare, să se bucure de familie, de realizările copiilor și nepoților. A citit și a continuat să scrie versuri, așa cum făcea în adolescență și tinerețe. A supraviețuit celor care l-au reprimat, umilit, interogat, torționarilor, bătăușilor, sadicilor, celor care nu urau dușmanul de clasă și al orânduirii, nu, ei urau omul, iar dacă omul se întâmpla să fie intelectual, cu atât mai rău
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oile pe imaș și pe dealuri, a ajunsă el ce-a ajuns. Ei, și?! Tu, oricât ai fi ajunsă la ceva sau cineva, nu ești nimică în ochii lor, ai rămasă tot la stadiul acela de pe vremea când copilăria și adolescența ta s-a lovit cap în cap cu a lui și a lor. Pe câțiva dintre cei desprinși din lumea satelor de pe Dunavăț și Dunavicior (Pârâul Roșu) i-am prinsă în paginile acestei cărți, considerându-i drept personalități cu care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dacă aș scrie un roman, în loc să narez faptele pe care le cunosc despre o personalitate curioasă, aș fi inventat o mulțime de lucruri ca să explic schimbarea sentimentelor lui. Cred că aș fi arătat o vocație puternică în copilărie sau o adolescență zdrobită de voința tatălui ori sacrificată nevoii de a-și câștiga existența. L-aș fi zugrăvit mânios pe încorsetările vieții. Iar în lupta dintre pasiunea lui pentru artă și îndatoririle poziției sale în viață aș fi putut stârni compasiunea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că știi cazul. — Daaa, îîî... O fi fost un naiv... Am fost mai rău, poate, ca Hemingway. — Și n-ai fost mulțumit de tine niciodată???, lasă-l pe ăsta, pe Hemingway, cine o fi el... — Da, când am luat, în adolescență, premiul pentru recitare la Dialog la distanță, recitam din... nalt la stat/ mare la sfat/ și viteaz cum n-a mai stat, adică din Toma Alimoș, că balada asta ar trebui să fie emblema poporului român, nu Miorița. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curseseră ca acidul peste întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele curseseră peste Romanița aceea unică, albă și curată, cu țâțele ca bostanii. Ea mi-a dat prima dată din pom și eu am mâncat... * — A doua trădare a fost în adolescență, eram prin liceu, recitam cu mare succes nu știu ce poezie din Coșbuc, apoi o baladă populară, Toma Alimoș, câștigasem deja toate premiile la Cântarea României, fusesem la televizor, la emisiunea Dialog la distanță, eram cel mai cunoscut adolescent din țară, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]