1,486 matches
-
-mă că citesc numele unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu aspir, sorb mireasma din codrii capilari, mă Înroșesc de plăcere; e o beție sofisticată, o cădere În transă, un extaz, chiar dacă adulmec doar un miros acru, de sudoare amestecată cu praf, trepidez la fel; reacția mea nu e declanșată doar de rara combinare a unor loțiuni finisime, inventate de cei mai cunoscuți parruchieri de la Paris sau din Londra; la fel mă extaziază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
perfect pe țigancă. Câinele este sprijinit sub pântec cu o mână, iar cu cealaltă pe sub poponeț, În aceeași stare de abandon matern. Botul lui se află sub sânul femeii (al doamnei), aproape În aceeași poziție ca și aceea a copilului; adulmecă fin (se vede după furnicăturile nărilor) laptele de care-l desparte doar țesătura parfumată a bluzei și a sutienului. Am vrut să alerg după ea și s-o Întreb dacă În mod intenționat Își compusese aceeași figură cu a țigăncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Câte unul ieșea încărcat cu cine știe ce lucruri care i s-au părut lui mai de preț și pleca să le ducă acasă, chiuind de mulțumire, grăbit să se întoarcă, să mai aleagă ceva până nu se prăpădește tot. Prin ogradă adulmecau cei veniți în urmă, iar mulți dădeau târcoale hambarelor. Conacul deveni curând un furnicar de bărbați, femei, copii, toți îngrijorați să nu le ia alții înainte la împărțire... În răstimp, avocatul Stavrat, după vijelia de pumni care-l amețise de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și suedeză și urmează să apară în bul gară, maghiară, cehă și norvegiană. La Judecata de Apoi a statuilor Pentru prima oară în locul acela și, mai ales, la ora aceea, Petrache simți că nu e singur. Viul pe care îl adulmecase era nedefinit, ca și cum văzduhul însuși zvâcnise. Dar nicio boare nu se strecurase prin vreo fereastră deschisă, căci în jur nu erau ferestre. Nici pași nu se auzeau în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așa cum pășea alături de el, atât de aproape, încât îl putea mângâia cu degetele între urechi. Era împăcat cu sine. Simțea cu bucurie lumea din jur, îi vedea lumina caldă, fără a ști dincotro bate soarele, îi asculta sunetele amestecate, îi adulmeca aromele crude de iarbă spălată de ploaie. N-ar fi putut să-și separe simțurile, încerca o percepție nouă, care venea din toate deodată, de parcă privea și auzea și pipăia și mirosea cu același organ, ce putea fi o adăugire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dintre lumină și umbră. Alteori o privea și atunci văzduhul nu agita nicio frunză. Gustul ei era răcoros, nici n-ar fi putut fi altfel pentru cineva ca el, care nu ieșea din casă decât după căderea nopții. Acum o adulmeca, liniștea avea un miros anume, aducând cu mireasma florilor de gutui. Nu poți ști din ce parte vine tăcerea. Uneori se iscă din senin, ca o adiere. Alteori crește din crăpăturile pământului sau coboară, ca o funie uleioasă, din cer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ți le ștergem. N-avea grijă... Ha ! se stropși Vocea. Încă mai am de șters urme de la o generație la alta, darămite de la o zi la alta... Cel puțin, e mai ușor. Urmele celor vii miros omenește, poți să le adulmeci. Totul e să le-o iei altora înainte, ceea ce se poate face cu ușurință atunci când, spre deosebire de ceilalți, știi măcar ce cauți. Iacob era însă fiul lui Zevedei. — Cât despre morți, e mai complicat. Ai de căutat urmele lor mai ales
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de cercul de lumină al veiozei, ca de o colivie a spaimelor sale. Se opri în dreptul porții. Scoase de la piept un ghemotoc alb, îl mângâie cu podul palmei, până când, trezindu-se, dădu la iveală un căpșor care, pe jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ajungă la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor părăsite. — Mai repede, gâfâi Costică Ologu, dar știa și el că mai repede nu se poate. În față mergea orbul, cu pas măsurat și fruntea ridicată de parcă adulmeca aerul pâclos. Cu o mână ținea măciulia bastonului cu care își vestea pașii, lovind în caldarâm, cu cealaltă trăgea de frânghia căruțului. În urma orbului venea așadar trupul lui Coltuc, lipsit de alte încheieturi decât a gâtului, pe care-l răsucea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prindă în jocul ei. Melania clătină din cap, sugerând dezamăgirea. — O fi mazăre ? Sau varză ? se prefăcu el că se încurcă din nou. Ea clătină din cap cu și mai multă putere. Atunci el își îngustă ochii și ridică nările, adulmecând : — Te pomenești că e... Și apoi împreună : Praz cu măsline ! Melania bătu din palme și râseră amândoi. El nu știa ce înseamnă să iubești pe altcineva. O făcea să sufere și îi era rușine. Era o suferință mai mare pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în pavaj. — Vine mașina Jandarmeriei ! strigă. Hai s-o ștergem de-aici ! — Jandarmii nu s-au luat niciodată de noi, spuse orbul, adulmecând aerul în căutarea primejdiei. Crezi că n-or fi având și ei podele de spălat ? — S-au oprit... observă Coltuc. Oricum, n-am putea să fugim, ar trebui să trecem pe lângă ei, în vale. Că de urcat, să scăpăm pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung, Calu spuse, pe limba lui : — S-a oprit vântu’... N-o să plouă la noapte. Apoi către Pârnaie : Auzi, ia fă-te-ncoa’ ! Stai aicea, pe coaja asta. Care-i treaba cu voi, de unde veniți ? Pârnaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am face, ne va fi la fel de greu să-l auzim. Se uitară unii la alții. Ca să nu fie silit să vorbească el primul, Jenică alese o altă cale, așa că întinse mâna spre bucata de cârnat ce-i fusese păstrată. O adulmecă și aroma fu cât se poate de convingătoare. Deschise gura, dar tot atunci îi sună telefonul mobil. Își șterse degetele, apăsă tasta și vorbi. — Da, mămică, spuse, fără să ia în seamă zâmbetele celorlalți. Tocmai plecam, mămică... Nici vorbă, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se coagulă în mogâldețe care începură să-i danseze în jur. Privi, indiferent, jocul de umbre. Începeau să prindă contur, trăsăturile li se alungeau, când se întorceau una spre alta, le putea vedea profilurile, fruntea teșită, bărbia ascuțită, nasul lacom, adulmecând, ca nevăstuicile. El e, înțelese Maca, ghemuindu-se lângă perete, el și ai lui. Multiplicat, urcând din podea și coborând din tavan. Simți dintr- odată că e închis într-o imensă gură, iar întunericul îl mestecă și îl înghite. Sări
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga la cursa de ora 6 spre Botoșani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gardul de tablă verde. În curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la timp. În timp ce despachetam, am primit un telefon. Era mătușă-mea, tanti Cucu. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vreo șapte seara? Ce făceau acolo? Cine să știe? El probabil Își scria memoriile. Ea poate se schimba pentru cină. SÎnt sigur că au Încercat să scape, dar flăcările puternice și vaporii de eter i-or fi Împins Înapoi. Am adulmecat aerul jilav, Încercînd să prind mirosul holurilor de spital din copilăria mea, de cînd o vizitasem pe mama la clinica americană din Riyadh. În aerul din sala de recepții pluteau izurile ca de mucegai ale ierburilor din grădină după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă luau În seamă, m-am Învîrtit prin apartament, recunoscînd repede motivele art deco și nișele cu spoturi luminoase. Bănuiam că apartamentul fusese Închiriat de realizatorii filmului porno, care Între timp o șterseseră din scenă. Am rămas puțin În antreu, adulmecînd izurile de vopsea proaspătă, solvenți și adezivi; Între timp, motorul de jacuzzi era coborît cu grijă la etajul unde se afla baia. Am intrat În dormitorul principal, pe fereastra căruia se vedeau portul și panorama acoperișurilor din Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Bobby Crawford se Înrolau În serviciul activ. 22 Sfîrșit de amnezie Residencia Costasol Începea să se Însuflețească. Cadavrul albit de soare al unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să-și Înceapă turul de inspecție matinal, și ascultam corul plin de Însuflețire al ciocanelor care Închegau În cuie avanscena arcuită a unui teatru În aer liber, la mică distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Fox. La fel de drogate și la fel de trăsnite. Cred că-i plin de ele În Fuengirola. — Charles... nu intra În panică, spuse Crawford cu voce joasă. Îi revenise simțul ironiei. Își umflă umerii ca un boxer și rînji privindu-și mîinile zdrelite, adulmecînd sîngele. — Nimic nu se compară cu un reflex violent din cînd În cînd, care să-ți regleze sistemul nervos. Nu știu de ce, dar Sanger ăsta mă scoate din pepeni. — E doar un psihiatru cu probleme. Dă-l Încolo. Toți psihiatrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ținînd strîns În mînă pistolul și zîmbind pentru prima dată cînd Crawford lăsa racheta În jos și Încerca să-i schimbe hotărârea... Începeau să apară mașini pe alee, În frunte cu Seatul lui Cabrera. Inspectorul se aplecă pe geam, de parcă adulmecase deja mirosul sîngelui În aer. În spatele lui era Mercedesul În care se aflau Elizabeth Shand și Hennessy, așteptînd ca Mahoud, dintr-odată șovăielnic, să tragă limuzina pe tivul de iarbă. Niciunul dintre ei nu era Îmbrăcat de petrecere; veniseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște căpușe pe zid, mort și viu, sprijinindu-se spate în spate. Unii osteniseră până sus, pe alții îi adulmecaseră câinii, chiar dacă patrulele erau bete, fiindcă li se plătise o noapte de chef. Tresări, scuturat de umăr: — Ți-a venit mașina, îi spuse vânzătorul de la bilete. Se urcase în autobuz cu ochii înroșiți, buimac, ca un rătăcit de pe altă lume
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de iarbă. Când mergea agale, se părea că un munte pășitor s-a desprins de la locul lui și se deplasează dărâmând și strivind totul în jurul său. Din când în când se oprea, se sprijinea în coadă să se orienteze, să adulmece prada rotind nările în diferite direcții sau, pur și simplu, să se odihnească. Tălpile picioarelor băgase groaza în vânători. Ele se prelungeau cu câte trei degete. Fiecare deget era mult mai lung decât brațul unui om și avea în față
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
farmec..! - Așa‟i, Antoane, ai dreptate! Dar, iată că de după creastă apare un lup în alergare... Se oprește și se uită în jur prevăzător... Era un animal mare, sur-roșiatic, privește sfios în jur, pășește prudent, lung, trăgând cu urechea și adulmecând în direcția vântului, cu aparentă indiferență. Se așează pe coadă, asemeni câinelui, întinse gâtul lung și gros spre lună, slobozind un urlet spre cer, tânguitor de-ți frângea inima de jale. Pe boier îl lua cu frig. Anuca, fata pădurarului
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spre cer, tânguitor de-ți frângea inima de jale. Pe boier îl lua cu frig. Anuca, fata pădurarului 153 Pădurarul, simțindu-i spaima, îi șopti: - Farmecul, cucoani... farmecul începe a se simți..! Fiara stătea ca încremenită, sub clar de lună, adulmecând cu nările în direcția vântului. Sub razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]