1,462 matches
-
dintre curaj și exaltare trebuie să vă spun că totul în artă stă în adevăr și în sinceritate, în instinctele asmuțite asupra realului o luptă directă sângeroasă cu ghearele ascuțite, cu tăișul dinților necariat, cu porii deschiși, cu irișii largi adulmecând clipa când cealaltă lume e mai puternică decât sinele și decât platoșa mea clipa ce te-a consumat ca pe un vânat proaspăt îți este a doua mamă (îti spun că lumea aceasta se structurează precum mazurcile lui Chopin, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
știu, dar salvarea din precaritate, din nimicnicie nu o aflăm în realitatea de lângă noi, ci mereu în propriile noastre construcții metafizice. Iar Poezia este o astfel de cale. A.B.De ce mai totdeauna poetul e un singuratic? Pentru că știe să adulmece, să asculte tăcerea. Tăcerea, dragă poetă, are multe glasuri. Și zei, foarte mulți zei. Poetul se află într-o continuă și ascunsă de lume rugă în tăcere. Pentru poet, lucrarea în tăcere este anotimpul cel mai roditor. Iată, îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ținând de vocile naturii; a fost o drumeție aparent-inițiativă! Au ajuns la Dorna; de-acolo pe pârâul Negru ș-au trecut la Stânișoara, suind și tot suind, până au ajuns sus pe culme, la Crucea Talienilor... Acolo, oprindu-se și adulmecând zările, Sadoveanu a ascultat tăcerea de deasupra prăpăstiilor și a citit pe vânturi și pe nouri întâmplarea năprasnică a lui Nechifor Lipan, în cele mai mici amănunte. Nici nu coborâse bine și imaginația lui declanșată îl și îngropă pe cioban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ținut în 11 iunie 1932...” * Făt-Frumos (Anul x 1935. Numărul 1-2, director Leca Morariu) Numărul e jubiliar și ca atare se prezintă excepțional de bine. De 10 ani de când vânjosul Făt-Frumos a domnului profesor Leca Morariu își avântă buzduganul și adulmecă zările basmelor, rolul lui în Bucovina este acela al revistei prin excelență critice și românești. De altfel, în editorialul „Zece ani” semnat cu Constantin I. Popescu”, dl. Director(!?) își spune dârz și de la inimă crezul. Noi îl înțelegem întru toate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să te mănânc“) în timp ce Marta o supraveghea pe Sarah, care viziona a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul lor pentru noaptea care va să vină, mai trebuia să facem ceva cu câinele. Am remarcat că Victor adulmeca dezinteresat zecile de pisici negre împăiate pe care decoratorii le risipiseră prin toată casa, așa că am strigat-o pe Jayne să închidă câinele în garaj. Victor și cu mine ne-am fixat unul pe celălalt preț de vreo două minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prea multe întrebări (și prea bizare) pentru a le contempla rațional și sistematic. Se întâmpla într-o marți - era singurul dat. Nu mai puteam rămâne pe treptele care duceau la Registratură - pierdut și privind aiurea la câinele jigărit și singuratic adulmecând zona din jurul clădirii Booth House, o batistă legată în jurul gâtului - la nesfârșit. M-am îndreptat în direcția parcării studenților să văd dacă dau mașina crem 450 SL sau de BMW-ul lui Aimee Light. Era singurul plan care mă putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am aruncat păpușa în portbagajul Porsche. M-am îndreptat dinadins spre periferia orașului. Scriitorul, lângă mine, considera toate aspectele la modul exhaustiv, întemeindu-și propriile teorii. Păpușa nu era activată pentru că nimeni nu-i dăduse drumul. Păpușa, Bret, ți-a adulmecat mirosul. Păpușa știa că te afli în camera lui Robby și n-a vrut ca tu să-i găsești fișierele. Tot așa cum dorise să vezi ce se întâmpla în camera lui Robby duminică noapte. Noaptea în care te-a mușcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din Țară. Numai de-ar ști conducătorii orașului să și-l păstreze și să-l cruțe, ca această nouă instituție culturală să se Îmbogățească și mai mult, căci sunt sigur că material se mai găsește și mata știi să-l adulmeci, cu simțurile celui creat parcă de soartă pentru acest scop. Din prea succinta și uscata dare de seamă din ziar am Înțeles, totuși, că ceva măreț s-a Înfiripat În Flt. Regret că n-am fost și eu de față
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
corespondent al Academiei Germane din München </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”18 oct. 1972”> Iubite domnule Dimitriu, Te felicit călduros pentru frumoasele succese, pe care le ai În achiziționarea materialului pentru Muzeu și pentru spiritul deosebit de a „adulmeca” locurile, unde el se poate găsi. Ești cu adevărat „omul potrivit la locul potrivit”, cum nu se poate mai bine. Eu mă lupt cu Editurile, căci e adevărată luptă să le impui să-și respecte clauzele contractuale. I-am scris
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cadavre... O nebunie roșie bântue fără stavilă în țara stepelor, și parcă bate dintr-acolo un vânt de nenorocire și de nemărginită tristeță. Fără îndoială, în om trăiește o fiară. Vai de el, când gratiile au fost rupte și bestia adulmecă sânge... Tunul bate la Iampol și mai departe. Nistru curge însă liniștit și limpede în albie de stâncă, și dincoace grânele se coc, cu luciri de aur, supt un cer de pace, care îmi apare supremul bine, între marele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jour-là, et elles pèsent 9 kgr. Je t'embrasse tendrement, ton père affectionné Michel Sturza [soțul Olgăi Sturza] a avut 2 băieți: George și Dimi (înecat în Bistrița)] Sâmbătă 29 August. Durău Caii primeau în nări fiori de spaimă. Caii adulmecau spaima. 9 Septemvrie. Căci fiecare poartă destinul în sine. 21 Sept. Ivan Vasilievici Ninco e slujitor vechi la o proprietate unde s-a schimbat stăpânul. Deci el se consideră temeiul locului, și oamenii noi sunt trecători. El e stăpânul adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri de pași. Fără să mă clintesc, am întors ochii și mi-au apărut, oprite grațios la câțiva pași de mine, două căprioare. Ascultau larma din urmă, întrebau desișul dinaintea lor, adulmecau cu botișoarele negre și umede, apoi rămâneau neclintite cu ochii plini de sfială înlăcrămată. Au trecut încet la deal, spre alți vânători, căutând un loc de trecere. În fața unuia din ei, presate de o nevoie mai grabnică decât primejdia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu alții și cu environul, pentru stilul de viață tradițional. Practicamente, pe bursierii întîlniți la Strasbourg i-am îndemnat patafizicește, să ciulească organul perceptiv și la ceea ce merge prost în Vestul Decadent & Cacoșim, neuitând, la recăderea în cloacalul Autohton, să adulmece și ce iaște convenabil la noi: de nu ar fi decât o natură ceva mai puțin poluată, o mare disponibilitate conversațională a omului de rând, un încă sporit interes pentru istorie, geografie, lumea străină, o rată realarmantă încă a voiorismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu o mișcare de expert un flacon de benzedrină, extrăgînd hîrtia pliată și dîndu-mi trei fîșii. - Înfășoar-o-ntr-o pastilă și dă-o pe gît cu cafea. HÎrtia emana un iz grețos de mentol. Mai mulți inși care stăteau prin jur au adulmecat și au zîmbit. Aproape că m-am Înecat cu cocoloșul de hîrtie, dar pînă la urmă s-a dus. Mary a ales niște piese meseriașe de-ale ei și a Început să bată darabana-n masă cu o expresie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
oprit din vomitat și am reușit să țin o sticlă de suc de struguri și un pahar de lapte În stomac. - Miroase-a pișat pe-aici, am zis. Vreuna dintre pisici s-a pișat sub pat. Ike a-nceput să adulmece În jurul patului. - Nu, aici nu-i nimic. A adulmecat ceva mai aproape de pat, unde stăteam eusprijinit În perne. - Bill, tu miroși a pișat! - Ă? Mi-am mirosit mîinile cu groază crescîndă, ca și cum aș fi descoperit că am lepră. - Doamne Sfinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sticlă de suc de struguri și un pahar de lapte În stomac. - Miroase-a pișat pe-aici, am zis. Vreuna dintre pisici s-a pișat sub pat. Ike a-nceput să adulmece În jurul patului. - Nu, aici nu-i nimic. A adulmecat ceva mai aproape de pat, unde stăteam eusprijinit În perne. - Bill, tu miroși a pișat! - Ă? Mi-am mirosit mîinile cu groază crescîndă, ca și cum aș fi descoperit că am lepră. - Doamne Sfinte! am zis, cu stomacul Înghețat de frică. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
arunci banii degeaba. Doctoru’ ăsta e unul bun. - Mda, are mînă bună la scris. Ike a rîs și a dat din umeri. - OK. S-a-ntors Într-o oră cu Rollins și cu alt doctor. CÎnd au intrat În casă, doctorul a adulmecat și-a zîmbit și a dat din cap, Întorcîndu-se spre Rollins. Avea o față rotundă, zîmbitoare, orientală. M-a examinat rapid și m-a-ntrebat dacă pot să urinez. Apoi, Întorcîndu-se spre Ike, l-a Întrebat dacă aveam crize. Ike mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
viața mea. În toate duminicile și sărbătorile venea la Dorohoi și amândoi împreună cutreieram în lung și în larg miriștele și mohoarele 51. El, de obicei, purta pușca în spate și luleaua 52 în gură, dar în momentul când cânele, adulmecând prepelița, se oprea încremenit înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă și niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartușe, se întorcea cu 30 bucăți la torbă. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată de brâu, o legendă în carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată de brâu, o legendă în carne și oase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Însă o să mă distrugă într-un final, tot cu ajutorul scrisului. Războiul, înfruntarea fizică se poartă între bărbați, iar eu fusesem un laș când am recurs la așa tertip ieftin, să-i demasc printr-o tipăritură. Îi ascultam pe cei doi, adulmecam aroma aceea de mititei arși, la marginea orașului se vedea niște batal arzând, și mie mi se părea un lucru extrem de haios că batalul acela miroase a mititei. Mai bine de atât nu știu să vă explic. FILENAME \p D
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
marea, legănați Într-o parte și-n alta pe balustrada vasului San Antonio] am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața lucrurilor; limitele exterioare ale lumii ne erau de ajuns.“ Marea era și mai atrăgătoare pentru călători decît „drumul“, fiindcă, dacă pămîntul pretinde ca pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În lumea lui, zburînd cu propriul lui avion spre stratosfera propriilor visuri. Acolo am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața lucrurilor; limitele exterioare ale lumii ne erau de ajuns. Pe măsură ce În conversația noastră Își făceau loc toate temele sentimentale inspirate de mare, luminile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a Înfipt În pămînt fără nici o Împotrivire, primii incași au știut că acest este locul ales de către Viracocha pentru a fi casa permanentă a aleșilor săi, care au renunțat la viața nomadă pentru a deveni conchistadorii pămîntului promis. Cu nările adulmecînd zelos orizonturi noi, au privit cum nou lor regat creștea pe zi ce trece, uitîndu-se Întotdeauna dincolo de neînsemnata barieră reprezentată de munții care-i Înconjurau. Nomazii convertiți s-au concentrat pe expansiunea Tahuantinsuyo-ului, fortificîndu-și centrul teritoriului cucerit - buricul Pămîntului - Cuzco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe furate și experți rurali în virtute; iar ceilalți - funcționarii și lacheii dictaturii. Patria rurală ca teutomanie și patria de stat ca supunere fără crâcnire și ca frică oarbă de represiune. Ambele noțiuni de patrie erau provinciale, xenofobe și arogante, adulmecând pretutindeni trădarea. Ambele aveau nevoie de dușmani și stabileau, pline de ură, judecăți globale de nezdruncinat. Ambele nu se coborau până-ntr-atât încât să-și mai revizuiască vreodată o judecată greșită. și ambele se întemeiau, colectiv, pe legea tribală
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]