2,458 matches
-
mijlociu, țuști! iute sub un chersin.” (I. Creangă, 136) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul de mod descrie în enunț: • caracteristica unei acțiuni verbale sau specificul unei însușiri, nominală (exprimată printr-un adjectiv) sau verbală (exprimată printr-un adverb): „Bătrânul cu-a lui cârjă sus genele-și ridică, Se uită lung la dânsul, dar gura închisă-i tace; Cu greu a lui picioare din piatră le desface.” (M. Eminescu, I, 93) „O stâncă amețitor de înaltă și dreaptă ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Chopin fără a scoate un cuvânt despre muzica lui este o aberație.” (G. Călinescu, C.O., 218), „Bolnavul se ridică din nou, încet, trudindu-se; se coborî din pat, îndreptându-se spre ușă, gata să cadă.” (P. Dan, 7) • adverbe (locuțiuni adverbiale): „Încremenise. Inima îi zvâcnea puternic și loviturile ei se împlântau adânc în tăcere.” (P. Dan, 10) • interjecție: „... Așa încet-încet, haidea-haidea, marțea următoare, pe la asfințit, a ajuns drumețul la straja Craiovei.” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 184) b. dezvoltat; se realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nor în nor.” (M. Eminescu, I, 17) Circumstanțialul de mod cantitativ a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „- Apoi eu mă tocmesc cu anul.” (I. Creangă, 174) • pronume (interogativ sau interogativ-relativ): „Și câte a mâncat el din toate?” (I.Creangă, 113) • adverb: „Numără banii de două ori. Ieși afară.” (E. Barbu, 23) b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv și un adjectiv pronominal de cuantificare, atributul său: „Și mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni.” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin: • substantiv: „Și cu mâinile înfipte în păr, femeia își legăna ca de durere capul frumos într-o parte și-n alta.” (I.L. Caragiale) • forme verbal-nominale (participiu): „Tremura tot mai puternic ca zgâlțâit de friguri.” (M. Eliade, 340) • adverbe: „Câțiva bărbați apropiară ca din întâmplare frunțile de ferestre.” (M. Eliade, 14) b. propozițional (circumstanțiala de mod ipotetică): „Niculae se posomorî ca și când întorsătura discuției l-ar fi amenințat.” (M. Preda, M. Sg., I, 99) c. multiplu: „Și când gândesc la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, I, 71) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Principalele mijloace de exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a acestor termeni rămâne implicită în natura și planul lor semantic în corelație cu natura și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iubit, 172), „Acum câte fac la un loc: șase bucăți și cu nouă bucăți?” (I. Creangă, 113), „Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică”. (C. Noica, 10) Dintre elementele relaționale, doar locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă se constituie prin ele înseși în mărci distinctive ale funcției de circumstanțial modal: „Vorbiți atât de senin despre acest ort al popii de parcă existența lui v-ar fi cu totul indiferentă, ca și cum în viața și în eventuala lui moarte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca (și), după, fără (de) etc., prin celelalte conjuncții (locuțiuni conjuncționale): fără (ca) să, după cum, pronumele relative câte și ce și adverbul relativ cum (care introduc circumstanțiala modală în frază), identitatea specifică a funcției de circumstanțial modal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca (și), după, fără (de) etc., prin celelalte conjuncții (locuțiuni conjuncționale): fără (ca) să, după cum, pronumele relative câte și ce și adverbul relativ cum (care introduc circumstanțiala modală în frază), identitatea specifică a funcției de circumstanțial modal este fixată prin termeni corelativi sau rămâne implicită în natura și planul semantic al relației de dependență. Au rol distinctiv adverbele corelative astfel (când circumstanțiala
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câte și ce și adverbul relativ cum (care introduc circumstanțiala modală în frază), identitatea specifică a funcției de circumstanțial modal este fixată prin termeni corelativi sau rămâne implicită în natura și planul semantic al relației de dependență. Au rol distinctiv adverbele corelative astfel (când circumstanțiala modală se introduce prin cum sau precum): „Cum copacu-și uită foaia / Ce pe vânt mi-a fost trimisă Astfel ea uitat-au poate / Aste foi de dânsa scrise.” (M. Eminescu, I, 125) și așa (eventual întărit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
astfel (când circumstanțiala modală se introduce prin cum sau precum): „Cum copacu-și uită foaia / Ce pe vânt mi-a fost trimisă Astfel ea uitat-au poate / Aste foi de dânsa scrise.” (M. Eminescu, I, 125) și așa (eventual întărit de adverbul tot) (când circumstanțiala modală se introduce prin după cum și precum): „Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr, Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr.” (M. Eminescu, I, 132), „După cum nomazii erau dușmanii naturali ai geților, tot așa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e / O sete care-l soarbe, E un adânc asemene / Uitării celei oarbe.” (M. Eminescu, I, 176), toate celelalte prepoziții impun substantivului cazul acuzativ. Circumstanțiala modală de calitate se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale fără (ca) să, așa cum, precum și adverbul relativ cum: „Orice-a gândit un om singur fără s-o fi citit sau s-o fi auzit de la alții cuprinde o sămânță de adevăr.” (M. Eminescu, P.L., 207), „Nici un popor nu scrie cum pronunță și nu pronunță cum scrie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trei suliți pe cereasca mândră scară.” (V. Alecsandri, 141) „Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai câte un sorcovăț pe lună.” (I. Creangă, 12) Circumstanțiala de mod cantitativ se introduce în frază prin pronumele (adjectivul) relativ câți (câte) sau prin adverbul relativ cum, ambele specifice acestei subvariante: „Nu face băietul ista atâția husăși, cu straie cu tot, câți am dat eu pentru dânsul până acum!” (I.Creangă, 12), „- Dă-mi, zău, mămușoară, și ți-oi plăti cât mi-i cere, că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Universul fără margini e în degetul lui mic.” (M. Eminescu, I, 132) • pronume relative (ce, ceea ce), precedate de locuțiunile prepoziționale conform cu, potrivit cu, în conformitate cu, în baza a: „A acționat totdeauna conform cu (potrivit cu) ceea ce își impusese ca principiu de bază în viață.” • adverbul relativ cum: „Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place, pe copilă s-o desmierzi.” (M. Eminescu, I, 155) Se constituie în mărci specifice ale circumstanțialei modale de conformitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este asigurată de neactualizarea rolului prepoziției de instrument al unei comparații stilistice: „Ieși ca dintr-o cameră unde nu era nimeni.” (M. Preda, M. sg., I, 55) Circumstanțiala de mod ipotetică se introduce prin locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă, toate specifice atât pentru această variantă cât și, în mod relativ, pentru identitatea funcției de circumstanțial modal: „Și ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea în care lăsase dulapul deschis, aruncă iute pergamentul în fundul lui și-l închise iute
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjective (de obicei la superlativ construit cu locuțiunea adverbială așa (atât) de; cel mai adesea prin intermediul predicatului analitic din care face parte): „Rima plină e așa de grotescă încât duce la cele mai fortuite nonsensuri.” (G. Călinescu, C.O., 56), • adverbe (mai ales la gradul superlativ, cel mai frecvent prin intermediul verbului-predicat căruia i se subordonează): „Mergeau așa de iute încât i-se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc.” (M. Eminescu, P.L., 21) Tipuri semanticetc "Tipuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puternică această iubire, cu atât va fi mai puțin loc pentru singurătate și pentru frică.” (O. Paler, Galilei, 127) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantive: Pe măsura răcirii timpului, boala i se agrava tot mai mult. • adverbe: tot, mereu (și locuțiuni adverbiale cu structură similară, constituite pe baza repetării unor pronume, substantive, adverbe):„Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Paler, Galilei, 127) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantive: Pe măsura răcirii timpului, boala i se agrava tot mai mult. • adverbe: tot, mereu (și locuțiuni adverbiale cu structură similară, constituite pe baza repetării unor pronume, substantive, adverbe):„Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi și tot mai domol și tot mai largi”. (I.L.Caragiale, IV, 369), b. dezvoltat; se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ieșire, un drum, cum era firesc.” (O. Paler, Viața ..., 89) • acuzativul: de, din cauză de: „Popa se ridică în picioare mai mult de frică decât de respect.” (I.L. Caragiale) Circumstanțiala cauzală se introduce în frază prin conjuncții: că, căci, cum (adverb devenit conjuncție), deoarece, fiindcă, întrucât și locuțiuni conjuncționale: dat fiind că, de vreme ce, din moment ce, din cauză că, din pricină că, întrucât, odată ce, pentru că: „Grăim, Doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe.” (M. Eminescu, I, 149), „Și cum nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale): „Uneori îmi repet că, pentru a redescoperi paradisul, trebuie să treci întâi prin infern.” (O. Paler, Viața..., 191), „Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. ” (Eminescu) • sintagma predicatului analitic: „Dorea să se facă doctor, ca să salveze viețile oamenilor.” • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Sandu juca în pierdere ca să nu se prindă păcăliții.” (E. Barbu, 225) • interjecții: „Hai și noi, măi băiete, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a. simplu; se realizează prin: • substantiv: În caz de ploaie, rămânem acasă. • pronume: „În locul lui eu n-aș fi fugit numai cu caii și cu oile - aș mai fi luat și ce era în lada aia.” (M. Preda, Delirul, 10) • adverbe (locuțiuni adverbiale): altfel, altminteri, în caz contrar: „Trebuie să-i împiedicăm, altfel ne vom trezi mâine-poimâine concediați.” (E. Barbu, 165), „Trebuie să mergem, adăugă, că altminteri riscăm să găsim poarta încuiată.” (M. Eliade, 410) Observații: Conținutul semantic concret al acestor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiuni adverbiale): altfel, altminteri, în caz contrar: „Trebuie să-i împiedicăm, altfel ne vom trezi mâine-poimâine concediați.” (E. Barbu, 165), „Trebuie să mergem, adăugă, că altminteri riscăm să găsim poarta încuiată.” (M. Eliade, 410) Observații: Conținutul semantic concret al acestor adverbe rezultă din punerea sub semn negativ a planului semantic al unei propoziții anterioare; în enunțul de mai sus, altminteri = „dacă nu mergem.” • forme verbal-nominale: „Acceptând frica devii apt pentru ea.” (O. Paler, Viața..., 235) b. dezvoltat; se realizează prin: • construcții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat și fanfara dacă cineva nu și-ar fi adus aminte că fanfara nu poate pleca înaintea primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pleca înaintea primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este asigurată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantiv din sintagma nominală: „Eliberarea din funcție a judecătorilor se face în aceleași condiții în care aceștia au fost aleși.” sau în planul semantic al relației de dependență, dacă se realizează prin construcții gerunziale absolute, când poate fi întărită de adverbul numai: „Numai mergând el foarte încet, aș putea să-l mai ajung din urmă.” Circumstanțiala de condiție se introduce în frază prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): dacă, de, să, fără să, în caz că, adverbul devenit conjuncție când: „Dacă te-ai uitat câteva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]