1,554 matches
-
creierii”, spre marea surpriză și dezaprobare a prietenilor mei. Și am reușit fără probleme, dar... În 1970.” Notă: În 1970, Jupiter trece peste Mercur și peste Soare. d) Tranzitele lui Saturn la Venus Conjuncție Dispoziție: În cel mai bun caz, afectivitatea devine selectivă. Aspirând la relații solide, În acord cu nevoile sale profunde, individul se arată intransigent, eliminând din viața lui legăturile care nu corespund aspirațiilor sale esențiale. Are nevoie de o relație durabilă, de fidelitate, vrea să se poată baza
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
este problema?", " Cum funcționează mașina cu cheiță?", "Hai să vedem de unde pleacă totul...", "Hai să vedem ce s-a întâmplat și apoi căutăm soluții..." etc. Spre deosebire de celelalte două Stări ale Eului, Adultul se raportează la realitate fără a implica emoțiile/afectivitatea (așa cum o face Copilul) și "fără judecăți de valoare" (la care face apel Părintele) Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 28. Toate aceste Stări ale Eului apar manifestate verbal, nonverbal, paraverbal în comunicarea interpersonală și, implicit, în comunicarea didactică/educațională vezi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și ea valabilă)" (Abric, 2002, p. 15). 4 Vezi, în acest sens și comunicarea personală privită ca "zona în care localizăm elemente de persuadare, de negociere a conflictelor, de invadare a spațiilor intime", intermediind frecvent "o relație amprentată și de afectivitate, de tensiunea momentului, de dinamica determinărilor stimul-răspuns" (Coman, 2008, p. 6). 5 Nu avem aici în vedere accepțiunea dată termenului "canale" în unele lucrări de specialitate, în condițiile exemplificării canalelor de comunicare prin gestică, postură etc. (Abric, 2002, p. 15
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
puncte de vedere) se folosesc sintagmele "comunicare pedagogică" (Cucoș, 1991, p. 21), "comunicare profesorală" (Leroy, 1974, p. 97) etc. 28 Vezi, în acest sens, și Sălăvăstru (2004, pp. 190-191), unde se prezintă comunicarea didactică (act intenționat, vizând "schimbări în cunoașterea, afectivitatea, comportamentul sau acțiunea celui ce receptează comunicarea", derulat într-un cadru organizat, în general, instituționalizat, act care trebuie supus evaluării prin raportare la anumite finalități) versus comunicarea educațională ("actele de comunicare prin care îi influențăm pe ceilalți, indiferent dacă sunt
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
boli psihice: isteria, ipohondria, halucinații, suicid, nevroze, automutilări, cenestopatii, alcoolism, toxicomanii etc. În cazul acesta lucrurile se diferențiază din nou. Corpul extern este în raport cu prezentificarea persoanei ca acțiune, a lui „a-fi-în-lume” în cadrul comunicării. Corpul intern este sediul instinctelor și al afectivității pe care le trăiește ca pe o experiență sufletească-corporală, nu ca pe una de natură fiziologică. Trupul, în calitatea sa de „corporalitate trăită” va depăși cadrele „obiectului însuflețit” și va deveni sediul tuturor experiențelor mele sufletești interioare, dar și locul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o legătură între „normal” și „patologic”, H. Ey descrie trei planuri de organizare structurală în sfera personalității umane și anume: 1) comportamentul și conduitele sociale; 2) activitatea psihică bazală actuală reprezentată prin: a) conștiință; b) orientare temporo-spațială; c) memorie; d) afectivitate; e) activitate sintetică (gândire, percepții, chinezii, expresie); 3) sistemul structural al personalității sau Eul actual la care distingem următoarele: a) caracterul; b) Eul nevrotic; c) Eul delirant; d) Eul demențial; e) absența totală a Eului. Un studiu sintetic al personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de comportament de tip deviant sau sociopatic. Ea are un caracter distructiv, antisocial, prezentând prin aceasta un mare grad de periculozitate. Este legată de tulburările de activitate, voință, instinctuale, fiind prezentă în multe afecțiuni psihice. Tulburările afective Aspecte psihologice generale Afectivitatea reprezintă ansamblul de reacții psihice ale individului în fața unor situații ocazionate ale vieții, fie datorită unor contacte cu lumea externă, fie datorită unor modificări interne ale persoanei. Ele sunt adesea asociate cu viața instinctivă, gândirea și activitatea, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exaltare, neliniște. 5) Pasiunea este polarizarea afectivă pe un sentiment bine determinat care invadează și domină viața psihică și activitatea individului, aproape în totalitate, reorganizându-i și vectorializându-i viața conștientă într-un anumit sens, pentru o foarte lungă durată. Psihopatologia afectivității Tulburările vieții afective sunt deosebit de variate și multiple. Ele pot fi înregistrate ca „reacții” care constituie „răspunsul emoțional-afectiv al unui individ la evenimentele vieții trăite” (K. Sckneider) având o cauză exogenă; sau, dimpotrivă pot apare „spontan”, legate de o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Abramson): - tendința de a se impune și de a comanda cu încăpățânare; - sugestibilitate și nepăsare; - capricii și încăpățânare; - impulsuri cu mânie și indolență; - vivacitate de inițiativă și lentoare de execuție. La baza stării de instabilitate se află un fond de afectivitate ambivalență și neliniștită, la care se asociază o componentă motorie mai mult sau mai puțin accentuată. Instabilitatea mintală și emoțională este inseparabilă de instabilitatea motorie. Să insistăm un moment asupra stărilor de instabilitate. H. Abramson distinge trei grupe diferite de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „tranzitivismul” care constă în convingerea bolnavului că nu numai el aude glasurile interioare sau simte influența exterioară ci și celelalte persoane din anturajul acestuia se află sub aceiași influență. f) Sindromul parafrenic este un sindrom halucinator-paranoid sistematizat, în care afectivitatea și personalitatea bolnavului sunt conservate pentru o perioada lungă de timp. El apare în cursul evoluției parafreniei (E. Kraepelin, 1907), afecțiune psihotică considerată foarte apropiată de schizofrenie. Sindromul parafrenic poate avea mai multe forme clinice: - parafrenia expansivă în care întâlnim
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau „apsihismul” descris de P. Guiraud. 2) Delirul este o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea conștiinței de sine; - tulburări de percepție (halucinații vizuale și auditive, iluzii și pareidolii), idei delirante incoerente, tulburări de afectivitate (crize de mânie, angoasă sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă de delir, cu agitație limitată, mișcări carfologice, voce șoptită ca o mormăială neinteligibilă, evoluție gravă spre comă. 4) Sindromul oneiroid este un complex
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
două grupe principale de tulburări, cu valoare simptomatică, în sfera schizofreniei: simptomele esențiale, constante, și simptomele inconstante. 1) Simptomele esențiale, constante: a) Disociația intrapsihică, ce constă în pierderea armoniei și a continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc.). 2) Tulburările de percepție sunt constante și ele constau în halucinații auditive sau cenestezice penibile, amenințătoare, cu caracter ostil și injurios la adresa bolnavului. 3) Tulburările afective sunt frecvente și specifice în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Ele constau în afectivitate plată, ștearsă sau inadecvată. Ambivalență afectivă sau răceală. 4) Conștiința de sine este alterată profund prin pierderea de către bolnav a limitelor propriului său Eu. Se menționează o stare de perplexitate în legătură cu propria sa identitate, pierderea interesului pentru propria sa persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din situația-limită, acestea fiind, de regulă iraționale, prin interpretarea eronată a „limitelor” care-i sunt impuse, proiecția existenței bolnavului într-un alt registru al ontologicului, în contradicție cu realitatea obiectivă, logică, întoarcerea în trecut, ca formă de regresiune a gândirii, afectivității, conduitelor și contactelor cu lumea externă, proiecția asupra „celorlalți” și a „lumii” a propriilor sale probleme sufletești conflictuale, adoptarea unei „atitudini mintale” fixe, de tipul unei „încremeniri rigide” într-un prezent perpetuu, inflexibil, în care locul central îl ocupă ideile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
presenilă, în raport cu debutul demenței senile și este datorată unei atrofii heredo-degenerative cortico-cerebrale, circumscrisă la regiunea fronto-temporală” (H. Ey). Debutul clinic are un caracter progresiv, cu deficit de atenție, memorie și judecată. Cele mai caracteristice sunt tulburările de comportament (acte bizare), afectivitate și funcții simbolice. Bolnavul își pierde inițiativa, devine apatic sau chiar achinetic. Se remarcă bufee de agitație cu logoree și euforie puerilă de tip moriatic. În sfera limbajului se notează o sărăcie a vocabularului cu tendință la stereotipii. Guiraud a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al puterii de intervenție a instanțelor de socializare a generațiilor în dezvoltare, toate la un loc au deteriorat echilibrul social. La clasele I-IV se întâlnesc mai puține probleme comportamentale decât la adolescenți sau adulți și, cu toate acestea, lipsa afectivității părinților, precum și înțelegerea greșită a responsabilității față de copil pun serioase semne de întrebare. Prezenta lucrare încearcă să identifice principalele forme de manifestare ale tulburărilor de comportament, cauzele acestora, precum și posibile soluții de urmat pentru a le îndepărta sau a le
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Tip de comunicare: verbală, mimico-gesticulară. Răspunde la întrebări dacă este interesat, iar în caz contrar întrebarea trebuie repetată de mai multe ori pentru a obține răspunsul așteptat. Imaginație: săracă, îndreptată spre lumea desenelor animate pentru că urmărește aceste programe la televizor. Afectivitate: emotivitate instabil, imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv. Motivație: predominant extrinsecă. Prin aprecieri și unele recompense se poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i sunt pe plac. Manifestă dorința de a fi apreciat de cei din jur
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
desfășurare și dedicându-se alteia. Face deseori greșeli de neatenție, chiar și în realizarea celor mai ușoare teme de lucru. III. Istoricul cazului Tulburările de comportament au apărut în urma plecării părinților elevei în străinătate, în apilie 2008. Treptat, lipsa de afectivitate și-a pus amprenta asupra conduitei fetei, aceasta devenind tot mai puțin comunicativă și mai răzvrătită. Conduita sa a suportat numeroase modificări, astfel că, începând cu clasa a III a, rezultatele la învățătură au scăzut dramatic.Dacă în primele două
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Redă șirul întâmplărilor din textele citite sau auzite, încercând să surpindă toate detaliile prezentate. Manifestă o mare dorință de conversație chiar și atunci când nu i se cere acest lucru. Imaginație: relativ bogată, îndreptată spre lumea desenelor animate și a poveștilor; Afectivitate: predominant extrinsecă. Prin aprecieri și recompense se poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu sunt pe placul său. Manifestă o dorință deosebită de a fi apreciat de cei din jur. Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună. Motivație: predominant extrinsecă. Prin
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
său o reprezenta lipsa de atenție și afecțiune suferită în urma plecării părinților săi în străinătate, precum și imposibilitatea de a comunica eficient cu proprii bunici. O consecință directă a despărțirii periodice de părinții săi a fost cea a privării copilului de afectivitatea parentală și de supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia. În aceste condiții, efectele negative în plan comportamental nu au întârziat să apară. Încercarea de a suplini lipsa părinților nu poate fi soldată decât cel mult cu un succes parțial, nevoia
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
se concentrează foarte greu în activitate; Memorie: predominant mecanică și de scurtă durată; viteza de memorare rapidă; durata păstrării lungă; Gândirea: concret intuitivă, nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături de caracter în devenire
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
a lor, ci o redare din perspectiva unei viziuni artistice și o reconstruire pe baza unei concepții proprii. Poezia lirică însă nu zugrăvește realități obiective sau, cînd le zugrăvește totuși (natura, frumusețea femeii etc.), face aceasta printr-o prevalare a afectivității, a trăirilor și a atitudinilor, manifestate în modul cel mai evident. Predomină, așadar, de data aceasta, sentimentul și artisticul, încît genul liric este legat de un timp, de un spațiu sau de un tip de realități numai în măsura în care spiritul unui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
libertății din sfera ontologiei generale în sfera ontologiei umanului, a concepțiilor despre natura și condiția specifică omului. Ideea de libertate nu mai este raportată la Necesitățile ontologice ci este raportată la caracteristicile personalității umane. Există două dimensiuni fundamentale ale personalității: afectivitatea și voliția. Până în secolul XVII, omul era văzut drept o ființă înzestrată cu și condusă de rațiune. În viziunea clasică, omul gândește, compară , evaluează diverse alternative, apoi decide. Voința ar fi subordonată gândirii.Omul este ceea ce este conform naturii sale
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
op. cit., p. 23. 5 Socotind că prețuirea lui Wittgenstein pentru metafizica tradițională și ceea ce el numea „misticul“ ar fi incompatibil cu concluziile analizei pe care o face acesta logicii limbajului, Carnap vedea aici expresia unui conflict lăuntric între intelect și afectivitate: „Intelectul săuă recunoscuse că multe enunțuri din domeniul religiei și metafizicii nu spun, strict vorbind, nimic. În onestitatea lui absolută față de sine, el nu a dorit să închidă ochii în fața acestei idei. Acest rezultat a fost însă extrem de dureros pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
distanțează, ca mai târziu să dea frâu liber unor emoții și dorințe față de niște oameni mai mult sau mai puțin interesați să valorifice frustrarea lor. Pe fondul unor astfel de probleme părinții încetează să mai fie modelele ideale din copilărie. Afectivitatea copiilor lor este acumulată astfel pentru prieteni, care sunt adesea aleși întâmplător. Relațiile cu aceștia sunt intense și profunde. Simpatia și admirația capătă forme și trăsături asemănătoarea cu ale dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenți, căci el presupune dăruire, apropiere
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]