3,337 matches
-
Pran Nath se năpustește spre el cu speranță și bucurie. — Unchiule! Unchiule! Pandit Bashkar Nath Razdan, fratele mai mic al avocatului decedat, îl privește dezgustat. — Pleacă de aici, creatură infamă! Pran se oprește brusc, ca lovit. Unchiul său pare extrem de agitat, ducând o batistă de mătase la față. — Chowkidar? strigă. Unde ești? Portarul apare în ușă, fluturându-și lathi-ul. Mustața cu fire albe, îi tremură de indignare. — Portar, ordonă înțeleptul, ia viermele ăsta din calea mea! Nu vreau să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unic. Discursul papagalilor. Răspunsul este simplu! Cheia se află în cunoașterea felului în care vorbesc papagalii. Înțelege că a ajuns la ceva important, dar pe moment nu știe ce semnificație are. Totul pare să se fi schimbat. Lumea devine brusc agitată. Prea multe trebuie să înțeleagă deodată. Nu se simțea așa, cu câteva minute în urmă. Era mult mai adormit. Asta este, era somnoros chiar când îl îmbrăcau. Acum, de ce s-or fi apucat să facă așa ceva? Asta-i o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe poziții și au fost trase frânghiile, deja e întuneric beznă. Se pun pe așteptat. Pran doarme. Este trezit de fotograf, care arată de parcă, la rândul său, abia s-ar fi sculat din somn. Are vocea groasă, răgușită și pare agitat. — Grăbește-te, șoptește. Am întârziat. Focul de tabără s-a stins, a mai rămas doar cenușa. Bărbații au dispărut, tigrii, și ei. Fotograful își adună lucrurile și împreună calcă peste crengi, ghimpi și plante, care li se agață de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
britanic zdrențuit. În cele din urmă, fotograful slăbește pasul, iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află cele trei nefericite animale, care se vânzolesc dintr-o parte în alta, agitate. Apucându-l de guler, fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo. Du-te. Vin și eu în câteva minute. Pran are un singur gând. — Și tigrii? Le-au dat drumul? — Nu. Sigur că nu. Dar nu pare prea convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o va face ( și simte cum i se strânge stomacul). De acum pornesc în direcții diferite: unul pleacă, altul își continuă drumul cât mai neobservat cu putință. La trei și jumătate îl urmăreau pe Briggs care înșeua calul bătrân și agitat. — Rămas bun, zice Gertler. — Uite ce este Paul, începe Jonathan. Ar vrea să-i spună despre situația lui, să-i spună ceva adevărat, acum la plecare. Dar situația este mult prea complicată și nici nu știe cum să înceapă. — Salutările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în tabără coborând dealul. Nu știu cum să interpreteze ce au văzut. Jonathan este tulburat, dar Gittens pare ușurat, amuzat. A fost doar o sărbătoare, zice e. Așa au sărbătorit venirea noatsră. Profesorul Chapel nu este deloc mulțumit de ce aude. Ignoră descrierea agitată pe care io face Gittens despre ritualul posedării și ține un discurs aprig folosind cuvinte precum escapadă, scandalos și vrând nevrând. Orice interacțiune cu Fotse ar fi trebuit sancționată de el, le spune. El este conducătorul expediției și nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mi-aș fi dorit să nu mă mai întorc de-acolo niciodată... În turnee — Cum era când plecai cu Sergiu în turnee? — El dădea câte o sută douăzeci de concerte pe an, în toată lumea, așa că am avut o viață foarte agitată, făceam tot timpul valizele, luam când un avion, când altul, eu cu pân zele de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Există un preț care trebuie plătit pentru poziția lui Tung Chih - fiecare ceremonie îl va aduce mai aproape de statutul de moștenitor legitim. Sub privirile a sute de ochi, lui Tung Chin i se face prima baie, însă copilul devine din ce în ce mai agitat. — Priviți, are o pată întunecată la subsuoara dreaptă! Nuharoo se ridică de pe jilț și aleargă spre mine. S-a schimbat între timp într-o a doua rochie pentru această ocazie. — E un semn de rău augur? — E un semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care nu și-o ascunde, că îi displace această îndeletnicire de a face "analiză", sau alte mofturi de același gen, cu atât mai mult cu cât asta îl silește să constate că oamenii sânt greu de "descris", sânt cam agitați, nu stau pe loc, și că se mișcă în societate după niște legi foarte complicate pe care n-are nici un rost să stai să-ți spargi capul să le studiezi, (în această privință ei se aseamănă cu o eroină dintr-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
am sculat terorizat. Plutea încă în fața ochilor capul meu întins pe-o tavă de către cineva care i-l oferea lui Fărocoastă. Începusem să observ că visele mele nu erau decît obsesiile de peste zi care se descărcau în timpul nopții. Mă culcasem agitat, în stare de derută. Cum să înțeleg ce se întîmpla cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vedere panoramică asupra situației din apus și, așa, se simțea mai liniștit în legătură cu strategia folosită în campanie. După ce-i urase lui Hideyoshi drum bun spre provinciile din apus, Nobunaga întâmpină Anul Nou în Azuchi. Acel nou an era și mai agitat decât cel trecut, iar sărbătoririle nu fură scutite de necazuri. În Cronicile lui Nobunaga este consemnat următorul incident: Când au venit la Azuchi seniorii din vecinătate, cu rudele lor și cu alții, ca să-i aducă omagii Domniei Sale pentru Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe mine s-o spun. Am jignit oamenii după moartea tatălui meu, ridicând, pe neașteptate, tarifele la traversarea râurilor și la trecerea barierelor, în scopul de a întări apărarea provinciei? — Nu, răspunse Kaisen, clătinând din cap. Katsuyori deveni și mai agitat. — Atunci, trebuie să fi existat vreun cusur în felul în care am împărțit recompensele și pedepsele. Nici unul, își clătină din nou bătrânul fruntea ninsă. Prosternându-se la podea, Katsuyori fu cât pe ce să-l podidească lacrimile. În fața lui Kaisen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În acel moment, moștenitorul său, în vârstă de cincisprezece ani, Taro Nobukatsu, păși înainte, încercând să-i schimbe gândul: — Tată, nu crezi că nu e bine? Katsuyori se întoarse spre fiul său, mai puțin nemulțumire și mai mult cu îngrijorare agitată: — De ce? Păi, dacă vin femeile aici, nu vor face decât să ne încurce. Iar dacă bărbații le văd plângând, până și cei mai viteji samurai se descurajează. Taro era încă doar un băiețandru, dar ținea să-și spună părerea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în grabă, de clădiri. Se dăduse ordin strict ca în zonă să nu intre nimeni, așa că, în momentul când pașii ajunseră lângă ușa de cedru, fură interceptați cu un reproș rapid de pajii care stăteau de pază. Pajii păreau extrem de agitați, în vreme ce omul pe care-l opriseră părea impertinent și înfierbântat. — Yuko, ce se întâmplă? întrebă Hideyoshi. — Nu sunt sigur. Cred că e un paj și unul dintre oamenii de gardă. — Aruncă o privire. — Desigur. Yuko se ridică și ieși, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Hideyoshi dușman pentru a doua oară. La vremea când consfătuirea secretă se sfârși, era seara zilei a patra. În timp ce reveneau în tabără, cei doi generali se întâlniră cu un grup de cercetași de-ai lor. Ofițerul de la comandă arătă agitat, în întuneric, spunând: — Cei din Ukita au început să-și retragă trupele. Ascultând raportul, Kikkawa țistui din limbă. Prilejul trecuse deja. Kobayakawa citi gândurile fratelui său mai mare. — Mai ai unele regrete? îl întrebă el. — Sigur că am. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse războinicul, dintr-o suflare. — Ce? Hideyoshi? Agitați, oamenii veniseră cât puteau de repede pentru a anunța situația lui Shibata Katsuie, dar Katsuie auzise deja cele spuse și ieși el însuși pe coridor. Ați auzit ce-au spus adineaori, stăpâne? — Am auzit, răspunse Katsuie; chipul său arăta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
funcționat ca învățători înaintea anilor 1940. Căldură mare, oboseală și multă agitație pentru mine, dar a trebuit să rezist. Abia după ora 17 m-am așezat în pat, fără să dorm, deoarece depășisem orele obișnuite de odihnă. În această zi agitată am primit de la dl. Oprea o scrisoare de toată frumusețea, precum și o nouă carte de la dl. Fetescu, cu dedicația respectivă și o scrisoare. Îi voi telefona și îi voi scrie cu mulțumirile cuvenite unui dar de suflet ce-mi trimite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
biserică. Bătrâna își leagănă trupul împuținat de vreme și nevoi și eu tac... tac... așteptând să se arate moartea. Stau toată ziua alături de bătrână, așezate pe treapta de beton a digului și privim întinderea aceea ucigașă de apă tulbure și agitată sau care, poate, mulțumită de câștig, își râgâia în barbă. Femeia cu ochi goliți de tristețe își deapănă, parcă doar sieși, povestea tristeților amare: feciorul ei are trei copii, soția a plecat mânată de bătăile lui și scandalurile nesfârșite. Era
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
101 99 deșteptător, de geanta neagră, de colegele mele enervante și de colegii mei simpatici. Cu siguranță aveam să fiu În centru atenției și nu eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de coșmaruri. 8 Soneria răsună În clădire și, ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de coșmaruri. 8 Soneria răsună În clădire și, ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În ceață: o ceață groasă, imposibil de străpuns. Orele se scurseseră extrem de Încet. Ideea de a fi o simplă elevă cu mintea Îndeajuns
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am vrut să mă ridic din pat ca să mă duc În bucătărie, dar, dintr-un motiv pe care nu pot decât să-l intuiesc, n-am mai făcut-o. M-am trezit abia a doua zi dimineață după un somn agitat. 14 Am privit prin sticla geamului din autobuz. Aceeași călătorie plictisitoare de la ora trei fix. Același loc de la fereastră, pe care printr-o minune Îl prindeam aproape Întotdeauna. Îmi țineam degetele apăsate pe hârtia desenului lui Damian, ca și când dacă iaș
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
însemna că o detronasem pe Claire, iar acum eu eram cea care purta coroana. Imediat ce am coborât din avion, tata mi-a spus că înainte să fiu admisă la Cloisters mi se va face analiza sângelui. — Așa că, a zis el agitat, acum, nu spun neapărat că o vei face, dar dacă te gândești să iei ceva, deși sunt sigur că nu te gândești, atunci să știi c-o să apară la analiză și nu vei mai fi primită. —Tată, ți-am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acolo cu un prilej fericit. Sunt Jack Walsh, a spus tata. Iar aceasta e fiica mea, Rachel. Suntem așteptați. Ea e Helen, dar pe ea nu trebuie s-o băgați în seamă. Efervescenta i-a aruncat lui Helen o privire agitată. Probabil că nu i se întâmpla foarte des să fie în aceeași încăpere cu o fată care arăta mai bine decât ea. După câteva secunde, efervescenta s-a adunat atât cât să întoarcă spre mine și spre tata un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așezat și el imediat. —Ascultă-mă, a spus el în grabă. O să-ți dau un sfat. Probabil va fi cel mai important lucru pe care-l vei învăța cât vei sta aici. M-am tras mai aproape de el, nervoasă și agitată. Niciodată! a spus el trăgând aer în piept. Niciodată! După care a respirat adânc, iar eu m-am tras și mai aproape. Niciodată, a spus el ridicând mâna, să nu stai pe scaunul ăla, ăla, ăla sau ăla. Terapia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trecerea unei mașini pe șosea, s-ar fi ascuns într-un tufiș. Era un om de munte. Un om al pământului. Era ca un vierme de mlaștină. —Ăăăă, poate vrei să ne povestești mai pe larg, a sugerat Clarence cam agitat. într-un târziu, a vorbit și Josephine. Auzind-o, părea mult mai înspăimântătoare decât te-ai fi așteptat judecând după înfățișarea ei inofensivă. Deci asta e povestea vieții tale, John Joe? El a dat ușor din cap. Dar nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]