1,600 matches
-
lovă. N-o să-l lovească absolut cu nimic dacă poate trece totul sub tăcere... Gonesc pe Chelsea, îmbrăcat cu sacou și cravată, spre restaurante și baruri, acolo unde își pierd vremea gagicuțele locale. N-a fost o cursă prea grozavă - aglomerație, poliție, lenea renovatului meu Fiasco. Dar am trecut pe la o grămadă de cârciumi și baruri (erau pline de frăguțe locale, da’ și de pulărăi de prin partea locului). În timp ce mă întorceam spre casă, fiind prins într-un ambuteiaj pe Bayswater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
celorlalți? Nu te osteni să le impui vreun crez. E inutil. Revii cu privirea în vagon și constați că nu cunoști pe nimeni. Tu te gândești la lucruri vitale pentru întregul Univers, iar cei din preajmă, lipiți de tine din pricina aglomerației, nu se preocupă decât de scopuri imediate. Călătoriți în direcții diferite, tramvaiul acesta este un paradox. Ai ajuns la slujbă. Deschizi dosarele și registrele. O lume care nu te interesează, dar în care trebuie să te implici. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
când din pipă, răstimp în care Angir așteptă răbdător. În cele din urmă reluă: - Nu sunt prea multe de spus. Mai mult de jumătate din uscatul planetei este nelocuit sau nelocuibil. Băștinașii sunt risipiți pe restul Terrei dar nu formează aglomerații umane foarte mari. Cea mai răsărită comunitate pământeană nu depășește în număr populația unui habitus mediu de pe Sagius II. Terra nu mai e astăzi decât o planetă în cădere liberă... Istoria acestor locuri spune însă că în trecutul îndepărtat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Jilava în care a stat până la procesul din 1954, deci peste 2 ani de la arestare. Aici, în Jilava, a aflat el „vechile priciuri, pe care dormeau întinși, înghesuiți ca sardelele, câte 20-30 de inși pe fiecare, în zilele de mare aglomerație, nu ne puteam întoarce de pe o parte pe alta decât la comandă”. Și venitul din anchete, Ovidiu Papadima, vede că fereastra era oblonită, “cu scânduri pe care curgea aerul rece de-afară, ca un șuvoi. Foc nu se făcea niciodată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe podea și am rămas așa poate o oră întreagă, inspirând adânc acea aromă roză și încercând să-nțeleg unde, în trecutul meu îndepărtat, fusesem înșfăcat și târât cu o asemenea forță uriașă. Am mai simțit acel par fum în aglomerații, în magazine și troleibuze, mai curând în medii populare decât între oameni înstă riți. Putea să fie cine știe ce apă ieftină de colonie, mă gândeam, din cele ce se vindeau odinioară în sticluțe în formă de automobil... De fiecare dată îmi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bine teoria aristotelică și au implicat-o în determinarea funcției grotescului. În secolul al VII-lea î.e.n., influențele civilizațiilor orientale se resimt într-o mai mare diversitate de stiluri, cu apariția decorului vegetal și animal. “Motivele orientalizante” se concretizează în aglomerația numeroaselor personaje provenite din lumea animală animale din realitate sau fantastice feline, grifoni, sfincși amestecați cu monștrii compoziți, bicefali și unicefali. Treptat, arta își pierde caracterul sacru și simbolic, dezvoltându-se aproape exclusiv în domeniul profanului. Noile principii estetice au
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lui Western Avenue. Propriul nostru bloc cu apartamente din Drayton Park se afla la un kilometru și jumătate nord de aeroport, într-o insulă plăcută de unități locative moderne, stații de alimentare înconjurate de verdeață și supermarketuri, apărat de îndepărtata aglomerație a Londrei de un racord de acces spre autostrada nordică de centură, care trecea pe lângă noi pe eleganții ei piloni din ciment. Mă uitam în jos la această imensă sculptură mobilă, a cărei platformă de trafic aproape că părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de instrumente minuțios decorat al acelei mașini americane, dintre fesa ei amplă din mâna mea stângă și cadranele pastel ale ceasului și vitezometrului. Încurajat de aceste cadrane acoperite, am dus inelarul de la mâna stângă spre anusul ei. Claxoanele sunară dinspre aglomerația de jos. Un bec scăpără deasupra umărului meu, iluminând fața uluită a acelei prostituate obosite care-mi ținea penisul în gură și al cărei păr spălăcit se revărsa printre spițele cromate ale volanului. Am împins-o în lături și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
magazin. Își propusese, după serviciu, când soarele nu mai dogorea așa de tare, să meargă la magazinul sătesc să mai cumpere câteva mărunțișuri de care avea nevoie în casă și să ridice și rația de ulei, zahăr, orez. Înăuntru era aglomerație, se stătea la coadă. Ca de obicei, lumea se înghesuia în prima zi. S-a așezat cuminte, la coadă. La un moment dat simți o mână grea pe umărul stâng. Tresări. Când se întoarse, îl văzu pe Petre, zâmbindu-i
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
undeva dar și te întorci! De fapt toți au pățit la fel. Plecau vinerea sau sâmbăta, benchetuiau o noapte la Poiana și după aceea în munți. Dormeau în cabane, adesea în sălile de mese când nu mai găseau locuri, fiind aglomerație, însă Georgică le-a arătat frumusețea muntelui și s-au convins cât e de periculos. Doar nașul îi costa ceva, nu mare lucru și cabanele, să se odihnească dar nu mult. Câteodată mai luau telecabina când noaptea îi apuca pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și se miră că mașina aceea hodorogită se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci și traversează repede când prinde un moment mai liber pe bulevard. Totul se petrecea în viteză, era aglomerație, claxoanele scoteau zgomote stridente care atenționau distrații pietoni, o atmosferă încărcată până la refuz cu particule de praf, fum și căldură sufocantă se întreba uimit. ,,Aceasta este deci viața adevărată, activitățile productive în care voi pătrunde? Pe ele se bazează întreaga
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
zboare. Clipă suntem Alergăm către un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună Unde rutina devine stăpână. Dăm din coate prin marile aglomerații, Ne-mpingem și ne răstim unii la alții, Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie Și așa, tot mai des, ne facem viața greoaie. Ne avântăm în bolizi pe autostradă, Renunțăm la tot ce e sfânt, Uităm că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
voi nimeri sau nu în trenul cu care ea merge la serviciu. Ea mă așteaptă de obicei într-un anumit loc, căci se urcă cu o stație înaintea mea, unde-și va freca trupul splendid de al meu, atât cât aglomerația din dimineața respectivă ne va permite. Și, dacă ea nu este în tren, continui să mă gândesc la ea pe tot parcursul drumului. Simplul fapt că mă aflu în tren implică prezența ei fizică sau mentală (când ea nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îl simt cu fiecare tresărire. P: De-a dreptul grețos! Încetează! E ridicol tot ce spui. Tot ce s-a petrecut între noi a fost ridicol. Eu te-am iubit într-adevăr. Nu cu celularul, nici cu e-mail-ul, nici cu aglomerația din metrou. M: Și eu te-am iubit și încă te mai iubesc cu toată ființa mea și în plus cu telefonul, cu e-mail-ul și cu orice altceva ce mi te-ar putea aduce mai aproape și în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apoi a îmbrăcat una din rochițele ei adolescentine cu volănașe și a pornit-o cu toată viteza spre locuința mamei sale. Vedea dublu, dar s-a suit fără nicio reținere la volanul mașinii, pe care-o conducea foarte rar din cauza aglomerației din oraș și pentru că comanda unui taxi presupunea mult timp de pierdut... Întoarcerea umbrelei. Ultima confesiune Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că orice amănunt al propriei sale persoane, de la veșminte la modul de a păși, făcea obiectul unei estimări. Necunoscuții ședeau În jurul unei mese mari și păreau ocrotiți de o barieră nevăzută, care Împiedica pe oricine altcineva să se apropie. În ciuda aglomerației, Într-adevăr, locurile cele mai apropiate erau, În mod ciudat, neocupate, iar puținii mușterii care se așezaseră În preajma lor păreau mai tăcuți și mai dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe care le purtau, de o croială excelentă, tacâmurile Însele depuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce va fi slujit noul edificiu aflat În construcție? O coajă goală pe dinăuntru, care să marcheze prin inutila sa enormitate dreptul și justiția de acum veștejite, precum arcele triumfale ale vechilor romani. Dinaintea porților pieței de la Orsanmichele era obișnuita aglomerație din zilele de lucru. Fu surprins să zărească, prin mulțime, siluetele lui Augustino și Antonio, stând de vorbă cu cineva Întors cu spatele spre el. Îl recunoscuseră la rândul lor. Veniră spre dânsul, abandonând dintr-o dată acea atitudine confidențială, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
turbarea din minte. Se gândi Încă o dată la misiunea sa. Mai era Încă timp, Înainte de ora stingerii. Străzile ce duceau spre San Marco mișunau de oameni lipsiți de orice ocupație, după ce clopotele anunțaseră sfârșitul zilei de lucru. Însă, cu toată aglomerația, ajunse repede la locuința juristului. Avea senzația că, la trecerea sa, oamenii se dădeau la o parte intimidați. Omul era În chilia lui, lucrând printre codice deschise pe masă și foi de pergament, scriind la fel ca prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care împinge o pubelă verde pe două roți, cum o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămurica cu briceagul de armată. — La situația în care ne aflăm, cred că mai bine ar merge „Imnul golanilor“ sau „Trenul fără naș“, cîntat în versiunea de concert, zice Dendé. — Cel puțin eu am recunoscut că imediat ce am scăpat din aglomerația din Piață, am dat fuga la o vrăjitoare din Chitila și i-am cerut să-mi facă astrograma. Și pe aia trecută, și pe aia viitoare, chiar dacă m-a costat dublu. Numai așa puteam să fiu sigur că nu-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
escrocați în plină zi la drumul mare, nici nu mai are rost să vorbim, argumentează Curistul. — Așa este, zice și Părințelul, dracu’ știe cum de au așa un nas să le ia urma, să-și dea seama după îmbrăcăminte în mijlocul aglomerației de pe bulevarde care e italian, care e francez, care e cutare. Și ce tupeu ca să danseze în jurul lor, să-i amețească cu frînturi de engleză, să i facă pînă la urmă de bani! — Ca să vezi, constată Roja, încercînd să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îndrepte înspre un loc mai ferit. Așa nu merge, să tragi chiulul tocmai acum, măcar privește și ia notițe, cel puțin atîta poți să faci. Cască ochii, adulmecă, ciulește urechile, lucrurile se pare că nu stau chiar atît de rău: aglomerația din jur e tot mai mare, se zvonește că vin muncitorii dezlănțuiți de pe platformele industriale, acuși o să fie aici să ne dea o mînă de ajutor, oamenii ăia care stau spînzurați pe la balcoane și ferestre o să ne cadă nouă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
hatîrul, du-te la el și rezolvă problema, pune-i punct, știi unde îl găsești. N-o să crezi ce amintiri năstrușnice mi-au invadat creierașul în clipa cînd am intrat aici, păcat că acum e liniște, adio zbenguială, vremuri bune, aglomerație, Tatăl Nostru printre înjurături și rîgîituri, muzica corului amestecată cu refrenele alea rock, și norișorii de fum de țigară care pluteau deasupra parcă în așteptarea unor îngerași care nu se mai iveau odată. Ești nebun, Roja, dar mă rog, dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a mă duce la mânăstire, mă îmbolnăvisem de o boală curioasă. Cum vedeam pe cineva pe stradă intram în panică. «Dacă-l opresc pe ăsta și îi spun o prostie?» Ajunsesem să mă feresc să umblu la orele de mare aglomerație. «Doamne, o sută, o mie, zece mii de urechi!», mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-am cine e, domnule sculptor”, deși am avut impresia că mințea. Aristide a venit să-l consulte tot în cameră. Individul se plângea că simte mereu lipsă de aer, că obosește repede dacă suie câteva trepte și că în aglomerație se sufocă. Din pricina asta lăsa fereastra deschisă în fiecare noapte. I s-a adus și un aparat cu un fel de pâlnie de cauciuc pe care și-o fixa pe nas și pe gură și respira. „Ăsta are boala ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]