3,926 matches
-
gândea la noi metode de tortură, Pușcașu i-a legat mâinile la spate, s-a urcat pe marginea priciului și l-a suspendat în aer, luxându-i brațele. Deși Niță făcea eforturi mari să tragă aer în piept, vreo cinci agresori îl loveau cu ciomegele peste cap și picioare, unii împungându-l cu vârful parului în stomac și piept. L-au lăsat să cadă de la înălțime: S-a prăbușit inert, cu fața la pământ, fără să se mai poată mișca din loc. I-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
gardianul: „Domnu’ șef, anunțați doctoru’ că a încetat să mai bată inima unui bandit!” 1. Silvestru Nanu a fost și el martorul uciderii lui Niță și adaugă că acesta fusese dezbrăcat la pielea goală înainte de a fi bătut cu bestialitate. Agresorii nu s-au oprit nici când acesta striga: „Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu!”2. Aurel Obrejatc "Aurel Obreja" Născut pe 3 martie 1925 în comuna Bicazu Ardelean 2, a activat în cadrul Frățiilor de Cruce Neamț și a fost arestat pe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1. Aurel Vișovan a asistat și el la torturarea lui Costache Oprișan, bătut de tot „comitetul” și călcat în picioare până și-a pierdut cunoștința. A fost întins pe un prici și lovit sistematic cu curele, de la cap la picioare, agresorii schimbându-se între ei când oboseau. Pentru că leșina des, bătăușii vărsau apă peste el ca să îl trezească și îi strigau: „Noi, tinerii reeducați, cei care înainte am fost sub comanda ta, te vom distruge. Tu ești vinovat de soarta noastră
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și este greu de crezut că Țurcanu nu l-ar fi văzut pe „Nutti” ascunzându-se sub prici, însă indiferent care variantă este mai aproape de adevăr, se observă că Pătrășcanu avea o rezistență precară, fiindcă a trecut repede de partea agresorilor. La numai o săptămână după bătăi, Pătrășcanu a dat note informative despre activitatea sa în fața directorului. În seara de 7 decembrie, Țurcanu i-a dat indicații lui Pătrășcanu despre cum să acționeze, cerându-i, se pare, să își acuze foștii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Spre sfârșitul acțiunii din Târgu Ocna, Pătrășcanu a aflat că Șleam nu avea încredere în el, motiv pentru care încă din decembrie 1950 i-a dat sarcina lui Bârjoveanu de a-l fila. În aprilie 1951, Șleam le-a cerut agresorilor să îl aleagă ca victimă pe Eugen Dimitrov, unul dintre vârfurile închise la camera 72. Pătrășcanu s-a împotrivit, fiindcă îi era teamă de reacția acestuia și a propus un alt deținut, dar ofițerul politic a refuzat. După încercarea eșuată
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos, Mărtinuș, Cornel Pop, Pătrășcanu, Gherman, Străchinaru, Ion Petrică, Burculeț, Livinschi și alții. Agresiunea a pornit de la Popa „Țanu”, care a ținut un scurt discurs, urmat fiind de Țurcanu. Angelescu a reacționat, dar a fost bătut de Țurcanu, în ciuda intervenției
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
stivuirea (așezarea unul peste altul a 6-8 oameni, pe rânduri), lovirea reciprocă între membrii grupului, lovirea ore în șir cu o curea peste față. După ce au trecut de toate etapele, au fost duși în camere mai mici, pentru a deveni agresori. Pus să bată pe cineva, a simulat loviturile: pornea tare pumnul, dar când se apropia, îl încetinea și dobora adversarul doar din împingere 1. A mai trecut și prin alte camere, iar la un moment dat s-au oprit bătăile
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de viață. Mișca buzele ritmic. Se ruga. Se ruga, așa cum făcuse la Blaj, așa cum făcuse viața întreagă. Se ruga la cerul care nu-l auzea 3. După ce a fost torturat în ianuarie-februarie 1950, a fost forțat să treacă de partea agresorilor pentru celelalte loturi de victime din camera 4-spital. Din iunie până în decembrie 1950 a fost trimis de Țurcanu în camera 2-subsol, de unde aduna informații, iar după 5 decembrie 1950, când au început bătăile în celulă, a fost ajutorul lui Titus
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Vasile Toldișan. După ce a primit acordul lui Sucegan, Popa și-a ales oamenii care să acționeze alături de el, iar la începutul lui septembrie 1950, i-a transmis lui Matei o listă cu 30 de deținuți care puteau fi folosiți ca agresori. Dintre aceștia, i-a indicat pe Ioan Cerbu și Ion Voin (pentru camera 102), Aristotel Popescu, Mihai Nițulescu, Nichifor Vereșmorteanu, Adrian Lupescu (pentru 103), dar și Pușcașu, Aristotel Popescu, Murărescu, Gheorghe Popescu și Grigore Romanescu. Rândurile acoliților săi s-au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a-l ucide pe Pamfil Sălăgeanu, deși nu spune de ce și nici nu este clar dacă acesta a fost îndeplinit. Popa avea un puternic instinct de conservare, probabil unul dintre principalele motive pentru care a acceptat să treacă de partea agresorilor. Aristotel Popescu spune că Popa a fost consultat (uneori de Popescu însuși) și internat la infirmeria din Gherla în primăvara lui 1951. Pentru că bănuia că nu este sănătos, nemulțumit fiind de răspunsul lui Popescu că nu are boli organice, a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
întors și a declanșat bătaia generală, în care Popa nu a reușit să distingă cine pe cine bate. Afirmă că, după încetarea bătăii, au fost împărțiți în două tabere și că a trăit dezamăgiri teribile din această cauză. Din „comitetul” agresorilor făceau parte Zaharia și Juberian, dar și Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre torturile la care au fost supuși: obligați să soarbă mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
agresorilor făceau parte Zaharia și Juberian, dar și Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre torturile la care au fost supuși: obligați să soarbă mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori erau mereu schimbate sub pretextul că nu știau să bată, puși să frece podeaua sub greutatea unui bătăuș în cârcă. Popa l-a avut în fața sa la acest supliciu pe Romeo Proistosescu, căruia îi curgea sânge din cap, astfel că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
l-a chemat la el pe Popa, l-a apucat de gât și i-a dat o palmă peste obraz atât de tare, încât i-a dislocat mandibula. Simțind că nu mai poate închide gura, Popa i s-a adresat agresorului său: „Domnule Țurcanu, vă rog respectuos să binevoiți să-mi mai dați o palmă și de partea cealaltă, poate o să-mi puneți falca la loc”. Țurcanu a zâmbit și, ținându-i partea dislocată cu o mână, cu cealaltă l-a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
împreună cu Sobolevschi, „Cori” Gherman, Pătrășcanu, Tacu, Blaga, Soroiu, Ghițulescu, Paul Dumitrescu, Beșchea, Murărescu, Vasile Ionescu și alții. A fost torturat începând cu seara lui 6 decembrie de către Țurcanu, Gebac și alți suceveni, iar mai târziu obligat să treacă de partea agresorilor, îndeosebi la Gherla, unde a ajuns în iunie 1950. Numit de Popa „Țanu” șef al camerei 103, a fost obligat să dea informații despre ceilalți deținuți direct ofițerului politic, prin aprilie 1951 semnând și angajamentul de informator. Fiindcă fusese student
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
colegi din Jilava i-au lăsat pâine la baie, Aristotel Popescu i-a denunțat gardianului pentru că îl ajutau, refuzând să mănânce cadoul primit. A fost, într-un fel, victima absolută a Piteștiului, pentru că, prin torturi îngrozitoare, a fost transformat în agresor doar pentru a fi acuzat că este unul dintre responsabilii crimelor din Pitești și Gherla și pentru a muri în condiții mizerabile în închisoare, fără a-și reveni vreodată sufletește. Gheorghe Popescu 1tc " Gheorghe Popescu 1" Student la Facultatea de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost prins în morișca sistemului la Gherla, acționând, într-un fel sau altul, pe tot parcursul șederii sale în penitenciar, deși nu s-a făcut remarcat prin nimic deosebit. A fost o victimă ca oricare alta, ajunsă în poziția de agresor probabil din cauza unei rezistențe mai slabe. Spre sfârșitul lui decembrie 1951 a fost dus la camera plantoanelor de la etajul III, unde mai erau Țurcanu, Popa, Stoian, Murărescu și Livinschi. Menționează libertatea de care încă se bucurau cei din „comitete”, Popa
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
București când a primit o condamnare de 3 ani de detenție. A fost torturat în cel de-al treilea lot din camera 4-spital, fiind introdus în celulă pe 19 ianuarie 1950. Fire sensibilă, total dezorientat de brutalitățile și absurditățile cerințelor agresorilor, care reclamau renunțarea la vechile credințe, a izbucnit: Spuneți-mi, vă rog, fiindcă nu știu cu ce să înlocuiesc acele valori morale. Nu știu încotro s-o apuc. Pe ce m-aș putea bizui, ca să reiau vreodată un alt stil
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
bătăi, șmotru, fandări, sărituri ca broasca, statul într-un picior, mâncatul din troacă pe burtă cu mâinile la spate etc. Pe 8 iunie 1950 a fost transferat din Pitești la Gherla, unde știa că va trebui să acționeze de partea agresorilor. A stat până pe 1 noiembrie 1950 în camera 105 împreună cu lotul timișorenilor, dar și cu alți deținuți: Emil Sebeșan, Ion Soare, Aurel Predescu, Ion Angelescu, Ioan Berghezan, Lucian Plapșa, Traian Niculescu, Gavrilă Latiș, Constantin Onișor, Silvestru Nanu. A fost scos
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fiind repartizat în „comitetul” camerei 96, alături de Pușcașu și Murărescu. A bătut în foarte multe camere de la etajul III până la eliberarea sa, în iunie 1951, participând la torturarea mortală a lui Vasile Dumitru. Romanescu era unul dintre cei mai tineri agresori și a cedat relativ repede, probabil din cauza unei constituții mai precare. El a fost rearestat, anchetat, judecat și executat la Jilava pe 17 decembrie 1954, iar în rechizitoriul de la proces a fost atașată o declarație a sa semnificativă: „Mi-e
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la oprirea torturilor, doctorul Ion Simionescu a fost o perioadă subsecretar de stat la Ministerul Sănătății în cadrul guvernului Ion Gigurtu (iulie-septembrie 1940). La Canal a fost supus torturilor fizice și morale, după cum au povestit mai mulți martori. Unii dintre studenții agresori de la brigada 13 l-au șicanat permanent. Odată au agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o vede; au pornit de aici reproșurile: Ce, te faci că nu vezi funia
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu mult zel” la bătaia cruntă de pe 25 decembrie, pentru a-i demonstra lui Țurcanu că nu pactizează cu „bandiții”. A fost inclus chiar în „comitetul” camerei, alături de Adrian Prisăcaru, Popa „Țanu” și alți doi deținuți. A fost folosit ca agresor și în alte camere din Pitești până în martie 1950, când a fost transferat la Brașov, după discuții cu directorul Dumitrescu, colonelul Nemeș și Țurcanu. Nemeș i-ar fi spus că la Brașov vor avea condiții mai bune, vor primi pachete
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
despre implicarea lui Nemeș și a administrației în exportarea sistemului criminal de la Pitești în alte închisori. Iosif Steier (Staier, Stainer, Staer)tc "Iosif Steier (Staier, Stainer, Staer)" Puținele informații existente despre el se rezumă la atragerea sa rapidă de partea agresorilor, încă din 31 decembrie 1949. Popa „Țanu” pretinde că era condamnat pentru trecere frauduloasă de frontieră înspre Ungaria și că trecuse de partea acțiunii fără a fi bătut, la propunerea lui Țurcanu 1. A torturat la Pitești și la Canal
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fi bătut, la propunerea lui Țurcanu 1. A torturat la Pitești și la Canal, de unde se pare că a fost eliberat prin primăvara lui 1951, având probabil o condamnare de 2 sau 3 ani. Ion Stoiantc "Ion Stoian" Un alt agresor foarte tânăr, dar dintre cei care s-au manifestat în cel mai sadic mod cu putință, Ion Stoian s-a născut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaită, județul Bacău, și a fost arestat pe când era încă elev de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lucrat la tipografia IPA din București, dar a fost rearestat la Lugoj, unde se afla, de Paști, la cumnata sa, și reîncarcerat la 20 aprilie 1952. Nu a beneficiat de avantaje ori favoruri în libertate din cauza colaborării sale cu echipa agresorilor, dovadă fiind faptul că s-a angajat destul de greu. Amintește însă că, în august 1951, a primit vizita lui Vasile Pușcașu, eliberat și el, care l-a întrebat dacă a luat legătura cu Biroul Inspecții din Direcția Generală a Penitenciarelor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ar dori să le predea. Șerbănescu pretinde că a avut o încercare nereușită de a lua legătura cu șeful Biroului Inspecții din DGP în toamna lui 1951, fiindcă asta era înțelegerea lui cu Sucegan. A încercat să motiveze și alți agresori înainte de eliberarea sa, spunându-le lui Murărescu, Cerbu, Stoian, Gheorghe Popovici și Pușcașu că și ei vor fi eliberați mai devreme dacă sunt sinceri în acțiune, recunoscând implicit că organele statului erau implicate în bătăi. Mai mult, a afirmat că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]