1,532 matches
-
pe bătătura din fața șopronului și se pipăiseră prin buzunare. Ei luau inima târgului. Erau toți înalți, croiți pe picioare groase, cu spete de bivol și brațe puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele scurte de trestie de mare, cu alamă în capete, pe care le băteau de carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne, lasă-mă să-i umflu ăstuia ghiulul de pe deget! se rugă Mînă-mică și-i arătă starostelui un negustor. Acesta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tăiase un drum nou spre Grivita. Se scurtase și timpul. Lăsau în urmă calea negustorilor, pustie la ora aia, și se despărțeau. Unul o lua spre Revizie, unde erau niște porți de fier, 76 Înalte și late, ridica marca de alamă, saluta pe portar și se îmbrăca în hainele de lucru; celălalt se îndrepta spre atelierul de tâmplărie, unde se reparau scaunele trenurilor, tot la muncă, limpeziți de drumul făcut. Ziua trecea repede, la patru suna sirena de schimb și plecau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu creionul chimic pe hârtie 89 $i să dea restul. Se deprinsese. Era frumos cârciumăritul. O îmbăta și pe ea sunetul pieselor galbene de cinci lei, adunate în tejgheaua cea nouă de tablă. Câteodată își uita mâna în bani, mângâind alama sunătoare. Până vorbeau lucrătorii, îi așeza frumos, fișic după fisic, apoi îi răsturna pe o parte, să zdrăngăne. Îi era ușor acum să toarne țuica în cinzecuri și să umple litrele cu vin. Gunoierii deschideau ușa, desupra căreia Stere atârnase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
saltele, pe unde-i aveau ascunși. - S-a răit lumea, zicea a lui Matei. Poate ne-o vedea Sfântul și pe noi... Au dat toate, a lui Gogu, a lui Spiridon, vecinele. Funcționarul scria în registrul lui, băga piesele de alamă în buzunar, pleca mai departe. La câte o curte a nimerit pe bărbați. Ăștia erau ai dracului. Veniți atunci de la munci de noapte, osteniți, fără gând la Dumnezeu. - La ce ne trebuie nouă biserică? Avem una, la domnu Stere. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că trăim... Adică dumneata ce-ai vrea să facem? - Să le cumpărăm, taică... - Le cumpărăm, dar cu ai cui bani? Preotul se ridica, mîhnit: - Văd eu că în casa asta stă Diavolul! Totuși, după câteva săptămâni primise niște sfeșnice de alamă. Stere cumpărase o cădelniță de argint, o cruce și o masă pentru altar. Asta în afară de odăjdiile tivite cu cruci, sfințite, să nu pui mâna pe ele, și două icoane, poleite, cu rame scumpe... Cu cei săraci a fost mai ușor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tăcură. - Caii, mă, caii! o îndulci comisarul. Avea niște ochi galbeni, de motan. Îi privea parcă pe dinăuntru. Paraschiv nu mai putu să rabde și se uită afară. Palma celui din față îi căzu grea, peste gură. Avea inele de alamă pe degete și-i clănțăniră dinții. - Nu da, dom' șef! scrâșni. Sergentul apucă bastonul lui de cauciuc și închise ochii. Comisarul se repezi și la ăl bătrân. Îl cârpi de două ori, cu dosul peste față. - Caii... spunea încet, râzând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de atractiv să fiu în pat cu cineva care e în stare să sudeze lalele din plumb pentru ornament sau ce naiba se face cu ele. — Pe bune? — Mm. Continuă. — Păi, zisei eu, sprijinindu-mă de câteva perne. Au, paturile din alamă or arăta ele bine, dar te omoară dacă te sprijini cu spatele de ele - ce vrei să știi? Cum se lucrează cu plumbul? E foarte ușor. Poți să topești plumbul și cu o tavă cu teflon, atât de joasă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
promener en equipage - o expresie a vechii lumi, curentă În mediul nostru. Mi-e ușor să retrăiesc bucuria schimbării polușubok-ului cu căptușeală groasă, lung până la genunchi și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pun În pielea unui trecător, care - Îmi imaginam - era impresionat așa cum aș fi fost și eu, văzând lungile și romanticele vagoane acaju, cu draperiile dintre culoare negre ca aripile de liliac și cu literele lor de metal ce străluceau ca alama În lumina de apus a soarelui, traversând agale un pod de fier peste o stradă frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de la Batovo, unde aleile erau mai Întortocheate și mai Înșelătoare decât cele de la Vira. În vânătoarea noastră reciprocă de oameni foloseam pistoale cu arc care lansau cu o forță considerabilă bețe lungi cât niște creioane (de pe ale căror vârfuri de alamă scosesem cu Îndemânare micile ventuze protectoare). Mai târziu au apărut diverse tipuri de puști cu aer, care Împroșcau alice de ceară sau mici sulițe cu ciucuri, având consecințe neletale, dar deseori foarte dureroase. În 1912, impresionantul revolver Îmbrăcat În sidef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a dat-o de gol. Fonograful familiei pus În funcțiune, odată cu lăsarea serii, era o altă mașinărie muzicală pe care o auzeam răzbătând prin versul meu. Pe veranda unde se adunau rudele și prietenii noștri, emitea din pâlnia lui de alamă așa-zisele țiganskie romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială că se Îndepărtaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gingaș ca o floare Și isteț era cu duhul, Cum a toate-s știutoare Doară luna și văzduhul. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea chiamă, Cu musteața ca o greablă Și c-o trâmbiță de - alamă: Împăratul Pre-nnălțatul M-a trimis s-adun tot satul, Să dau știre tuturor, Că el caută în latul Lumi - aceștei pe-un ficior, Ce din toți va fi mai tare, Mai frumos și mai cuminte. Deci vă strângeți mic și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
natura profesiei obișnuit cu ce era mai rău. Pe măsură ce automobilele avansau pe străzi, se aprindeau pe fațade, unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și soțul ei, chipul unuia, chipul celuilalt, câinele care se ridicase mârâind când l-a văzut intrând și se culcase din nou la auzul glasului stăpânei, o candelă de alamă galbenă cu trei fitiluri care-i amintea de una la fel din casa părinților, dar care dispăruse, nimeni n-a aflat cum, amesteca aceste amintiri cu ceea ce auzise adineauri din gura inspectorului și a agentului și se întreba pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în oraș ca să știu că erau niște locuri speciale, fortărețe unde erai apărat de mizeria și meschinăria vieții de fiecare zi. Îmi plăceau la nebunie bărbații în uniforme albastre care stăteau în față la Remington Arms. Adoram luciul feroneriei de alamă a ușilor de la Excelsior. Eram mort după candelabrul imens care atârna în sala de recepție de la Ritz. Unicul obiectiv al unui hotel era să te facă să te simți mulțumit și confortabil și, odată ce semnai în registru și urcai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
muncă; după ce se spăla pe ochi, pregătea, plimbând ibricul uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care dădea dovadă, nu și-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
În schema oficială a pensiunii figura pe post de bucătăreasă. Când le venea cheful, și asta se întâmpla destul de des, scoteau la iveală uriașul gramofon tocit de vreme și decolorat ca atare, cu o coarbă metalică și o goarnă de alamă de aproape un metru. Acesta reda scârțâind disonant melodii culese în perioada interbelică, discuri cu romanțe, ce stârneau vârstnicilor lacrimi, izvorâte din fericiri trecute și uitate. Acest sistem de distracție, cu muzică imprimată, avea un inconvenient, care pentru Bidaru prezenta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Contemplație și groază Soarele aluneca încet spre asfințit... Marea sărbătoare a Sfintei Măria Mare, era pe sfârșite... Când Anuca cu Sultan la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile și chiotele flăcăilor. Dar, o întrebare îi stăruia în minte... De ce Tudor, feciorul Privighetorului din Ținutul Fălciului, îi luase apărarea împotriva obrăzniciei lui Lisandru. Tudor era un tânăr respectat în tot ținutul, cu educație în școlile din occident, stipendiat de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spuse. E targuí, și nu există nimeni pe lume în stare să prindă un tuareg solitar în deșert. L-au trezit lumina și liniștea. Soarele pătrundea din belșug prin fereastra zăbrelită, luminând șirurile lungi de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în fiecare dimineață. îl neliniști acea tăcere. Anii îl obișnuiseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot, râse el. De aceea îmi notez... Dar n-o să-ți fie de folos ca să te înțelegi cu yubani-i. Limba lor are mai mult rădăcini quechua decât jíbara. Quechua se vorbea aproape până la vărsarea în Amazon. Triburile de cofane, yumba, alama, auca, zapara, mura, chiar și jíbara, sunt înrudiți cu quechua. — E un yubani care vorbește spaniola. Unu’, Kano... — O vorbesc mulți. Era limba bunicilor lor. — Cine i-a învățat? — Misionarii. În secolul trecut, tribul yubani era cel mai pașnic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de dimineață. Pe hol Lupașcu observă niște ghetuțe pentru femei. Remarcă mai ales o cataramă din alamă care, împreună cu o curelușă erau absolut inutile. Are o pițipoancă, ghiujul. Cine ar fi crezut că un om așa de sobru ca el se ține de... prostii. Gheorghe lasă intențional ușa bibliotecii deschisă spre hol și aude șușoteli, țopăituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și Gabi la fel. S-au căsătorit sub binecuvîntarea profesorului Gugeanu. Gabi și-a adus lucrușoarele, puține totuși, la Lupașcu acasă. Gheorghe ajuta la cărat și la desfăcut bagajele. Deodată vede o pereche de ghetuțe care aveau... o cataramă de alamă și niște curelușe inutile. Un cuțit l-a străpuns în inimă. Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții spun că nu. Sînt ghetuțe făcute în serie, se consolează Gheorghe. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]