3,029 matches
-
Armin i-ar fi dat de știre, fiindcă ar fi fost contrariat. Începu să trăiască pândind status-ul fiului său, de pe o rețea de socializare, doar că, în curând, nu mai desluși literele, iar fotografiile îi păreau ca niște ferestre albite de ceață. — Mi-a răspuns? o mai întreba pe Veterinara. Trecuse aproape un an și ea tot mai găsea răbdarea de a se loga în rețea, deși rezultatul era același. Kurdul care transporta bani până la Istanbul, de unde îi prelua un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ce lovită este iarna de-o scîntee de ninsoare. - Să-mi rămâi cu bine fată, eu mă duc să cat acum (325) Cele două sori a tale... Se porni din nou la drum, Trece codri de aramă, de departe vede - albind Și aude glasul mândru al pădurilor de-argint. Noaptea-n rouă e scăldată, lucioli pe lacuri sboară, Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se - nfășoară, (330) În pădurea argintoasă iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văsduhul tămîet
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
somn mișcă piciorul Ca să-și legene ficiorul. Focu-n vatră se potoale, E-o căldur - așa de moale Și sub candela smerită Ea adoarme zugrăvită; Iar cămașa stă să-i cadă De pe umeri de zăpadă, De pe munții sânului, 95 {EminescuOpVI 96} Albi ca floarea crinului, Așa dulci și plini și dragi, Pe-a lor culmi având doi fragi, Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise - așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și palidă. El se apropiă de ea și-o cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile ei reci s-ascunseră-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a fost inutil, îngrozitor de inutil. Afară doar..." Începu să ciocănească pereții. * Melania Lupu îl văzu prima și tresări. Dascălu semăna cu un diavol, îngrozitor de murdar, cu fața mânjită și părul în ochi, cu hainele sfâșiate. Râdea și dinții îi străluceau albi pe obrazul smead. Dădu cu ochii de Nucu Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci spre bătrâni urlînd: Voi?! Din cauza voastră? Voi i-ați făcut asta! Căruntul gemu. Abia putea vorbi. ― Nu sânt ei vinovați. Lasă arma, te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără grai. Peste ochii maiorului se lăsă o pânză groasă. Strânse tare pleoapele și se sprijini de Azimioară. ― Au măști la ei! Cum dracu'?! comentă stupefiat locotenentul. ― E diabolică! Diabolică!! ― Ce facem? ― Ia legătura cu Ciobanu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru aproape o cincime din suprafața totală, cu circa 400 de morminte (secolele IV-VI). Necropola, deși este situată în marginea de vest a orașului Mangalia, dincolo de calea ferată, de o parte și de alta a șoselei ce duce spre Albești (în continuarea străzii Oituz), prezența unor construcții moderne nu a îngăduit decât parțial cercetarea necropolei. Săpăturile arheologice efectuate anterior anului 2000 au vizat cercetarea necropolei din epoca romano-bizantină, amplasată la marginea de vest a Mangaliei, necropolă care ocupa un teren
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Numai că tonul lui era de om înspăimîntat. Hedrock continuă cu fermitate: ― Să fiu în locul dumitale aș începe să mă îngrijorez în privința soartei mele în cazul cînd cineva ― de pildă subsemnatul ― s-ar hotărî să mă predea Împărătesei. Greer se albi la față. Înghiți în sec, cu greu, și apoi rosti cu glas răgușit: ― Nu te prosti! Avem aici tot ce ne trebuie pentru amîndoi. Putem să încasăm împreună plata ― dar trebuie să avem grijă, căci a înconjurat nava cu soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
neglijez. I-am zis: Nu e nevoie să fii mitocan. Reputația pe care o ai în privința asta îți ajunge. " 26 decembrie Azi noapte am adormit cu lumina aprinsă, citind. M-am trezit târziu, spre dimineață, când ferestrele începeau să se albească, deoarece nu apucasem să trag jaluzelele. Mă uit afară. Iarnă blândă. Mă bucur că nu mai rabd de frig și că respir liniștit. Cu restul voi mai vedea. 27 decembrie Invidiez femeile care, croșetând, nu se mai gândesc la nimic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
catedră. Când a obosit să mai urle, a poruncit cu glasul răgușit: Cine vrea să amân teza să se scoale în picioare!" Toți au rămas așezați. Ba, chiar s-au cocoșat și mai tare în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine". Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal, am pornit-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept? Ce? Lungit în pat, am stat, până s-a albit fereastra, față în față cu un sfânt care mă binecuvânta îndemnîndu-mă să iubesc pe toată lumea și să iert totul. Când s-a luminat de ziuă m-am hotărât să n-o mai deranjez niciodată pe Marta. Mi-am luat pușca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zile, la ora amurgului care se lăsa mult mai repede în această perioadă, străzile erau pustii și singur vântul șuiera prin ele neîntrerupt. Dinspre marea învolburată și mereu nevăzută urca un miros de alge și de săruri. Acest oraș pustiu, albit de praf, saturat de mirosuri marine, răsunând de la un capăt la altul de șuierăturile vântului, gemea atunci ca o insulă nefericită. Până acum ciuma făcuse mult mai multe victime în cartierele mărginașe, mai populate și mai puțin confortabile, decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
S-A ÎNSENINAT PUȚIN ȘI FRIGUL SE FĂCUSE MAI PĂTRUNZĂTOR. RIEUX S-A ÎNTORS ACASĂ SEARA FĂRĂ SĂ-ȘI SCOATĂ PALTONUL, A INTRAT ÎN ODAIA PRIETENULUI SĂU. MAMA TRICOTA. TARROU PĂREA SĂ NU SE FI MIȘCAT DELOC, DAR BUZELE LUI, ALBITE DE FEBRĂ, ERAU SEMNUL LUPTEI PE CARE O DĂDEA. ― Ei ? spune doctorul. Tarrou își înălță puțin, peste pături, umerii lui puternici. \ Ei, zise el, pierd partida. Doctorul s-a aplecat asupra lui. Sub pielea care frigea se formaseră ganglioni, pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
iar dacă nu vom reuși să reluăm legătura în timp util un sincer „La mulți ani!” pentru onomastica ce se apropie. Cu mult drag, Cristina Rusu P.S. * Aș dori în caz de răspuns să-mi scrieți la vechea adresă (com. Albești, sat CorniAlbești, jud. Vaslui). Vă rog în scrisoare să-mi menționați și numărul de telefon. * îmi cer scuze pentru scrisul neîngrijit al acestei scurte scrisori, dar promit că următoarea va fi scrisă ca la carte. * Aștept cu multă nerăbdare răspunsul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
urgență? Ce naiba mai era și asta? Traversă holul și deschise ușa de la bucătărie. Acolo îl văzu pe Edward punându-și semnătura pe o tastatură electronică ținută de un bărbat în salopetă de livrări. —Edward, ce se întâmplă? Păru să se albească la față. —A, dragă. Pot să-ți explic. Pur și simplu trebuia să scăpăm de ele. Ocupau prea mult spațiu; stricau tot apartamentul. Așa c-am făcut-o. Au dispărut. —Despre ce Dumnezeu vorbești? Cutiile alea pe care le-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prins de o glumă, apoi se uită din nou la ea. Cuvintele nu dispăruseră. Nici nu le citise greșit. Cuneiformele, din perioada vechiului Babilon, se citeau tot Abraham mar Terah anacku. Eu, Avraam, fiul lui Terah. Shimon simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în măruntaie. Ochii i se bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ai echipei americane de la Ierusalim erau deja treji, ieșiți de sub duș și informați, ea dormea după o noapte albă la bar cu... — Cineva a fost înjunghiat în Ierusalimul de Est noaptea trecută. În strada de lângă bazar. Un comerciant. Maggie se albi la față. —Un comerciant? Ce fel de comerciant? —N-am idee. Asculă, Maggie. Știu că ai încercat să vorbești cu colonialiștii, să afli ce se întâmplă. Dar trebuie să ridicăm miza aici. Se pare că băieții răi din ambele tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scumpule? Ignatius își scoase creionul din ureche și deschise ușa. Părul castaniu al mamei sale era ridicat deasupra frunții; umerii obrajilor erau roșii de fardul care fusese aplicat în grabă până la globii oculari. Un puf bine încărcat cu pudră îi albise fața, partea din față a rochiei și câteva șuvițe castanii desprinse din pieptănătură. — O, Doamne, spuse Ignatius. Ai pudră pe rochie, dar e probabil rezultatul sfaturilor doamnei Battaglia de a te face frumoasă. — De ce trebe tot timpu’ să te agăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acolo, străzile sunt foarte înguste și periculoase. Aș putea fi ușor trântit de o mașină sau izbit de o clădire și strivit. Fă cum vrei, grăsanule. Aceasta este ultima șansă pe care o ai. Cicatricea domnului Clyde începu să se albească din nou. — Chiar așa? Bine! Vezi să nu te apuce altă criză. S-ar putea să luneci în cazanul cu cremvurști și să te opărești. Dacă insiști, presupun că voi fi nevoit să-mi rostogolesc cârnații acolo prin Sodoma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am întâlnit vreodată. Doamna Levy căzuse pe un scaun, spunând printre suspine că nu-i mai rămâne decât să vândă produse Avon. — Dumneata ce știi despre asta, Gonzalez? îl întrebă domnul Levy pe șeful de birou ale cărui buze se albiseră. Nu știu absolut nimic, răspunse cu voce slabă Gonzalez. E prima dată când văd scrisoarea asta. — Tu ești cel care scrie aici corespondența. — Pe asta n-am scris-o eu. Buzele îi tremurau. N-aș face eu așa ceva întreprinderii Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
loc. — Ignatius, nu mai sări din loc în loc. Liniștește-te. Ce-a fost mai rău a trecut. — Nu, n-a trecut, spuse Ignatius repede. S-ar putea ca mama să se întoarcă cu oamenii ei. Ar trebui să-i vezi! Albi superfanatici, protestanți, sau mai rău. Să-mi iau lăuta și trompeta. Ai adunat foile cu însemnări? — Materialul acesta e fascinant, spuse Myrna, indicând însemnările pe care le aduna. Adevărate nestemate nihiliste. — Nu sunt decât fragmente dintr-un întreg. — Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
purta Întotdeauna părul bine strâns Într-un coc, În timp ce mătușa Banu nici nu intra În discuție, deoarece purta aproape Întotdeauna batic. Mătușa Feride Își schimba frenetic coafura și culoarea părului În funcție de dispoziție, iar bunica Gülsüm avea părul ca bumbacul, fiindcă albise și refuza să se vopsească, pretinzând că nu ar fi potrivit pentru o femeie de vârsta ei. Totuși Petite-Ma era o roșcată devotată. Poate că Alzheimer-ul care se Înrăutățea pe zi ce trecea o făcuse pe Petite-Ma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai obișnuite e Staphylococcus aureus care, din nefericire - s-a Încruntat - se știe că poate cauza afecțiuni cardiace grave. Deși se străduia să nu-și piardă calmul, auzind această informație noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste s-a albit la față. Chiar atunci i-a sunat mobilul, Însă nici măcar nu s-a uitat la el. — Ai consultat un doctor Înainte să ți-l faci? a Întrebat Asya cu o expresie Îngrijorată despre care spera să pară destul de convingătoare. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]