1,482 matches
-
ale istoriei cunoașterii umane (antichitate și evul Mediu), care avea trei obiective principale: Când metalurgia egipteană a fuzionat cu filozofia greacă și cu misticismul Orientului Mijlociu, în secolul I, a luat naștere alchimia, predecesoarea chimiei moderne. De aici reiese că alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci și o disciplină filozofică și spirituală. Noțiuni din chimie, metalurgie, fizică, medicină (științe aflate în fază incipientă) se combină cu cele din astrologie, religie, spiritualism, misticism, semiotică și artă. În
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
doar o formă de investigare a naturii, ci și o disciplină filozofică și spirituală. Noțiuni din chimie, metalurgie, fizică, medicină (științe aflate în fază incipientă) se combină cu cele din astrologie, religie, spiritualism, misticism, semiotică și artă. În epoca actuală, alchimia prezintă interes doar pentru istoria științei, pentru dimensiunile ei mistice, ezoterice și pentru artă, ca generatoare de motive și subiecte. Termenul "alchimie" provine din arabul "al-kimiya" sau "al-khimiya", care e compus din articolul "al" și cuvântul grec "khymeia" (χυμεια) care
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
în fază incipientă) se combină cu cele din astrologie, religie, spiritualism, misticism, semiotică și artă. În epoca actuală, alchimia prezintă interes doar pentru istoria științei, pentru dimensiunile ei mistice, ezoterice și pentru artă, ca generatoare de motive și subiecte. Termenul "alchimie" provine din arabul "al-kimiya" sau "al-khimiya", care e compus din articolul "al" și cuvântul grec "khymeia" (χυμεια) care înseamnă a topi , a lipi, a împreuna. Alți autori consideră și expresia "Al Kemi", care înseamnă artă egipteană, mai ales că egiptenii
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
cu puteri magice. În sfârșit, este posibil ca etimologia să se rezume la termenul chinez "kim-iya", care înseamnă "licoare pentru a face aur". Așa-numitul "Opus alchemicum" pentru obținerea pietrei filozofale cuprindea șapte proceduri împărțite în: Cele trei stadii fundamentale: Alchimia a fost practicată atât de străvechile civilizații orientale - Mesopotamia, Egiptul antic, Persia, India, China, Islamul - cât și de cele occidentale - Grecia antică, Imperiul Roman. Își atinge apogeul în cadrul Europei medievale, având ecouri și în epoca modernă. Deci, alchimia are o
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
stadii fundamentale: Alchimia a fost practicată atât de străvechile civilizații orientale - Mesopotamia, Egiptul antic, Persia, India, China, Islamul - cât și de cele occidentale - Grecia antică, Imperiul Roman. Își atinge apogeul în cadrul Europei medievale, având ecouri și în epoca modernă. Deci, alchimia are o vechime de peste două milenii. Istoria alchimiei e un câmp roditor de speculații. De multe ori limbajul ermetic al alchimiștilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative. S-au făcut legături între alchimie și
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
străvechile civilizații orientale - Mesopotamia, Egiptul antic, Persia, India, China, Islamul - cât și de cele occidentale - Grecia antică, Imperiul Roman. Își atinge apogeul în cadrul Europei medievale, având ecouri și în epoca modernă. Deci, alchimia are o vechime de peste două milenii. Istoria alchimiei e un câmp roditor de speculații. De multe ori limbajul ermetic al alchimiștilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative. S-au făcut legături între alchimie și societăți secrete (cum ar fi Rosacroce), magie, vrăjitorie
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Deci, alchimia are o vechime de peste două milenii. Istoria alchimiei e un câmp roditor de speculații. De multe ori limbajul ermetic al alchimiștilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative. S-au făcut legături între alchimie și societăți secrete (cum ar fi Rosacroce), magie, vrăjitorie. Alchimia chineză era raportată la taoism. Și alchimiștii chinezi au încercat obținerea "pietrei filozofale", a "elixirului tinereții". În 142 î. Hr. apare "Ts`an T`ung Ch`i" scrisă de Wei Po-Yang
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
e un câmp roditor de speculații. De multe ori limbajul ermetic al alchimiștilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative. S-au făcut legături între alchimie și societăți secrete (cum ar fi Rosacroce), magie, vrăjitorie. Alchimia chineză era raportată la taoism. Și alchimiștii chinezi au încercat obținerea "pietrei filozofale", a "elixirului tinereții". În 142 î. Hr. apare "Ts`an T`ung Ch`i" scrisă de Wei Po-Yang, ca un comentariu la "Cartea transformărilor" a lui Ching. În
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Ts`an T`ung Ch`i" scrisă de Wei Po-Yang, ca un comentariu la "Cartea transformărilor" a lui Ching. În primul rând e prezentat sistemul taoist: Bineînțeles, nu lipsesc elementele magice, cosmologice, facând greu interpretabilă această lucrare. În secolul IV, alchimia chineză l-a avut ca reprezentant pe Ko Hung (zis și "Pao-p`u-tzu"). Nici acesta nu se abate de la taoism dar, în afară de obținerea nemuririi, se ocupă și de medicină. Vechii indieni aveau o știință asemănătoare alchimiei numită "rasayana". Și ei
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
lucrare. În secolul IV, alchimia chineză l-a avut ca reprezentant pe Ko Hung (zis și "Pao-p`u-tzu"). Nici acesta nu se abate de la taoism dar, în afară de obținerea nemuririi, se ocupă și de medicină. Vechii indieni aveau o știință asemănătoare alchimiei numită "rasayana". Și ei încercau să găsească acele licori ce ar învinge nemurirea. Totuși, aflați în etapa pre-yogină, pre-tantrică, apelau mai mult la vegetarianism decât la metalurgia anorganicului. Nagarjuna (figură legendară) poate fi considerat părintele alchimiei indiene. Este autorul unor
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
aveau o știință asemănătoare alchimiei numită "rasayana". Și ei încercau să găsească acele licori ce ar învinge nemurirea. Totuși, aflați în etapa pre-yogină, pre-tantrică, apelau mai mult la vegetarianism decât la metalurgia anorganicului. Nagarjuna (figură legendară) poate fi considerat părintele alchimiei indiene. Este autorul unor texte ca: Kanada (a trăit în jurul lui Goa) scrie; "Vaishashik Darshana". Aici apar și unele elemente științifice: teoria atomică apare cu un secol înaintea lui Democrit. Alchimiștii Europei occidentale de mai târziu susțin că arta lor
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
lui Democrit. Alchimiștii Europei occidentale de mai târziu susțin că arta lor provine din Egipt. Centrul cunoștințelor alchimiste era cetatea Alexandria, mai ales prin celebra Bibliotecă. În urma incendierii acesteia (391), nu a mai rămas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egipteană ne este cunoscută numai prin intermediul marilor filozofi greci, ca apoi să supraviețuiască prin scrierile islamice. Conform legendei, fondatorul alchimiei egiptene a fost Thot (numit și Hermes-Thot); la greci devine "Hermes Trismegistul". Se pare că zeul ar fi scris 42
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Alexandria, mai ales prin celebra Bibliotecă. În urma incendierii acesteia (391), nu a mai rămas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egipteană ne este cunoscută numai prin intermediul marilor filozofi greci, ca apoi să supraviețuiască prin scrierile islamice. Conform legendei, fondatorul alchimiei egiptene a fost Thot (numit și Hermes-Thot); la greci devine "Hermes Trismegistul". Se pare că zeul ar fi scris 42 de cărți ce acopereau toate domeniile cunoașterii, printre care și alchimia. Simbolul lui Hermes era caduceul, care devine unul din
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
apoi să supraviețuiască prin scrierile islamice. Conform legendei, fondatorul alchimiei egiptene a fost Thot (numit și Hermes-Thot); la greci devine "Hermes Trismegistul". Se pare că zeul ar fi scris 42 de cărți ce acopereau toate domeniile cunoașterii, printre care și alchimia. Simbolul lui Hermes era caduceul, care devine unul din principalele simboluri alchimiste. "Tabla de smarald" („Tabula Smaragdina”) a lui Hermes-Trismegistul, cunoscută numai prin traduceri grecești și arabe, este considerată baza pentru filozofia și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
devine unul din principalele simboluri alchimiste. "Tabla de smarald" („Tabula Smaragdina”) a lui Hermes-Trismegistul, cunoscută numai prin traduceri grecești și arabe, este considerată baza pentru filozofia și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă care sugerează legătura dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă o literatură filozofico-soteriologico-religioasă (literatură ermetică), având ca suport doctrinal neoplatonismul, neopitagorismul. Alchimia
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
alchimiste. "Tabla de smarald" („Tabula Smaragdina”) a lui Hermes-Trismegistul, cunoscută numai prin traduceri grecești și arabe, este considerată baza pentru filozofia și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă care sugerează legătura dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă o literatură filozofico-soteriologico-religioasă (literatură ermetică), având ca suport doctrinal neoplatonismul, neopitagorismul. Alchimia romană a preluat în linii
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă o literatură filozofico-soteriologico-religioasă (literatură ermetică), având ca suport doctrinal neoplatonismul, neopitagorismul. Alchimia romană a preluat în linii mari pe cea greacă și egipteană cu al lor ermetism. Pentru perioada de sfârșit a Imperiului, să menționăm numele Sfântului Augustin. Prin gândirea sa dogmatică, acesta se opune cercetării și experimentului, astfel că alchimia pierde
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
neopitagorismul. Alchimia romană a preluat în linii mari pe cea greacă și egipteană cu al lor ermetism. Pentru perioada de sfârșit a Imperiului, să menționăm numele Sfântului Augustin. Prin gândirea sa dogmatică, acesta se opune cercetării și experimentului, astfel că alchimia pierde valența empirică și o accentuează pe cea mistică. In cartea a X-a , cap. 35 (Despre curiozitate) din ale sale "Confesiuni", citim: După distrugerea Bibliotecii din Alexandria, centrul culturii greci, atenția e focalizată către evoluția alchimiei în Orientul Mijlociu. Spre deosebire de
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
experimentului, astfel că alchimia pierde valența empirică și o accentuează pe cea mistică. In cartea a X-a , cap. 35 (Despre curiozitate) din ale sale "Confesiuni", citim: După distrugerea Bibliotecii din Alexandria, centrul culturii greci, atenția e focalizată către evoluția alchimiei în Orientul Mijlociu. Spre deosebire de alchimia greacă, cea islamică este mai bine cunoscută. Mai mult, de la islamici au ajuns la noi, sub formă de traduceri, și textele antice grecești. Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (în latină "Rasis" sau "Rhazes"), precum și alți
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
pierde valența empirică și o accentuează pe cea mistică. In cartea a X-a , cap. 35 (Despre curiozitate) din ale sale "Confesiuni", citim: După distrugerea Bibliotecii din Alexandria, centrul culturii greci, atenția e focalizată către evoluția alchimiei în Orientul Mijlociu. Spre deosebire de alchimia greacă, cea islamică este mai bine cunoscută. Mai mult, de la islamici au ajuns la noi, sub formă de traduceri, și textele antice grecești. Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (în latină "Rasis" sau "Rhazes"), precum și alți alchimiști, aduc o contribuție
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
arabe care l-a interpretat pe Averroes, a tradus Almagesta și probabil și pe Rhazes și Geber. Tot în perioda secolului al XII-lea, Artephius a scris "Arta de a prelungi viața omenească" În 1144 asistăm la apariția clară a alchimiei în Europa: Roberto de Chester traduce din arabă "Liber de compositione alchimiae", o lucrare cu largi conotații mistice, inițiatice, ezoterice. Toma de Aquino (1225-1274) scrie lucrări cu caracter alchimist privind producerea aurului și argintului. Roger Bacon (1214-1294) (călugăr franciscan) este
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
argintului. Roger Bacon (1214-1294) (călugăr franciscan) este considerat primul adevărat alchimist al Europei medievale. Opere: precum și alte scrieri care i s-au atribuit. Toate aceste lucrări au fost intens folosite de alchimiștii secolelor XV-XIX. La sfârșitul secolului al XIII-lea, alchimia se dezvoltă într-un sistem structurat, grație operei Rosarium Philosophorum a lui Arnaldus de Villanova (cca. 1240-1312) și mai ales cu Raimondo Lullo (1235-1315), devenit legendar prin îndemânarea sa alchimică. Albertus Magnus (1195-1280) renunță la viața lumească și se retrage
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
sistem structurat, grație operei Rosarium Philosophorum a lui Arnaldus de Villanova (cca. 1240-1312) și mai ales cu Raimondo Lullo (1235-1315), devenit legendar prin îndemânarea sa alchimică. Albertus Magnus (1195-1280) renunță la viața lumească și se retrage în mănăstire unde studiază alchimia și se dedică speculațiilor filozofice ale acesteia. Printre lucrările sale să enumerăm: Discipolul său, Aquinas, menționează, în lucrarea "Thesaurus Alchimiae", "succesele" maestrului său în arta transmutației. În secolul al XIV-lea, alchimia înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
lumească și se retrage în mănăstire unde studiază alchimia și se dedică speculațiilor filozofice ale acesteia. Printre lucrările sale să enumerăm: Discipolul său, Aquinas, menționează, în lucrarea "Thesaurus Alchimiae", "succesele" maestrului său în arta transmutației. În secolul al XIV-lea, alchimia înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste, ceea ce a descurajat alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține aprinsă flacăra
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste, ceea ce a descurajat alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține aprinsă flacăra alchimiei: În perioada "Cinquecento", disciplinele științifice erau greu de delimitat. Interferență exista și între științe și reflexia speculativă, dar și magica astrologică de altfel. Magia, medicina, alchimia, științele naturale, astronomia, astrologia formau un fel de simbioză. Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]