1,494 matches
-
dacă nu imposibil, cum o societate în ansamblul său va accepta mai târziu dezvoltarea unor științe care nu-i serveau în nici un fel. Adevărat paradox! În realitate, lucrurile stăteau cu totul altfel. Omul renascentist găsea utilitatea unor științe precum magia, alchimia, astrologia, scrie Ioan Petru Culianu. Cu toate acestea, el nu-și nega sistemul de valori și nici instituțiile pe care le-a creat. Iar acest lucru se întâmpla pentru că el avea un alt tip de raționament decât omul modern. Întreg
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în acea epocă din punct de vedere cultural, spiritual, este trimis la coșul de gunoi al istoriei. Este vorba despre o paradigmă de cunoaștere care nu mai este valabilă pentru noile exigențe aduse de modernitate. Științe precum magia, astrologia sau alchimia se transformă în erezii care se ocupă de idoli, demoni, fantasme. Încetul cu încetul, știința modernă ia locul vechilor științe. Imaginarul Renașterii pe care s-a clădit o adevărată cultură este ignorat și înlocuit cu legități, raționamente, concepții și paradigme
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și Renașterii și unul valabil pentru timpurile moderne. 7.2.1. Criterii de evaluare științifică a divinației Ei bine, în prima situație, lucrurile sunt extrem de simple. Știința modernă era risipită în diverse elemente ale unor științe deja consacrate precum astrologia, alchimia etc. De exemplu, pentru a se stabili poziția exactă a astrelor pe cer se realizau complicate calcule matematice. Înseși criteriile de evaluare erau altele. Știința Evului Mediu avea o cu totul altă accepțiune și reprezentare față de cea modernă. Ea studia
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cel al științelor naturii. Încearcă să explice într-o terminologie nouă, modernă vechile științe magice. Practic, avem de-a face cu două mari direcții. O parte dintre autori situează vechile științe renascentiste în poziția de strămoș al științei moderne. Astfel, alchimia ar putea fi considerată strămoașa chimiei, astrologia, model ancestral pentru astronomie, iar o serie de practici divinatorii, precum fiziognomonia și oniromanția, ar fi precursoarele psihologiei moderne și psihanalizei. Adesea, discursurile lor încearcă să ne convingă de o continuitate între cele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a rezolva problemele conviețuirii în această lume), contextul descoperirii presupune atât pentru știință, cât și pentru magie o seamă de particularități neconfundabile. Or, acest fapt face ca cele două paradigme aduse în discuție să fie incomensurabile. Așa cum scria Mircea Eliade, alchimia, de exemplu, nu poate fi considerată în nici un chip strămoașa chimiei moderne. Situându-ne în același registru argumentativ mai constatăm și o altă manifestare interesantă. Este cunoscut faptul că se încearcă a se recupera magia și toate elementele sale sub
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cel mai adesea format prin starea de inspirație, exaltare sau prin posedare. În această privință, specialistul în arta divinatorie se aseamănă mult cu alchimistul, prin puternica individualizare a actelor sale. Totuși, principiul "obscurul prin mai obscur" care stă la baza alchimiei ar putea fi tradus aici prin sintagma "obscurul prin concret". În mod firesc, această profesie sau artă presupune existența unor calități. În primul rând, practicianul trebuie să posede darul profetic, puterea de a face farmece, de a trimite boli sau
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
coacere", topire sau preschimbare a materiei. Dacă scopul ultim al "Marii Opere" alchimice este unul de natură spirituală, atunci putem gândi că și în cazul divinației în cositor poate fi vorba de același lucru. C. G. Jung, în Psihologie și alchimie, pune toate acestea sub semnul eliberării spiritului prizonier în închisoarea materiei. Grație focului și descântecelor folosite, materia prinde noi forme și vorbește celui ce vrea s-o asculte. Unei eliberări a spiritului materiei i se răspunde și cu o formă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
15-19. 40 Ibidem, p. 7. 41 Ibidem, p. 18. 42 Ioan Petru Culianu, în Eros și magie în Renaștere. 1484, ed. cit., remarcă prezența vie și "valoarea de întrebuințare" a unor științe precum astrologia, astrologia medicală, magia și, mai puțin, alchimia. Deși "lucrurile nu pot fi controlate decât a posteriori, pentru oamenii Renașterii, valoarea relativă de întrebuințare a astrologiei era la fel de ridicată ca aceea pe care o atribuim în zilele noastre teoriei radioactivității sau relativității" (p. 249). Dispariția sau rătăcirea și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
misterioase, rezultate din legătura intimă, "de filiație" cu Terra Mater. Exemplele aduse în atenție de Eliade evidențiază existența unor practici de venerare și de transformare a metalelor în diferite arii culturale. Aceste analize ne fac să credem că nu numai alchimia, ci și practicile divinatorii ar avea ca suport astfel de credințe străvechi. 315 Antropologi de renume, precum Robert Redfield, Ralph Linton, Melville Herskovits în "Outline for the study of acculturation" (American Anthropologist, 38, 1935, pp. 149-152), subliniază complexitatea fenomenelor de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
creează două imagini de mare expresivitate care domină imaginarul poetic. Pe de o parte, iubirea - o minunată aventură a omului - văzută ca o leoaică tânără, agresivă, de o frumusețe sălbatică, naturală, spontană, plină de elan vital ce provoacă o miraculoasă alchimie a lumii. De cealaltă parte, eul liric, oglindă a Omului care a întâlnit dragostea, trăind aventura cunoașterii eului și noneului prin eros. Cele două prezențe lirice apar în prima secvență, în care este surprinsă clipa revelării iubirii întrun ritual cinegetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trucate reunește principalele idei puse în dezbatere: dreptatea absolută, dreptatea socială și cea individuală; dragostea, datoria și onoarea; idealul, pseudoidealul și scopul pragmatic; luciditatea, existența, drama. ÎNCHEIERE Sau, altfel spus, Câtă luciditate atâta existență și deci atâta dramă este formula alchimiei spirituale a eroilor lui Camil Petrescu. - VARIANTA 13 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Cezar Baltag, Drum) 1. sinonime neologice: nevăzuți - invizibili, estompați; au schimbat - au modificat, au transformat, au convertit. 2. Grafie specifică modernismului și postmodernismului, scrierea cu literă mică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
OBIECTUL ANALIZEI Istoria demonstrează că efortul de a găsi soluții metodice și științifice problemelor vieții a fost frecvent precedat de încercări de ordin speculativ bazate pe afectivitate și imaginație. Astfel, chimia s-a constituit ca știință drept reacție împotriva speculațiilor alchimiei, așa cum astronomia s-a născut din astrologie. Supunîndu-se acestei evoluții foarte generale a gîndirii, psihologia nu a început să devină o disciplină științifică decît separîndu-se de speculația filosofică sub aspectele ei metafizice și morale. Numai printr-un efort de lungă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihologia nu a început să devină o disciplină științifică decît separîndu-se de speculația filosofică sub aspectele ei metafizice și morale. Numai printr-un efort de lungă durată a ajuns chimia să-și purifice terminologia de superstițiile pe care credința în alchimie le menținea cu încăpățînare. Ea nu a devenit o știință în adevăratul sens al cuvîntului decît cu acest preț. Chimia s-a văzut totuși constrînsă să abordeze din nou în cele din urmă problema fundamentală a alchimiei: transmutația materiei. Diferența
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care credința în alchimie le menținea cu încăpățînare. Ea nu a devenit o știință în adevăratul sens al cuvîntului decît cu acest preț. Chimia s-a văzut totuși constrînsă să abordeze din nou în cele din urmă problema fundamentală a alchimiei: transmutația materiei. Diferența constă în faptul că în cazul chimiei problema nu este pusă speculativ, ci metodic, ceea ce a permis găsirea unei soluții veridice. Ar putea oare psihologia să cunoască o revenire asemănătoare? După ce s-a îndepărtat de filosofic, creîndu-și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
gîndire, de a deveni gîndire, nevoie care este sursa oricărei științe. Putem oare spera că psihologia va putea găsi o soluție problemei metafizice și morale într-un mod la fel de fericit în care a reușit chimia să ajungă la soluționarea problemei alchimiei? Firește, discreditarea, care vizează mai ales metafizica, are un grad foarte ridicat. Dar poate fi ea mai mare decît cea care a vizat mult timp alchimia? Cu toate acestea, revenirea psihologiei la problema cea mai veche și, evident, fundamentală a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
un mod la fel de fericit în care a reușit chimia să ajungă la soluționarea problemei alchimiei? Firește, discreditarea, care vizează mai ales metafizica, are un grad foarte ridicat. Dar poate fi ea mai mare decît cea care a vizat mult timp alchimia? Cu toate acestea, revenirea psihologiei la problema cea mai veche și, evident, fundamentală a vieții nu va fi justificată decît cu condiția demonstrării faptului că această problemă cum a fost cazul chimiei și al revenirii ei la transmutație reiese în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din neamul omenesc”. Origene nu cunoștea perfect limba ebraică, ceea ce a dus la neajunsuri în elabo- rarea Hexaplei. După Origene, reluînd ideile lui Filon, sarcina alegoriei este de a explica și a interpreta tainele divine din textele ebraice. Ori această alchimie mozaică a fost aplicată numai într-o direcție negativă și apologetică și foarte puțin în una pozitivă și didactică. El a fost un bun mînuitor al alegoriei dar s-a evidențiat aproape numai în sens apologetic și negativ. El susține
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ajunge vreodată o societate atât de diversă ca societatea americană (și altele care îi seamănă, mutatis mutandis) să-și definească astfel un modus vivendi (ca să fac aluzie la credința lui John Gray în negocierea pe baza unui pluralism axiologic acceptat)? Alchimia combinatorie a consensului fortuit nu exclude această ipoteză, dar mi se pare că o face puțin plauzibilă. Contradictorii și confuze sunt, am mai spus-o, și multe dintre categoriile cu care operează Amitai Etzioni și alți cercetători ai societății americane
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bizantină a poporului român. Fixând cele două centre de greutate ale istoriei românilor în Roma și Constantinopol, Laurian a realizat o "transpunere la nivel istoric a dimensiunilor genetice si spirituale ale românilor" (Roșu, 2004, p. 121). Românitatea devine astfel produsul alchimiei istorice dintre romanitatea genetică și bizantinitatea spirituală. Elementul latinist rămâne totuși dominant, așa cum arată restructurarea cronologică a istoriei. Pe lângă reliefarea romanității, efectul simbolic al cronologiei romane este acela de a evidenția vechimea, continuitatea și nobilitatea originară a poporului român, caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de "înrâurire reciprocă" (p. 27). Cucerirea Daciei de către romani, deși a avut o serie de aspecte negative (care, cu toate că nu sunt numite explicit, pot fi intuite ca exprimându-se sub forma exploatării romane a dacilor), a avut drept consecință o alchimie daco-romană care a dat naștere unei civilizații superioare. Retragerea aureliană a lăsat pe teritoriul provinciei "un stat neorganizat" (p. 28), prin intermediul căruia poporul român a fost în stare să păstreze ființa națională purtând o luptă îndârjită împotriva popoarelor migratoare. Poporul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
principalul instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice cultivată de autoritățile oficiale. Introduși, prin intermediul manualelor școlare de istorie, în tradiția mnemonică a comunității, biografia individuală este întrepătrunsă de biografia colectivă a națiunii. Prin acest proces de alchimie identitară, copiii dezvoltă conștiința propriei sociobiografii istorice, pe măsură ce biografia lor personală le este încastrată în biografia colectivă a comunității naționale (Zerubavel, 1996). Sub aspect teoretic, analiza empirică asupra construcției, deconstrucției și reconstrucției discursive a memoriei istorice românești suportă, în general
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bont al omului nu poate/ Să slovenească zodiile toate.” 517 , iar despre „a vrăjilor putere”518 fiecare este, după părerea sa, pe deplin încredințat. Cei care dețin astfel de cunoștințe sunt apreciați (de exemplu, doctorul din suita pelerinilor spre Canterbury). Alchimia, o altă obsesie medievală, poate fi corelată mai mult cu înșelăciunea, decât cu ocultismul (Povestirea argatului avei). De sfera maleficului ține un motiv frecvent cultivat în literatura Evului Mediu și a Renașterii, este vorba de pactul cu diavolul, element aparținând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul cel mai ingrat și mai indezirabil cu putință. Pe drumul spre Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va destăinui tainele pline de înșelăciune ale stăpânului, ava fugind de rușine din mijlocul grupului în momentul în care este deconspirat. Sluga dezvăluie auditoriului curios metodele folosite de alchimiști în căutarea obținerii aurului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar devin „îndemânatici“. În toamna anului 1930, Wittgenstein își începea lecțiile cu câteva exprimări memorabile în această privință: „Nimbul filozofiei s-a pierdut căci acum avem o metodă a filozofiei și putem vorbi de filozofi îndemânatici. Să considerăm deosebirea dintre alchimie și chimie: chimia are o metodă și putem vorbi de chimiști îndemânatici. Dar de îndată ce s-a găsit o metodă, posibilitățile expresiei personalității sunt limitate. În epoca noastră există tendința de a reduce asemenea posibilități, iar acest lucru este caracteristic pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care nu a citit sau nu a înțeles scrierile lui Frege și Russell. Progresul pe care îl reprezintă utilizarea noii logici matematice în filozofie este comparat cu cel care a fost înfăptuit prin trecerea de la astrologie la astronomie, sau de la alchimie la chimie. Judecățile lui Wittgenstein sunt nu numai în spiritul, ci, uneori, chiar în litera exprimărilor lui Russell. La rândul său, acesta simte pentru noul său student „cea mai perfectă simpatie intelectuală“. „Noi amândoi posedăm“, va scrie Russell, „aceeași pasiune
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]