13,314 matches
-
le uiți în spații, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur, niciodată mai singur ca acum... Am fost zilele trecute pentru a scăpa de singurătate? la teatru. Dracul în carne și oase m-a pus să aleg Caligula lui Camus. Atunci când tânărul Scipio i-a spus, oarecum convențional, lui Caligula, vorbele acelea aproape nevinovate "Și ce dezgustătoare trebuie să-ți fie singurătatea!" s-au declanșat toate stihiile lumii! Caligula s-a aruncat asupra lui, ca un apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am reușit să vând primul meu tablou, pe o sumă frumușică, unui excentric din Dubai, mi-am zis că, dacă declar aceste venituri în România, nu voi rămâne, după impozitare, decât cu bani pentru pânză și vopsele. Am preferat să aleg Insulele Cayman, ca paradis fiscal, și pentru că mă ajută să trăiesc dincolo de marele zgomot al lumii. Am, în acest univers opulent, pe insula Little Cayman, locuită de nicio sută de persoane, cea mai pitică înjghebare de habitat, un fel de căsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se îndreaptă către un obiect, fie el și vioară, penel sau nu mai știu ce, atunci avem o problemă; ne aflăm în punctul în care suntem pe cale de a silui speranța, dacă insistăm în salvarea dorurilor noastre. Dacă este să aleg între trădare și abandon, cred, deocamdată, că tu ai abandonat... Povestea asta cu mutarea domiciliului meu în Cina cea de Taină îmi va aduce numai bucurii. De pildă, după ce-am plecat din Little Cayman, către Londra, la o expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vorbesc, cu nimeni. Nu-mi păsa că poate el căutase în Amèlie un mijloc de a se consola, nu-mi păsa de nimic. Iar când Angi adormi la ușa mea, rugându-mă o zi întreagă să ies, ieșii. Trebuie să alegi între mine și Amélie. Și nici așa nu cred că te voi putea ierta că te-ai ascuns de mine. Irin, scumpa mea, mă îmbrățișă cu un zâmbet larg. Eu rămasei imobilă, și el îmi luă fața în mâini, rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu e altceva decât legături fizice, biologice între elemente, și deci materie. Și nu e nimic inaccesibil rațiunii. Și, formulat sau nu în cuvinte, totul e Rațiune. Deschid ochii. Mi se oferă absolutul. Pot să trăiesc și fără. Indiferent ce aleg, ce spun, ce fac, totul e o Inspirație de Moment. Clipesc și imaginea mi se limpezește. Cerul are o nuanță înspăimântătoare. Norii albi se îngrămădesc într-o zi însorită în forme aproape de mine . Parcă cerul ar prevesti ceva, el stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lumea din jur. De fapt, vraja e atât de mare, încât nimic din jur nu mă mai atinge, nu mă mai rănește. Deci trebuie să fie undeva sus de tot, pentru a avea mintea clară și a trăit numai ce aleg eu să trăiesc. Câteva impresii: Trebuie să tindem mereu spre infinit, să nu ne limităm la experiențele până într-un moment dat. Apoi, orice înțelegere trece de necesitatea imediată și pătrunde sensul lucrurilor ca deosebită; ea vine cu o suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aceste noțiuni? Ideea era să tinzi spre infinit! Eu nu voi muri nicicând, chiar nu există moarte. Pentru ca de fapt noi nu murim, nu exista un astfel de moment, ci doar a fi sau a nu fi. Atât. Trebuie să alegi. A fi privit în urmă, a fi prins în trecut , prin consumarea, blocarea, durerea ta din interior în afară (stâna de piatra). Nu mai e. Îl caut peste tot, și nu am de unde să-l iau. Nu măi există, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se va părea că din rai ai ajuns în iad. Însă de îți vei găsi drumul, niciodată nu vei pleca din rai. · Las-o în pace, și nu-ți voi face nimic. Nu o fă! Între mine și tine mă aleg pe mine. sau Aștept. · Perfecțiunea nu se află în absolut, ci în particular. Trebuie să visăm particularul ideal. Cerul e sub mine, pot vedea sub cer pământul și minți de lumi ce le las în urmă. Cum eu sunt sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Însă când ești singur cu tine, ce îți spui? Îți spui: "Nothing compares to you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu vrei schimbare, vrei iubire veșnică. Pură. Îi poți cere, de ție frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sorry, dar eu nu văd diferența dintre realitate și vis. · · · · În Veneția, Măștile capătă o valoare deosebită. Fiecare simțim nevoia să avem o mască. Efortul de a ne-o păstra dispare atunci când în Veneția plină de persoane costumate, mascate, îți alegi ceva să îți acoperi chipul. Astfel te ascunzi, te ferești, însă ești pregătit de atac. Sângele curge mai cu spor, prezența ta de spirit e incontestabilă. Astfel, nimic nu te poate atinge, tu ești bine ascuns. Vei ieși numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te ascunzi, te ferești, însă ești pregătit de atac. Sângele curge mai cu spor, prezența ta de spirit e incontestabilă. Astfel, nimic nu te poate atinge, tu ești bine ascuns. Vei ieși numai când vei dori. Ce mască să îți alegi? Când toți sunt ingenioși, tu să fii viu colorat, pentru a-i întrece. Când toți sunt câte un personaj, tu alege-te pe tine. Iar când vrei să fii independent, imaginează-ții pe toți în negru ca niște năluci, și dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu vrei să pleci. Așa că nu lăsa personajul să te cuprindă. Și nici nu alege un personaj care să nu te aibă. Fă astfel încât să dai tot ce ai mai bun din tine. Poți alege ce vrei. Însă trebuie să alegi. Și ceea ce vei crea să trăiești atunci, cine vei vrea să fii, acel ceva va dăinui veșnic. Va înfrumuseța Veneția cu încă un vis frumos, cu încă un alt ideal. De privești atent, dincolo de oamenii fericiți, care celebrează gloria vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
n avusese timp de fete. Acum găsise cel mai nepotrivit moment, când avea în față examenul de bacalaureat, plus înscrierea într-o formă superioară de învățământ. Nu se orientase înspre ce va merge. Dacă îl întrebai, nu aveai ce să alegi. Ce profesie ți-ar plăcea, Gelule, tatona Tatiana. Cea mai profitabilă. —Bănoasă deci. Sigur! —Anume? — Mai am timp să mă gândesc. — Ce timp mai ai când bacalaureatul bate la ușă. Dacă nu iau bacalaureatul, degeaba mă gândesc acum. Te gândești
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Colegii n-ar mai privi-o cu aceeași ochi. Directoarea, cu care nu s-a prea înțeles, ar urî o și mai mult. Ce profesie și-ar putea alege, dacă ea s-a pregătit ca învățătoare? Sănătoasă poți să-ți alegi și altă meserie, să mergi în străinătate să lucrezi pentru a câștiga mai mult. Dar paralizată mai poți? Și cât își dorise să meargă în Italia. Dacă n ar fi oprit-o Aurel s-ar fi dus. El este de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la 1 Dragostea este aceeași pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tăiat și mie aripile, înfrânând cu totul elanul ce mi-l luasem și micșorând într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam dorința de a fi lăudat. De nimeni! Iar asta, pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu pot să fiu nicidecum optimistă. Nu pot și nici nu vreau să-mi rezerv libertatea de a face imprudența asta. În primul rând, pentru că nu vreau, cu niciun chip, să-mi fac iluzii, doar pentru ca, mai târziu, să mă aleg numai cu deziluzii; iar, în al doilea rând, pentru că eu chiar cred că, dacă fericirea este menită unui om, ea va veni la el negreșit, indiferent de starea de spirit pozitivă sau negativă a acelui om. Deocamdată, mă simt uitată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și nu găsesc niciodată nimic. Geniul n-are moarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de acum încolo, eu cum voi mai scrie?” Da, teribil impas! Și totuși, nimic nu era cu adevărat pierdut până acum. Pentru cauza aceasta, se mai putea lupta și mult, și vitejește! Întotdeauna, totul ține de abordare. Felul în care alegi să tratezi problema va avea o influență colosală asupra felului în care problema se va rezolva. Și o ușă, oricât de masivă ar fi, dacă știi cum să îi potrivești corect cheia în broască, ea tot ți se va deschide
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai comod și mai la îndemână pentru ei. Căci, străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
credea apropiată ei, dar care, în cele din urmă, realitatea o dovedi a fi, totuși, mult mai apropiată de cercurile clevetitoare din oraș. Așa se află totul. Iar iuțeala împânzirii știrilor - se cunoaște - sporește cu atât, cu cât locul unde aleg ele să se împânzească este mai mic, mai înghesuit... Nimeni n-ar fi bănuit vreodată măcar că, în această familie, odinioară fără cusur, ar putea să poposească necazul și să prindă rădăcini într-atât de adânci. Ea era formată doar din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
jumătate. Alaltăieri, cineva mi-a spus, privitor la lucrul acesta, că nici măcar nu-mi dau seama bine de sensul cuvintelor pe care le întrebuințez, că sunt un foarte bun actor și că am prea multă imaginație, însă este păcat că aleg s-o folosesc împotriva mea, inventând tot felul de bazaconii dubioase și zadarnice. Pentru vorbele acestea, îmi venea de-a dreptul să-l lovesc pe nemernic; la cât mă simțeam eu de jignit atunci, i-aș fi venit de hac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și fără credințe iar sprâncenele au mireasmă de iederă; Care are sâni, dar nu alăptează; o inimă, dar nu iubește; un pântece pentru sarcini, dar plină de cuviință rămâne neroditoare; Celei bogate prin tot ce va să vie; care umblă alegând totul, primind totul, născând poate totul; Cea care, gata să guste din paharul de cununie, tremură puțin, nu știe ce să spună, consimte să bea, dar încă n-a băut". Dacă Victor Segalen, poetul francez fascinat de China mileniilor unei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
murdărie pe fundul unei ape clare, dacă te uiți de undeva de sus". Masako este flămândă de mitul care, încolăcit în inima ei, o face să mă urmărească, împărțită între curiozitate și invidie, cu coada ochiului, atunci când, lângă ea, îmi aleg banalul demachiant pe bază de plante. Și uimirea că, deja, trăind în Japonia sub teroarea constantă a acestor priviri, deconstruită și reconstruită fără încetare, în propriul meu corp neștiutor și suferind, am început și eu, de la o vreme, să zăresc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sta astfel, ar însemna că suntem în permanent pericol de a ne cufunda în mlaștina care a nutrit atâtea trestii gânditoare... Japonezii sunt, și la acest capitol, campioni. Există, în arhipelagul nipon, atât de multe mărturisiri virtuale, încât cei care aleg să NU se exprime prin intermediul calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din relativ celebrele jurnale online apărute în 1994, blogurile de astăzi nu se reduc la confesiuni textuale (citate culese anapoda din tratate zen, haiku-uri banale, picanterii semierotice, amintiri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]