119,673 matches
-
de neputințe și dezamăgiri cu tot cortegiul lor de compromisuri și de abdicări. Inconștiență sau un foarte mare curaj semnifică această opțiune? Alegi sau ai fost ales? Citez din Norman Manea: "Ar trebui să poată să răspundă acum de ce literatura alege pe unul anume, în ce fel rămâne acesta, fără scăpare legat, ce îi ia și ce îi dă în schimb. Să fii fost doar o lentă, insidioasă contaminare de lecturi din care, treptat, se naște în mai toți, iar în
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
fiecare 5 minute trebuie să mai isprăviți de împletit o buclă. Și ceasurile și voi ați fost numărate ca, pînă în zori, cînd va veni mirele ca un miel, să am gata dantela din păr. Pe mire mi l-am ales după ce am petrecut trei zile și trei nopți nemișcată pe o pajiște, înconjurată de oi." Mireasa cu șosete roșii povestește: " Și tatăl mirelui m-a întrebat: Știi tu cine a fost Platon? Și a plecat după Platon. Și mama mirelui
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
mundi (1983), Steaua neizbucnită (1986), Elegii cretane (1989), Stigmate și lauri (1993), Roua de apocalips și Ochiul din lacrimă (1998). Dintre atât de multele referințe critice care s-au adunat în timp în jurul creației poetice a dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e unul al prezenței, al unei vecinătăți deopotrivă diafane și impetuoase a misterului, ceea ce creează o relație de intimitate cu indefinibilul și indicibilul. Discursul ia turnura murmurului
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
în 1998). Se vede, așadar, cum savantul român ajunge, prin ultima sa carte, la Istorie, mai exact, la o secvență istorică dintre cele mai ample și rezonante din evoluția umanității, numai după ce, în prealabil, își fixase propriul cadru teoretic, după ce alesese instrumentarul adecvat și după ce, în sfârșit, identificase tiparele de scriere a istoriei în Roma Antichității și ancorajul lor cultural. Teoria istoriei - scrierea ei: sunt doar pașii care duc spre Istoria însăși, vestibulul dinaintea unui vast apartament. Căci, în fond, ce
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
definită extrem de simplu: "}i se spune: esențialul în viață este... Și începe să-ți înșire: instinctul foamei, sau sexualitatea, sau voința de putere etc. etc. Desigur, fiecare din acestea sănt esențiale pentru specia respectivă de viață pe care și-a ales-o individul. Dacă te reduci la nivelul fiziologic al tuturor ființelor vii, și foamea, și sexul sănt "esențiale ". Problema e să descoperi și să realizezi ceea ce e esențial quam homo, ceea ce numai omul, întrucăt e om integral, poate realiza. Astfel
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Parcă era o afacere cu niște gîște furate, sau așa ceva. Robinson Crusoe l-am citit pe linia moartă, într-un vagon de marfă stricat, întins pe burtă în pătratul de soare pe care-l făcea ușa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un șir întreg de vagoane părăsite (aveau cîte ceva defect), pe care-l exploram permanent, de la un cap la altul, sărind dulce și periculos peste tampoane. Cred că lectura a fost continuată, o dată cu construirea colibei de către R. C.
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
așteptări, o poziție antisemită. Liniștea lui 1931 părea, la o distanță de numai trei ani, un vis definitiv pierdut. Celebra prefață a lui Nae Ionescu la romanul De două mii de ani nu mai lasă loc de nici o îndoială: marele profesor alesese și el, cu prudență, un loc comod - ca toți oamenii mici. Evreul pe care îl admirase și pe care îl încurajase în anii „de liniște” trebuia acum „să sufere”. Să sufere și să îi fie limpede un lucru: „Eu însă
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
au văzut-o pe actrița Marietta Sadova, rămân cu amintirea acestei imagini caricaturizate - poate cea mai amuzantă, mai savuroasă din tot Jurnalul. Imaginea singurătății și a durerii Din păcate, un rol pasiv sau unul activ în piesa antisemitismului și-au ales aproape toți cunoscuții lui Sebastian. Nimeni nu l-a apărat de înlănțuirea răului: „pierderea” slujbei de la Revista Fundațiilor Regale, interzicerea dreptului de avocatură, lipsa banilor, legea chiriilor pentru evrei, confiscarea radioului, munca obligatorie, imposibilitatea plecării, interzicerea cărților scriitorilor evrei și
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
a realizării lor. De prea multe ori, de la Dinicu Golescu încoace, intelectualul român e silit să constate că normalitatea e «dincolo», în Occident.” „Tragismul” istoriei și culturii române influențează decisiv imaginea intelectualului român, care, de prea multe ori, trebuie să aleagă între a rămâne în țară, îndurând lipsuri materiale și îngrădiri culturale inerente, și „a se salva” în Occident, acceptând statutul de străin și toate consecințele ce decurg de aici. Este o dramă nu doar uimitor de veche, dar și uimitor
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
sarcasm, malițiozitate sau ironie. “Așadar, de ce vă plângeți?...” În cameră se făcu tăcere. Stelian avu brusc senzația că nimerise din nou în fața comisiei de revizuire a pensiilor de la camera 666 a Ministerului Muncii și că era interogat. Răspunse totuși calm, alegându-și cuvintele, că, în ce-l privea, n-avea nici o importanță. Dar - și aici vocea îi deveni apăsată - i se părea pur și simplu de neînțeles că un inginer capabil și integru, cap de familie cu multe responsabilități și părintele
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Avram Iancu, despre dorința tânărului peregrin ce trecuse pe la Blaj și Sibiu de a se înființa o Academie de Drept și un Teatru Național în Transilvania. Alte precizări le fac George Muntean (în vol. O sută de documente noi) mai ales atribuiri de poezii și texte nesemnate, și Pavel Țugui, care cercetând cu minuție arhivele, descoperă că adolescentul Eminescu, la 14 ani, ar fi vrut să-și continue studiile la gimnaziul din Botoșani, și totodată, o mulțime de documente necunoscute referitoare
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
pentru femeie un non-sens! Idealul moral, firește e la fel pentru tot omul, dar virtuțile ce-l servesc și-l apropie sânt și vor fi diferite la bărbați și la femei. E de mirare cum sentimentul acestei deosebiri fundamentale a ales, pentru a se exprima o cale greșită. Durează încă prejudecata în care se mai cantonează unii foarte sinceri apărători ai feminității - că instrucțiunea - adică intelectualitatea - ar fi o primejdie de defeminizare. Ca și cum adevărul nu ar fi sănătos pentru curiozitatea Evei
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
și tu vrei să te ia de nevastă, pe TINE? Ești într-o doagă? Te-ai uitat în oglindă?” “Nu mă uit că se sparge, rânji baba. Te privește, ori îl convingi, ori îți taie Edward capul. Din două, una. Alege!“ ” Nici nu mă gândesc, explodă Arthur. Andrew este fratele meu de cruce, nu pot să-i cer așa ceva, să se nenorocească pe viață! Prefer să-mi taie capul. Eu am onoare.” „Și la ce-ți folosește?”, pufni baba, aruncând un
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
femeile?” “Edward, vorbi atunci Arthur, dregându-și glasul, pare că femeile nu vor nimic pentru că se răzgândesc tot timpul. Dar nu-i adevărat. E doar o impresie a bărbaților. În realitate, ele vor să aibă controlul propriilor lor vieți, să aleagă ele. E-adevărat însă că vor să aibă și controlul vieții bărbatului pe care îl au în pat, să aleagă ele și pentru el. Spre binele lui, bineînțeles. Spre binele lui, așa cum îl văd ele. ăsta e răspunsul.” Se lăsă
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
nu-i adevărat. E doar o impresie a bărbaților. În realitate, ele vor să aibă controlul propriilor lor vieți, să aleagă ele. E-adevărat însă că vor să aibă și controlul vieții bărbatului pe care îl au în pat, să aleagă ele și pentru el. Spre binele lui, bineînțeles. Spre binele lui, așa cum îl văd ele. ăsta e răspunsul.” Se lăsă tăcere. Regele rămase câteva clipe nemișcat. “Așa cum îl văd ele? Chiar și în patul regal?”, ridică el din sprâncene cu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
mă vezi acum? Dă pe gură repede, ca să văd că ești sincer!” În fața acestei dileme existențiale, Andrew rămase fără grai. Clipe grele și broboane de sudoare i se scurgeau pe față. Dar o inspirație divină îi veni repede în ajutor. “Alege tu!” strigă el, cu sufletul la gură. “Bravo, ăsta era răspunsul, hohoti baba, bătând din palmele blondei. Așa este, eu trebuie să aleg. Iar eu, iată, aleg să fiu și ziua și noaptea așa cum mă vezi acum. 24 din 24
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
noastre în lumea modernă, pentru că, în ciuda avioanelor și automobilelor, sejurul nostru în țara faraonilor, mi s-a părut o călătorie în altă lume. 14 iulie, căderea Bastiliei, Revoluția franceză, drepturile omului bla-bla-bla Știu acum cum îmbătrînesc revoluțiile și ce se alege de principiile frumoase pe care le-au promovat. Revoluțiile le fac cei mulți, dar de avantajele cucerite beneficiază întotdeauna, foarte puțini și umanitatea n-a reușit încă să construiască o societate perfectă. Aceasta ar fi, așa cum spunea un filosof scandinav
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
prezicerile pozitive și că, de mulți ani refuz să ghicesc ce va fi mîine; Ajunge zilei de azi grija ei spunea cu înțelepciune Apostolul Pavel, dar o predicție frumoasă e un pretext pentru speranță: Și chiar dacă "armele mele sînt mai ales credința și speranța, pentru cea din urmă am uneori nevoie de un mic implus. Ca de atîtea ori, va trebui să fac singură totul. Și cînd te gîndești că în urmă cu cîțiva ani scriam: Dacă aș fi trăit în
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
le rostească pe cele cu adevărat supărătoare: îmbătrâniserăm și ne îngrășaserăm sub privirea lui somnolentă profitând senini și orgolioși de generozitățile sistemului comunist, făcând pe dracu’n patru să-i intrăm și să-i rămânem în grații și să ne alegem care cu o călătorie sau o bursă în Occident, care cu o promovare, care cu un apartament mai bun sau cu o aprobare pentru o mașină Lada - privilegiile epocii, mărunte în raport cu cele hărăzite minorității de la putere, dar cât se poate
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se poate minți din lipsă de întâmplări”), succedaneu ficțional al trăirii, ieșire din banalitate spre “deșteptăciunea” jucătorului liber să-și aleagă “culoarea pieselor cu care vrei să joci” și realizare a unei “posesii imediate a lumii prin cuvinte”. Nu abolire, așadar, ci substituire elegiacă a unei realități ce nu se lasă direct, autentic trăită... Că între poem și realul absent (bărbatul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
biblice se confundă ambiguu, trăsăturile femeii, intenționat înăsprite și masculinizate, până a o face să devină un tulburător androgin, ne revelează faptul că nu suntem în fața unei figuri biblice, ci a femeii fatale. Mateiu Caragiale, ca și Gustav Klimt, o alege pe Iudita pentru că ea este simbolul pedepsei chinuitoare pe care femeia o dă bărbatului și pe care acesta trebuie să o ispășească prin moarte; în Rașelica, la fel ca în "Iudita I" și "Iudita II ( Salomé)" nu vedem emblema perfectă
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Despre Monciu-Sudinski ar mai fi de spus că intră în greva foamei pentru eliberarea unui coleg, un filozof arestat de autoritățile de la București și este obligat să părăsească țara la sfîrșitul anilor ’70. Avea în jur de 30 de ani. Alege Suedia, unde, aveam să aflu o dată ajunsă la rîndul meu în străinătate și...în sociologie, că se sinucisese, cîțiva ani mai tîrziu." (Diminescu, on-line) Detaliul, altfel senzațional, trebuie totuși luat cu o minimă prudență. În condițiile în care textul e
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
mai suspină o dată. Nervos și zbucnit din tot șoldul. Cu picioarele-n valuri: - Ce-am făcut... Asta-i chiar sămînța mea. O mare-ntreagă - scaldă sterilă zbucnită din capătul unei spițe. Ca și cum toț cei pe care i-am moștenit au ales a mă face mandatar pentru a depozita tot trecutul lor glorios, condensat sub formă de spermă. Viitorul - doar o recurență eficient bandajată a unor otrăvuri perpetuu consfințte. O bancă de date. Am încheiat ultimul recensămînt; am adunat impozitul - o dare
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
potolindu-și graba poftei, cititorul își ridică ochii: - Spune dar... Ce i se va întîmpla operei tale ? - Lucruri spectaculoase. Va rămîne circumscrisă acestui spațu. - O pușcărie livroidă... Oare ce vină au gîndurile tale ?... Mai tre’ să bănui ce se va alege în cele din urmă de toate astea... Pașadia Măgureanu ? - Taman. Conform dictonului "Eu te-am făcut, eu te omor"! - Nu lași nimănui rodul minți tale ? - Ar fi o nedreptate. Neamul ăsta nu merită decît fraude... - Dar eu ? Mai strein decît
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
un Colegiu de Litere al Universității de stat "Alecu Russo" din Bălți care are un departament de literatură română și mondială? Cât despre poeți, aș vorbi despre Alexandru Vakulovski în primul rând: mi se pare că s-ar fi putut alege poeme care să-l reprezinte mai adecvat decât God Reads Nietzsche și Communism & Theism; doar în Paul Goma My Papa recunoști timbrul specific, ritmul condensat și nervos al versului. Despre alții însă mă întreb ce caută acolo; de pildă, Aura
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]