1,684 matches
-
de boală este în prezent dificilă pentru cele mai multe boli autoimune. Această afirmație se bazează pe observațiile că alelele/variantele markerilor de risc sunt prezente atât la pacienți cât și în populația generală și că doar o parte dintre indivizii cu alele de risc vor dezvolta boala. Riscul conferit de markeri depinde de boală. Genele din sistemul HLA contribuie în mod diferit la susceptibilitatea pentru bolile autoimune (tabelul 11.2). Una dintre cele mai clare asocieri este între antigenele HLA B27 și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dintre cele mai clare asocieri este între antigenele HLA B27 și spondilită ankilozantă. Se estimează că aproximativ 90% dintre pacienți sunt pozitivi pentru HLA B27. HLA conferă aproximativ 50% din predispoziția genetică pentru DZ1, artrită reumatoidă, scleroză multiplă. Contribuția acestor alele în tiroidita Hashimoto este mult mai redusă. Asocierea dintre alelele HLA și alte boli care au un determinism autoimun este mai puțin clară (ex. asocierea dintre boala Addison, boala Graves, hepatita cronică activă, sindromul Sjögren și HLA B8). Din această
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și spondilită ankilozantă. Se estimează că aproximativ 90% dintre pacienți sunt pozitivi pentru HLA B27. HLA conferă aproximativ 50% din predispoziția genetică pentru DZ1, artrită reumatoidă, scleroză multiplă. Contribuția acestor alele în tiroidita Hashimoto este mult mai redusă. Asocierea dintre alelele HLA și alte boli care au un determinism autoimun este mai puțin clară (ex. asocierea dintre boala Addison, boala Graves, hepatita cronică activă, sindromul Sjögren și HLA B8). Din această cauză, se consideră că alelele din regiunea HLA doar modulează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mult mai redusă. Asocierea dintre alelele HLA și alte boli care au un determinism autoimun este mai puțin clară (ex. asocierea dintre boala Addison, boala Graves, hepatita cronică activă, sindromul Sjögren și HLA B8). Din această cauză, se consideră că alelele din regiunea HLA doar modulează riscul de boală conferit de alte gene determinatoare. Riscul de a dezvolta o anumită afecțiune poate fi estimat prin valoarea riscului relativ (RR). Acesta se calculează prin compararea distribuției markerului / haplotipului de interes în loturile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
multe boli autoimune. La specia umană o serie de markeri din regiunea HLA au fost asociați cu mai multe afecțiuni. Astfel DRB1*0301 a fost asociat cu lupusul eritematos sistemic și cu DZ1, iar riscul de boală conferit de această alelă pare a fi similar în ambele cazuri. A fost descrisă și situația în care un marker genetic conferă risc pentru o afecțiune și protecție pentru altă boală autoimună. Astfel, HLA B7 conferă risc pentru apariția spondilitei ankilozante și a sindromului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
afecțiuni autoimune. Spre exemplu, combinația HLA B8, HLA DR3 și HLA A1 conferă predispoziție pentru boala Graves, lupusul eritematos sistemic, boala celiacă, DZ1, hepatite autoimune etc. B.Heterogenitatea bolilor autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau haplotipuri. Riscul de apariție a T1DM este crescut de prezența mai multor alele și haplotipuri din regiunea HLA clasa II (tabelul 11.3). Predispoziția genetică pentru bolile autoimune poate fi explicată uneori și prin contribuția genelor din sistemul HLA
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru boala Graves, lupusul eritematos sistemic, boala celiacă, DZ1, hepatite autoimune etc. B.Heterogenitatea bolilor autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau haplotipuri. Riscul de apariție a T1DM este crescut de prezența mai multor alele și haplotipuri din regiunea HLA clasa II (tabelul 11.3). Predispoziția genetică pentru bolile autoimune poate fi explicată uneori și prin contribuția genelor din sistemul HLA III care codifică pentru molecule cu rol imunomodulator: TNF, LT-α (lymphotoxin α) și LT-β
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasa II (ex. DR3, DR4, DR5, DQA1*0301, DQB1*0201, DQB1*0301) dar nu și cu HLA-DP sau genele HLA clasa I (HLA-A, HLA-B, HLA-C) la caucazieni. Aceste rezultate aparent discordante pot fi explicate prin diferențele interpopulaționale ale distribuției alelelor/variantelor markerilor studiați. Diferențele interpopulaționale influențează mai ales rezultatele studiilor bazate pe compararea distribuției markerilor în loturile de pacienți și control (studii de asociere). Valorile calculate pentru riscul de boală sunt cu atât mai reduse cu cât variantele markerilor / haplotipurilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limitează și mai mult mobilitatea articulară, uveită anterioară (5-35% dintre pacienți), osteoporoză și fragilitate osoasă în fazele avansate ale bolii. Incidența bolii este cuprinsă între 0,25% - 1,5%, fiind de 2-3 ori mai frecventă la bărbați decât la femei. Alelele HLA B 27 sunt prezente la aproximativ 9% din populație, dar doar 2-8 % dintre acești purtători vor dezvolta spondilită. Cu toate acestea, diagnosticul molecular urmărește stabilirea caracterului de purtător al alelelor HLA B-27 pentru a crește specificitatea diagnosticării bolii. Deși
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
2-3 ori mai frecventă la bărbați decât la femei. Alelele HLA B 27 sunt prezente la aproximativ 9% din populație, dar doar 2-8 % dintre acești purtători vor dezvolta spondilită. Cu toate acestea, diagnosticul molecular urmărește stabilirea caracterului de purtător al alelelor HLA B-27 pentru a crește specificitatea diagnosticării bolii. Deși au mai fost identificate și alte alele care sunt asociate cu boala, riscul conferit de acestea este mult mai redus (exemplu, alele HLA B 60). În prezent se încearcă identificarea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aproximativ 9% din populație, dar doar 2-8 % dintre acești purtători vor dezvolta spondilită. Cu toate acestea, diagnosticul molecular urmărește stabilirea caracterului de purtător al alelelor HLA B-27 pentru a crește specificitatea diagnosticării bolii. Deși au mai fost identificate și alte alele care sunt asociate cu boala, riscul conferit de acestea este mult mai redus (exemplu, alele HLA B 60). În prezent se încearcă identificarea de noi factori genetici și de mediu care să explice inițierea mecanismelor autoimune. Diabetul zaharat (DZ) este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acestea, diagnosticul molecular urmărește stabilirea caracterului de purtător al alelelor HLA B-27 pentru a crește specificitatea diagnosticării bolii. Deși au mai fost identificate și alte alele care sunt asociate cu boala, riscul conferit de acestea este mult mai redus (exemplu, alele HLA B 60). În prezent se încearcă identificarea de noi factori genetici și de mediu care să explice inițierea mecanismelor autoimune. Diabetul zaharat (DZ) este una dintre cele mai răspândite afecțiuni umane. Organismele internaționale precum OMS, IDF, EASD, ADA consideră
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
real pentru boală din regiunea IDDM1. Studiile ulterioare au demonstrat că susceptibilitatea pentru apariția DZ1 este conferită doar de unele gene din regiunea HLA, riscul maxim fiind conferit de antigenele HLA DRB1 și DQB1. Deși au fost identificate mai multe alele predispozante, datele despre secvența peptidelor prezentate și despre mecanismele prin care aceste alele contribuie la etiopatogeneza bolii sunt încă nerelevante. Regiunea IDDM18 este supusă reevaluării deoarece datele inițiale nu au fost reconfirmate. Principala genă candidat din regiunea IDDM18 este IL12B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
apariția DZ1 este conferită doar de unele gene din regiunea HLA, riscul maxim fiind conferit de antigenele HLA DRB1 și DQB1. Deși au fost identificate mai multe alele predispozante, datele despre secvența peptidelor prezentate și despre mecanismele prin care aceste alele contribuie la etiopatogeneza bolii sunt încă nerelevante. Regiunea IDDM18 este supusă reevaluării deoarece datele inițiale nu au fost reconfirmate. Principala genă candidat din regiunea IDDM18 este IL12B. IL-12 este un heterodimer alcătuit din catenele p40 (IL12 B) și p35 (IL12
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
bandat, FISH (deleția este detectată la ~95% dintre pacienți) sau analize moleculare. Diagnosticul prenatal este recomandat atunci când în familie există un proband sau atunci când analizele ultrasonografice evidențiază anomalii ale dezvoltării fetale (exemplu, anomalii cardiace). 11.4. ASOCIEREA FALSĂ DINTRE UNELE ALELE HLA ȘI DIFERITE AFECȚIUNI UMANE Narcolepsia este o afecțiune caracterizată prin somnolență exagerată în timpul zilei și prin perioade subite, necontrolate de somn în timpul zilei. Această afecțiune neurologică este cauzată de o mutație în gena pentru receptorul de tip 2 pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
narcolepsie a fost cauzată de dezechilibrul de linkage dintre mutația în gena HCRTR 2 și HLADQB 1*0602 sau DQA1*0102. Această mutație este de dată recentă, iar timpul scurs de la acest eveniment mutațional până în prezent nu a permis separarea alelei mutante HCRTR 2 de alelele HLA. Capitolul 12 TIPAJUL ÎN TRANSPLANTURI BAZAT PE ANALIZA ADN Genele care codifică pentru catena grea a moleculelor HLA clasa I și ambele catene α și β ale moleculelor HLA clasa II sunt grupate într-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dezechilibrul de linkage dintre mutația în gena HCRTR 2 și HLADQB 1*0602 sau DQA1*0102. Această mutație este de dată recentă, iar timpul scurs de la acest eveniment mutațional până în prezent nu a permis separarea alelei mutante HCRTR 2 de alelele HLA. Capitolul 12 TIPAJUL ÎN TRANSPLANTURI BAZAT PE ANALIZA ADN Genele care codifică pentru catena grea a moleculelor HLA clasa I și ambele catene α și β ale moleculelor HLA clasa II sunt grupate într-o regiune specifică a cromozomului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genic DQB1 este catena DQβ care se asociază cu o catenă DQα, spre a forma o moleculă DQ. La nivel ADN, locii genici HLA se prezintă sub multiple forme (polialelie). Locii genici pentru catena grea CMH clasa I adăpostesc 49 alele HLA-A, 99 alele HLA-B, 34 alele HLA-C, 123 alele HLA-DR, peste 45 alele DQ, peste 68 alele DP. Numărul total de alele prezente la nivelul populației generale diferă în limite mari pentru fiecare locus genic. De exemplu, în locusul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
DQβ care se asociază cu o catenă DQα, spre a forma o moleculă DQ. La nivel ADN, locii genici HLA se prezintă sub multiple forme (polialelie). Locii genici pentru catena grea CMH clasa I adăpostesc 49 alele HLA-A, 99 alele HLA-B, 34 alele HLA-C, 123 alele HLA-DR, peste 45 alele DQ, peste 68 alele DP. Numărul total de alele prezente la nivelul populației generale diferă în limite mari pentru fiecare locus genic. De exemplu, în locusul DRB1 s-au descris
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asociază cu o catenă DQα, spre a forma o moleculă DQ. La nivel ADN, locii genici HLA se prezintă sub multiple forme (polialelie). Locii genici pentru catena grea CMH clasa I adăpostesc 49 alele HLA-A, 99 alele HLA-B, 34 alele HLA-C, 123 alele HLA-DR, peste 45 alele DQ, peste 68 alele DP. Numărul total de alele prezente la nivelul populației generale diferă în limite mari pentru fiecare locus genic. De exemplu, în locusul DRB1 s-au descris peste 100 alele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catenă DQα, spre a forma o moleculă DQ. La nivel ADN, locii genici HLA se prezintă sub multiple forme (polialelie). Locii genici pentru catena grea CMH clasa I adăpostesc 49 alele HLA-A, 99 alele HLA-B, 34 alele HLA-C, 123 alele HLA-DR, peste 45 alele DQ, peste 68 alele DP. Numărul total de alele prezente la nivelul populației generale diferă în limite mari pentru fiecare locus genic. De exemplu, în locusul DRB1 s-au descris peste 100 alele, pe când în locusul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
forma o moleculă DQ. La nivel ADN, locii genici HLA se prezintă sub multiple forme (polialelie). Locii genici pentru catena grea CMH clasa I adăpostesc 49 alele HLA-A, 99 alele HLA-B, 34 alele HLA-C, 123 alele HLA-DR, peste 45 alele DQ, peste 68 alele DP. Numărul total de alele prezente la nivelul populației generale diferă în limite mari pentru fiecare locus genic. De exemplu, în locusul DRB1 s-au descris peste 100 alele, pe când în locusul genic DRA au fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
La nivel ADN, locii genici HLA se prezintă sub multiple forme (polialelie). Locii genici pentru catena grea CMH clasa I adăpostesc 49 alele HLA-A, 99 alele HLA-B, 34 alele HLA-C, 123 alele HLA-DR, peste 45 alele DQ, peste 68 alele DP. Numărul total de alele prezente la nivelul populației generale diferă în limite mari pentru fiecare locus genic. De exemplu, în locusul DRB1 s-au descris peste 100 alele, pe când în locusul genic DRA au fost identificate doar două alele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
HLA se prezintă sub multiple forme (polialelie). Locii genici pentru catena grea CMH clasa I adăpostesc 49 alele HLA-A, 99 alele HLA-B, 34 alele HLA-C, 123 alele HLA-DR, peste 45 alele DQ, peste 68 alele DP. Numărul total de alele prezente la nivelul populației generale diferă în limite mari pentru fiecare locus genic. De exemplu, în locusul DRB1 s-au descris peste 100 alele, pe când în locusul genic DRA au fost identificate doar două alele. Fiecare individ uman însă, poartă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alele HLA-C, 123 alele HLA-DR, peste 45 alele DQ, peste 68 alele DP. Numărul total de alele prezente la nivelul populației generale diferă în limite mari pentru fiecare locus genic. De exemplu, în locusul DRB1 s-au descris peste 100 alele, pe când în locusul genic DRA au fost identificate doar două alele. Fiecare individ uman însă, poartă un set limitat de alele HLA, de exemplu: două alele distincte, în locusul HLA-A, două în locusul HLA-B, două în locusul HLA- C
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]