1,537 matches
-
era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac și care să-i poată aduce alinare măcar un dram. Iar asta era, pentru dânsul, de-a dreptul chinuitor, căci un amestec nedeslușit de temeri și de neliniști îi rodea continuu sufletul. De bună seamă că suferea. Suferea și spera! „Lucrurile nu vor rămâne așa cu fata
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este întocmai ca durerea de măsea, care, deși provine de la un mădular atât de mic și ascuns cu totul vederii celorlalți, naște dureri suficient de puternice, încât cu greu le poți trata cu indiferență multă vreme. Dacă, pentru mulți alții, alinarea suferințelor spirituale ar fi fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aveau încotro. Tot ce puteau face era să schimbe direcția și o luară la fugă spre Tago, un sat de la poalele Muntelui Temmoku. Primăvara era în deplină putere, dar munții și câmpiile, cât vedeau cu ochii, nu le rezervau nici o alinare sau speranță. Așadar, micul grup care mai rămăsese își puse toată încrederea în Katsuyori, ca într-un toiag sau stâlp. Katsuyori însuși ajunsese la capătul răbdării. Înghesuiți în Tago, însoțitorii săi rămaseră buimăciți, așteptând, în șuierul vântului de munte. Forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Eu i-am dat-o înainte cu whiskyul, 3,50 dolari cinzeaca, împingând pileala în partea superioară, vestică. Mi-am lipit și paharul rece de obrazul care pulsa. Ajută sau, cel puțin, așa te face să crezi. E oricum o alinare. Trei fete evoluau pe scenă, acoperind tot spațiul tapetat cu oglinzi. Fata care dansa cu sânii dezveliți pentru mine și pentru individul roșcat, cu față de hermafrodit, aflat la două scaune de mine, era scundă, timidă, cu o înfățișare ce amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tip cu adevărat fericit. Se spune că fericirea e balsamul durerii și din punctul ăsta de vedere sunt un fericit. Mi se întâmplă adesea să-mi îndulcesc suferința. Dar așa se întâmplă cu durerea. Și așa ajung și eu la alinarea de care se tot vorbește și la fericire. — Știi ce-mi doresc? m-a întrebat Roger Frift. Aș vrea s-o lași mai moale în seara dinaintea întâlnirii noastre. Acum ce mai e? Ar trebui să adaug că Roger e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scufundam rapid, înecat în minciună, candoare și întuneric. Selina închiriase o cameră unde m-a luat ca o mamă care avea în grija ei un copilaș. Probabil că am încercat s-o atrag într-o acțiune care să-mi aducă alinare sau răzbunare - sex, lovire, biciuire, viol: nu-mi amintesc exact ce-a fost și, oricum, n-are nici o importanță. După care am intrat în muierea aia și am ieșit din ea de la a doua contră. Și așa am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe, ori reîncarnarea lor într-o vrăbiuță care vine să ciocăne zilnic la geam, într-un fluturaș insis tent care, în plină iarnă, îți intră pe geam, sau în vreun pisicuț străin care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
rugăciuni zi și noapte la atotputernicul Dumnezeu pentru pacea a toată lumea. Protosinghel Lavrentie Stareț Sinait * 12 august 1985 Aici la Mănăstirea Secu e loc de aducere aminte a celor de demult petrecute în cultura acestei țări, dar și prilej de alinare și odihnă a sufletului după alergătura de peste an. Obiecte expuse, fortificațiile și construcțiile de aici, ne arată că suntem un popor cu o veche istorie care poate spera la un viitor pe măsura faptelor sale glorioase. Semnătură indescifrabilă * 106 24
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și înfrumusețearea lui. Cu adâncă considerație, Un grup de studenți teologi * 23 august 1986 Mănăstirea Secu se impune prin frumusețea ei arhitectonică. Doresc din adâncul inimii ca bunul și 128 iubitorul de oameni Dumnezeu să o facă un leagăn de alinare a sufletelor triste și împovărate. Ioan Gonriș Astăzi 1 mai 1987 noi, un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, conduși de Părintele Profesor Floca Ioan, am vizitat acest străvechi locaș de închinare și trăire duhovnicească situat în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
precis numele corăbiilor sacre. Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând strălucitoarea cerneală egipteană. — Se cânta o rugăciune lungă, de alinare, care a fost picurată în mințile noastre cu mii de ani în urmă. Dar aceasta nu poate fi dezvăluită. — Și-apoi? Preotul răspunse că nu se întâmpla nimic. — Nu se sacrifică animale pe altarul ei? — Nu, niciodată. Lumina nocturnă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
râse, dar își dădu seama că era adevărat. Își mișca liber brațele când mergea, dar pumnii erau strânși, iar unghiile îi intrau în carne. Văzu că în palma stângă îi rămăseseră semne. Acum, singurul sentiment care, cu ajutorul imaginației, îi aducea alinare era răzbunarea. Dar nici de aceasta nu-și dădea nimeni seama. Chipul lui era blând, zâmbetul dezarmant, tăcerile păreau melancolice. De fapt, principalul lui gând era să individualizeze chipurile și numele tuturor protagoniștilor. Și în vreme ce-și petrecea zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
abătut falsele acuzații: discursuri rebele și conspirație. Au însăilat un proces dezgustător, iar sărmanul om a fost zdrobit. L-au condamnat la exil pe viață, pierderea demnității senatoriale, interdicția de a îmbrăca toga, confiscarea bunurilor.“ Însă răzbunarea nu-i adusese alinare împăratului. Pentru el, ușurarea după spinoasele probleme de stat nu o reprezentau jocurile de la circ, petrecerile care i-au făcut celebri pe alți împărați, iubirile mereu noi și exotice, spectacolele cu gladiatori sau cursele de cai. Se cufunda în lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rânduri. Însă, dintr-o impalpabilă, dar crudă răzbunare femeiască, îl făcuse să fie mai izolat și mai înspăimântat decât victimele sale. — Uită-te, îi spuse lui Gajus. Tu ești singurul care trebuie să știe. Faptul că știi îți va aduce alinare. Grafia era uniformă, clară, însă privirea lui Gajus se izbi de ea ca de un zid: era cifrată, de neînțeles. Julius Caesar inventase un sistem de cifrare pentru mesajele sale secrete, schimbând secvența literelor alfabetului, astfel încât cei care nu cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te atinge destinul ce trece în grabă. Era însă un tânăr egiptean, care din pricina războiului ajunsese sclav și care, datorită prezenței plăcute și purtărilor elegante, păruse potrivit să slujească la curtea imperială. Gajus îl remarcase fiindcă ochii lui căutau inconștient alinare. Pesemne că avea mai puțin de douăzeci de ani. Pe neașteptate, Gajus îl întrebă în greacă de unde era. Tot în greacă, băiatul îi răspunse că venea de la Alexandria și că se numea Helikon. Avea ochi mari, adânci, de culoarea onixului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui din tinerețe cu Apuleia Varilia cea vioaie. Se întorsese cu bine și vechea lui nenorocire atrăsese atenția și compasiunea Împăratului. În timpul prizonieratului său, depinzând de darurile jignitoare ale liberților Liviei și ai lui Tiberius, adolescentul Gajus Caesar își căutase alinarea în modestele camere care îi fuseseră rezervate, păstrându-le într-o ordine obsesivă, mutând mereu obiectele și mobilele; numai în acel sărăcăcios echilibru estetic se potolise, încet-încet, sfâșietoarea lui singurătate. Obținând, odată cu puterea, o dilatare planetară a spațiului și autorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care îi simt aproape. </biography> Zbor haotic Gânduri mă cheamă din nou către zare, Nu-mi găsesc calea și nu mai am stare. Umbre, dureri și-un trecut făr’ de uitare, Mă fac să-mi iau zborul, să cat alinare. Mă-ntorc tot mai des către ani ce s-au dus, Căutând întrebărilor mele răspuns Și chiar dacă nori îmi întunecă zarea, Nicicând eu nu voi opri căutarea. Pașii, mă duc pe cărări mult umblate Și visuri mă poartă nebune în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mamă, un colind tăcut... Poem pentru soția mea Ne-am cunoscut demult... ce întâmplare, Ningea și-atunci cu fulgi de peruzea, Era senină, caldă, zâmbitoare, Eram nebun, ca astăzi după... ea. Mi-a fost și zbor, mi-a fost și alinare, Poemul meu ce nu l-am putut scrie, Nevoia mea de liniște, iertare, Când rătăceam prin tine... poezie. Când valuri ne-au lovit, s-au dus cu toate, Ca două stânci îmbrățișate-am stat, A fost de-ajuns o-atingere
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu un vechi palton și cu căciula bine trasă peste urechi, se urcă în căruța lui Mitică al lui Caloianu și o porni spre gara Vidra, iar de acolo mai departe, spre stațiunea din vestul țării, unde spera să afle alinare pentru suferințele trupești și să mai uite puțin, dacă s-ar fi putut, de cele sufletești. PARTEA A DOUA CAPITOLUL I 1 Încrezător în perspectivele sale de viitor, Virgil sperase să obțină transferul la secția financiară din Vidra mai înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Că vor fi harnici în viață Și vor privi doar în față. Pe bunici să-i prețuiești Că doar o viață trăiești. Și să nu uiți niciodată, Sfaturile de-altădată. Mama Mamă dragă, ești o floare, Tu ești a mea alinare, Te iubesc și aș vrea să-ți spun Că tu ești tot ce am mai bun. Printre lună, printre stele Doar tu ești cea dintre ele Care este zâmbitoare Și poartă-n suflet o floare. Până când tu vei muri Lângă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Adriana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad județul Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Timp, toamnă, etern De pe norii cenușii Mie-mi cântă îngerii De dragoste tăcută, O iubire pierdută. Versurile de-alinare Amplifică tot mai tare Iubirea dimineții, Sub lumina vieții. Natura-ngândurată Pășește apăsată Către un apogeu Al timpului meu. Și cerul plânge-ntruna În lacul peste care luna Odată-și oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îți deschid. Alege să-mi fii dor neinventat și scris cu litere înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
teh ching, scris cu aproape 2 500 de ani în urmă și atribuit în mod tradițional lui Lao Zi, „Bătrânul maestru”. Impresiile incisive exprimate în versurile concise ale acestei cărți încântătoare alcătuiesc o fântână vie de înțelepciune care a oferit alinare, sfaturi și iluminare pentru milioane de oameni din toată lumea. Nici o altă carte de pe pământ nu a mai fost tradusă în atât de multe limbi și atât de des ca Tao teh ching a lui Lao Zi și nici o altă carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
urmez pe Lea și Rahela înapoi la corturile noastre, când tata a început dintr-odată să-mi vorbească. - Dina, a zis el. Cred că îl auzeam spunându-mi pe nume pentru prima dată. - Îți mulțumesc, fetițo. Ai fost mereu o alinare pentru mamele tale. M-am uitat la fața lui și el îmi zâmbea, iar zâmbetul lui era unul adevărat. Dar eu nu știam cum ar trebui să-i zâmbesc tatălui meu sau cum să-i răspund, așa că m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o pietricică pe altar. Bărbații au luat apoi fiecare câte o altă pietricică de pe jos ca să le poarte noroc în călătorie. Lea și Rahela au căutat pietricelele care se găseau sub terebintul a cărui umbră le adusese de atâtea ori alinare. Nimeni n-a scos un cuvânt. Pietricelele aveau să vorbească în numele nostru, iar Bilha a și sărutat-o pe a ei înaine de a o pune pe altar, deasupra celorlalte. Doar Zilpa și cu mine ne pregătiserăm special pentru acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dezamăgire. — Dar nu ține și de temperament? — Ba mă tem că da, suspină el. Și, probabil, se și moștenește. Toți membrii familiei mele știu bine ce este melancolia - mai puțin mama. E În sângele James-ilor, evident. Tata și-a găsit alinarea În Învățăturile lui Swedenborg, dar nici unul din copiii lui nu a descoperit o soluție. În ciuda schimbului de confidențe, nici unul nu făcu referire la Un experiment florentin În după-amiaza aceea, sau În cele două sau trei ocazii când se mai Întâlniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]