1,927 matches
-
ascultați-o pe a mea; e unică, pentru că, dacă voi ajunge și la anul, va fi desigur alta. Oricum, cele două datini amintite acum sunt, prin adânca lor semnificație, neînțeleasă de alogeni, poate singurele care au scăpat nepoluate de unii alogeni mai tuciurii ce-au transformat alte obiceiuri În motiv de cerșetorie prin tramvaie și trenuri. Paranteză: Datinele de Anul Nou, având toate un caracter augural, Își au sensul numai Împlinite În fața gospodarului, adică acasă la el, nu În tramvai. Jumătate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
moment dat, le-a sărit în ochi un cetățean care defila prin centrul stațiunii cu câteva suluri de hârtie igienică înfășurate pe trup. Ca un soi de senator roman cu o togă ceva mai originală. Văzându-l, prima reacție a alogenilor a fost să întrebe ghidul român dacă nu cumva individul care li se vântura prin față a evadat de la ospiciu. Dacă nu o fi vreun glumeț. Răspunsul românului a venit imediat. Nici vorbă să fie un individ sisi la scufiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Că i s-au rupt nădragii e doar o chestie colaterală. Important e că toți suntem niște corcituri. Ce-i aia autohton în București. De ce sunt bucureștenii jigodii. Concluzia fusese că în mare parte bucureșteni veritabili nu există. Doar venetici alogeni, care n-au o viață personală. Singurele lor contacte umane se întâmplă la serviciu. Serviciul, singura legătură cu lumea. Așadar, dacă dau chix până și aici, legătura lor cu lumea e compromisă. Ieșirea lor din umanitate. Și de-aia țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un turnător. Scrisul era, cum spuneam, asimilabil delațiunii. Rolul scriitorului era acela de spion. Nu există gratuitatea scrisului. Scrisul trebuie să aibă întotdeauna scop, finalitate. Descrii lumea având un mobil, care aici este evident unul abject. Să distrugi totul. Orice alogen, cum eram eu, are intenții necurate. Și cred că au mai fost uimiți de detașarea cu care am scris cartea și de nonșalanța sau nesimțirea cu care am sfidat tabu-urile. Nu am făcut propagandă. Ei așa credeau că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă îmbolnăvești, sunt negru de supărare! Cine ești tu, să-mi spui mie Farmacistu? Cum ar veni, botezul îl poate face doar o autoritate învestită de lege sau de cutume. Eu nu aveam acest drept, fiind în primul rând un alogen. Și un infirm. - Și cum să-mi faci cartea cadou, mă! Mai ai și nesimțirea asta! S-o dai la toți de pe stradă, ca să mă faci de căcat, să nu mai ies de aicea! Știi cu cât mi-au scăzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și toleranța noastră” față de „evreime”, Nicolae Iorga ajungea și el la concluzia că „români- mea” ar fi „de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori” <endnote id="(391)"/>. Tot el scria În 1938 că, pentru români, evreii sunt „cotropi- tori”, „alogeni”, inserați „În mijlocul organelor de viață ale unei societăți istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte, pentru Iorga, „românimea” era față de „evreime” de „o bunătate prostească” sau de o „ospitalitate stupidă”. Acest tip de retorică era foarte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
2-3 luni până la alegeri !), chiar dacă este convins „că evreii vor țipa că sunt antisemit, iar democrații că sunt huligan sau fascist”. Întrebare retorică În 1935, „Unde e primejdia ?” capătă acum un răspuns precis. Națiunea română se „surpă lent” din cauza „elementelor alogene” ; În primul rând din cauza evreilor - care „au cotropit satele Maramureșului și ale Bucovinei” și „toate orașele Basarabiei”, iar românii „n-au ridicat un deget” ca să-i oprească -, dar și din cauza maghiarilor, a rutenilor, a bulgarilor, a sârbilor, a sașilor etc.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mă ospătau, cum se obișnuiește În Turcia, ca pe un om de care se tem” <endnote id="(838, p. 123)"/>. Uneori, ospitalitatea românească se răsfrângea doar asupra „străinului indigen”, asupra creștinului/românului „străin de sat”, dar nu și asupra „străinului alogen” (mai ales cel de altă religie). La sfârșitul secolului al XIX-lea, B.P. Hasdeu rezuma astfel opiniile țăranilor români, transmise lui de Învățătorii rurali : „Străinii ce trec prin sat, dacă Îs creștini, sunt bine priviți de săteni, ospătându-i și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ostil»)” <endnote id=" (552, p. 115)"/>. Pe de altă parte Însă, cred că ospitalitatea excesivă nu este un semn de toleranță. Străinul, cel „diferit”, este tratat diferit. Sentimentele xenofile - ca și cele xenofobe - nu anulează „diferența culturală” dintre indigen și alogen, ci o evidențiază. Xenofilia este un sentiment de discriminare, chiar dacă una pozitivă. „Eu nu sunt xenofob. Nu sunt nici xenofil”, spune Petre Pandrea <endnote id="(771, p. 15)"/>. În mod aparent paradoxal, atât xenofobia (ostilitatea), cât și xenofilia (ospitalitatea) acționează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de nevastă o preafrumoasă evreică sefardă <endnote id="(776, p. 35)"/>. Și domnitorul Moldovei Petru Șchiopul s-a căsătorit În 1591 În taină cu „țiitoarea” sa, o evreică trecută la creștinism, Irina Botezata - „o femeie frumoasă, dar de condiție joasă, alogenă probabil și «păgână» la origine” <endnote id="(822, p. 497)"/>. Marea taină În care s-a produs mezalianța era motivată probabil nu numai de diferența de rang social Între parteneri, dar și de inconvenientul căsătoriei cu o „păgână”. Din precauție
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înființate de aceștia - comentează Andrei Corbea - „vor constitui un factor important al modernizării provinciei, preconizate cu atâta zel de Iosif al II-lea” <endnote id="(419, p. 25)"/>. De data aceasta, nu mai era vorba atât de comercianți și meseriași alogeni, care se așezau de regulă În orașe și târguri, cât de agricultori. Activitatea lor nu mai era complementară, ci concurentă cu cea a țăranilor români. Nemulțumirea acestora din urmă s-a manifestat inclusiv În unele producții folclorice : Că jidanii și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
literatura română modernă. „Toți scriitorii români, cu rare excepții [...] - observă G. Călinescu, referindu-se mai ales la grupul din jurul Vieții Românești -, sunt xenofobi și antisemiți În măsura În care se pune problema socială a existenței neamului, invadat și apăsat de prea mult element alogen, și În același timp umanitariști, mai bine zis Înțelegători pentru străin luat ca individ. Astfel, Sadoveanu Înfățișează pe român ca victimă a evreului [generic], din punct de vedere economic, dar pe evreul luat În sine (cazul Haia Sanis), ca om
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nostru este condusă de niște piloți orbi”. „Pătura conducătoare” din România - scrie Mircea Eliade - „nu mai vede”, iar politicienii care o compun „sunt invalizi : nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt”, pentru că au permis cotropirea țării de către „elementele alogene” și au condus, „cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a iudaității autorului” <endnote id="(691, p. 119)"/>. Pentru prozatorul Norman Manea, „identificarea cu Peter Schlemihl” nu are menirea de a marca alteritatea sa, ci neapartenența la „nici un ghetou al identității” : „Masca mi se lipise de față. Clasicul inamic public, Alogenul ! Fusesem dintotdeauna «celălalt», conștient sau nu, demascat sau nu, chiar dacă nu mă identificam cu ghetoul mamei mele și cu nici un ghetou al identității. [...] Să evit vizibilitatea, ca Schlemihl ? Fără umbră, fără identitate, să apar doar pe Întuneric ?” <endnote id="(828
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
drumeț” <endnote id="(388, I, pp. 427 și 442)"/>. Însăși această interdicție dovedește că, Într-adevăr, se recurgea la sacrificarea unor astfel de „oameni de gradul doi”. Cel mai des menționați În această postură sunt călătorii și străinii, adică indivizii alogeni, de preferință necreștini (evrei, turci, arabi, dar și țigani). „Până și astăzi - scria Lazăr Șăineanu la sfârșitul secolului al XIX-lea - țăranii din Zacint [Grecia] cred că, spre a Întări podurile sau cetățile, e bine a se tăia la fața
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copie după oficia ce am primitu dela Domnul Ministru de Interne (...) În privința netolerării de a intra În țară călători cu pașapoarte otomane, afară de cazuri escepționale, precum reintrarea În Bulgaria a locuitorilor acestei țări”. l. Scandal pe feredeul israelit Probleme Între alogenii evrei și băștinașii români nu erau așa de numeroase pe atunci Încât să constituie, deja, un prilej de acuză antisemită. Totuși, la data de 2 august 1877, evreul Moisă Ițic Segal depusese la registratura prefecturii Fălciu reclamația timbrată cu 25
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sionist este În creștere și chiar o parte din tineret care a vrut să vină la noi a fost Împins În brațele sionismului”. g. Despre curentul antievreiesc Desigur, că pe ștabii de la București Îi interesa foarte mult atitudinea băștinașilor față de alogenii evrei stabiliți În orașul Huși și județul Fălciu, cel mai probabil pentru a-și stabili strategiile viitoare vizavi de această problemă. Capitolului eventualului antisemitism manifestat de locuitorii români Îi fusese rezervat un spațiu destul de mare arătând că „Din cât se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
selective a partidului comunist care, astfel, a Încercat să-și apropie și mai mult masa compactă a celor indeciși. După cum au dovedit evenimentele ulterioare, investiția de hrană dar și de Încredere au fost un lamentabil fiasco deoarece puțini din acești alogeni au mai rămas pe meleagurile noastre pentru a-și Împleti soarta cu cea a românilor. În „Raportul de activitate pe perioada 22 noembrie-23 decembrie 1946”, la capitolul „Sarcini și realizări”, Iancu Gutman remarcase Înființarea secției de tineret care, scria el
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lui Gutman să o ia la galop de bucurie deoarece acesta fusese și scopul constituirii CDE: comunizarea completă a evreimii românești care ar fi permis omogenizarea definitivă a populației, spre un mai bun și extrem de eficient control. Responsabilul reiterase statistica alogenilor de religie mozaică și faptul că Încă mai trăiau la Huși și Răducăneni „...500 de familii cu aproximativ 2.200 de suflete” ceea ce ne face să credem că migrarea spre Palestina sau aiurea Încă nu căpătase caracterul de masă de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
numărul acestora fusese la fel de mare ca și vârful acului de cusut. De la ultimul raport ce se referea la acest important segment statistic, se mai schimbase ceva dar În rău, firește, datorită condițiilor de trai grele cu care se confruntau acești alogeni. Iată părerea competentă a lui Iancu Gutman: „50% cu o stare materială mediocră, din care ½ cu o stare proastă; 25% meseriași din care 5% cu o stare materială mediocră iar restul chiar proastă; 4% liber profesioniști cu o stare materială
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bine a făcut. Ca să știe poporul român că Basarabia și Bucovina de Nord sunt milenare teritorii rusești și sovietice, la fel ca și teritoriul Republicii Democrate Germane! c.ș. Avram Iancu și ungurii tăiați Cum pe atunci le era permis alogenilor de la noi să fie naționaliști dar autohtonilor li se pusese căluș În direcția asta, erau strict interzise manifestările de acest gen chiar dacă nu fusese vorba decât despre un cântec popular din epoca marelui revoluționar român ardelean. Petrache Necula, care avea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de deformare ai lecturilor anterioare. Tot aici, însă, se regăsesc cei care-l resping pe Caragiale, considerând în caragia- lism o formă gravă de maladie identitară, expresie a „părții blestemate” a identității naționale, parte a alterității fanariote, în orice caz alogene sau o expresie a minoratului propriu cul- turilor mici și civilizațiilor neașezate. Adeseori, cei care îl resping pe Caragiale și caragialismul în acest fel își iau, ca alibi etic și substanță de contrast, pe Eminescu și eminescianismul. Emil Cioran și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
frontieră legitimă, cea din abstract și concret, „pumnalul” și „toporul”, corpuri delicte, sunt așezate alături de „conspirații”, „comploturi”, „asasinaturi” ca forme ale violenței politice, sprijinite pe o raison d’état. Comportamentul represiv a cunoscut și el o metamorfoză burgheză. Criminalul generic, alogenul vindi- cativ primește tratamentul echivalent unei penalizări pen- tru un comportament inadecvat într-un mediu privat și anume este apostrofat, forma jurisdicției burgheze și apoi „luat de urechi”, formă populară, tolerabilă a sancționării. Imaginea formează un contrast hilar cu formele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Aceste frecvente transferări se datorau faptului că preotul Vasile Balan, nefiind cunoscător al limbii ruse, era mereu acuzat de tendința de românizare a populației pentru care fapt, școlărița părintelui avea multe neplăceri atât din partea învățătorilor rusofoni cât și a școlarilor alogeni. Încă din copilărie i s-a întipărit în suflet conștiința apartenenței sale etnice, sentiment care l-a purtat toată viața și i-a determinat viitoarea orientare politică. Motivul pentru care Dr. Elena Alistar este evocată în volumul de față se
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Scrisorile sale adresate la prieteni și cunoștințe reamintesc, de fiecare dată, progresul Basarabiei românești, umanismul românilor, recunoștința Basarabiei interbelice. Vorbește cu pasiune despre respectul legii sub români, democrația, libertatea și condițiile de trai. Frecvent, ca martor ocular, amintește de atrocitățile alogenilor odată cu pătrunderea sovieticilor la Soroca și a întocmit lista victimelor și suferințele la care erau supuși cei arestați. În fiecare scrisoare își exprimă optimismul asupra viitorului Basarabiei românești. În ultima scrisoare, din 26 martie 2002, anunță dorința să ajungă la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]