KorAP: Find »[drukola/base=alternanță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...87 >

2,164 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

afectarea entității de către evenimentul cauzator; (c) legate de cauză: acțiunea directă sau indirectă a cauzei, intenția (rezultat accidental sau intenționat), eveniment natural sau care presupune efort, implicarea cauzatorului în activitate. 5.2.2. Proprietățile semantice ale verbului relevante pentru producerea alternanței, asemănătoare în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82): (a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esențial pentru producerea alternanței; această observație explică numai parțial situația din limba română, în care alternanța afectează

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cauzatorului în activitate. 5.2.2. Proprietățile semantice ale verbului relevante pentru producerea alternanței, asemănătoare în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82): (a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esențial pentru producerea alternanței; această observație explică numai parțial situația din limba română, în care alternanța afectează toate subclasele semantice de verbe inacuzative, și nu numai pe cele de schimbare de stare; (b) trăsătura [+ Creație] explică de ce verbe ca make 'a face', produce 'a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
producerea alternanței, asemănătoare în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82): (a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esențial pentru producerea alternanței; această observație explică numai parțial situația din limba română, în care alternanța afectează toate subclasele semantice de verbe inacuzative, și nu numai pe cele de schimbare de stare; (b) trăsătura [+ Creație] explică de ce verbe ca make 'a face', produce 'a produce', build 'a construi', assemble 'a asambla' nu participă la alternanță; diferența

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care alternanța afectează toate subclasele semantice de verbe inacuzative, și nu numai pe cele de schimbare de stare; (b) trăsătura [+ Creație] explică de ce verbe ca make 'a face', produce 'a produce', build 'a construi', assemble 'a asambla' nu participă la alternanță; diferența dintre The potatoes baked ' Cartofii s-au copt' și *The cake baked 'Prăjitura s-a copt' se explică prin faptul că cel de-al doilea exemplu implică, în afară de schimbarea de stare, comună celor două exemple, un proces de creație

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
au copt' și *The cake baked 'Prăjitura s-a copt' se explică prin faptul că cel de-al doilea exemplu implică, în afară de schimbarea de stare, comună celor două exemple, un proces de creație; (c) trăsătura agentivitate este foarte importantă pentru alternanță, dar nu poate explica toate situațiile în care aceasta se produce; Matsuzaki (2001: 73) arată că verbele de schimbare de stare care acceptă alternanța ergativă sunt nespecificate lexical pentru agentivitate, ceea ce explică diferența dintre kill 'a omorî, a ucide' (subiect

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
stare, comună celor două exemple, un proces de creație; (c) trăsătura agentivitate este foarte importantă pentru alternanță, dar nu poate explica toate situațiile în care aceasta se produce; Matsuzaki (2001: 73) arată că verbele de schimbare de stare care acceptă alternanța ergativă sunt nespecificate lexical pentru agentivitate, ceea ce explică diferența dintre kill 'a omorî, a ucide' (subiect nonagentiv, forță naturală) și assassinate/murder/slaughter 'a assasina/a sacrifica' (imposibil de construit cu subiect nonuman); (d) gradul de schimbare de stare explică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
gradul de schimbare de stare explică, potrivit lui Levin (1993)105, de ce verbele care denotă o schimbare totală, de tipul destroy 'a distruge', nu pot alterna și de ce un verb ca break 'a rupe', care nu presupune o distrugere totală, acceptă alternanța; (e) tipul de cauză este o altă trăsătură relevantă: spre deosebire de agentivitate, cauza accentuează legătura dintre agent/cauză și evenimentul cauzat. Criteriul (e) a determinat numeroase interpretări. Smith (1970, apud Matsuzaki 2001: 78) arată că există două trăsături semantice asociate cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o altă trăsătură relevantă: spre deosebire de agentivitate, cauza accentuează legătura dintre agent/cauză și evenimentul cauzat. Criteriul (e) a determinat numeroase interpretări. Smith (1970, apud Matsuzaki 2001: 78) arată că există două trăsături semantice asociate cu verbele ergative care participă la alternanță: activitate independentă și control extern. Nu participă la alternanța ergativă nici verbe ca destroy 'a distruge' și build 'a construi', care descriu numai activități controlabile de către un agent extern, dar nici verbe ca shudder 'a tremura' și laugh 'a râde

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dintre agent/cauză și evenimentul cauzat. Criteriul (e) a determinat numeroase interpretări. Smith (1970, apud Matsuzaki 2001: 78) arată că există două trăsături semantice asociate cu verbele ergative care participă la alternanță: activitate independentă și control extern. Nu participă la alternanța ergativă nici verbe ca destroy 'a distruge' și build 'a construi', care descriu numai activități controlabile de către un agent extern, dar nici verbe ca shudder 'a tremura' și laugh 'a râde', în cazul cărora agentul extern nu poate controla activitatea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
finalizarea evenimentului. 5.2.3. În interpretarea propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995), un verb poate avea mai multe sensuri diferite între ele exact prin aspectele relevante sintactic. Levin și Rappaport Hovav (1995: 182) arată că sensurile multiple explică alternanța inacuzativ/inergativ. Levin și Rappaport Hovav (1995: 81) reanalizează ideea formulată în studii anterioare, conform căreia informația semantică relevantă pentru participarea la alternanța cauzativă este legată de schimbarea de stare și de agentivitate și propun, în locul acesteia, distincția eventualitate cauzată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ele exact prin aspectele relevante sintactic. Levin și Rappaport Hovav (1995: 182) arată că sensurile multiple explică alternanța inacuzativ/inergativ. Levin și Rappaport Hovav (1995: 81) reanalizează ideea formulată în studii anterioare, conform căreia informația semantică relevantă pentru participarea la alternanța cauzativă este legată de schimbarea de stare și de agentivitate și propun, în locul acesteia, distincția eventualitate cauzată intern vs extern. Levin și Rappaport Hovav (1995: 91−92) menționează că noțiunea cauzare internă exclude agentivitatea. Verbele de tip cauzare externă implică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
predicate monadice, iar verbele cu cauză externă sunt predicate diadice, care au drept argumente participantul pasiv și cauza externă. Autoarele arată că nu există cauză externă fără variație de tranzitivitate. În engleză, multe verbe de schimbare de stare care acceptă alternanța sunt deadjectivale (pentru că multe adjective descriu stări). Proprietățile permanente, spre deosebire de cele temporare, nu pot fi cauzate extern. Levin și Rappaport Hovav (1995: 98) observă că distincția între verbele cu cauză internă și cele cu cauză externă corespunde aproximativ distincției între

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sufixele -ize și -ify nu se pot detranzitiviza, chiar dacă aceste afixe au fost caracterizate ca fiind cauzative, pentru că descriu eventualități care nu pot fi îndeplinite în absența Agentului (Levin și Rappaport Hovav 1995: 102−105). Autoarele observă că verbele cu alternanță nu exercită, de obicei, restricții semantice asupra argumentelor − Cauză Externă, Agent, Instrument, Circumstanțial, Forță Naturală. Clasa de verbe cu alternanță este caracterizată de lipsa completă de specificare a evenimentului cauzator (de unde și posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care nu pot fi îndeplinite în absența Agentului (Levin și Rappaport Hovav 1995: 102−105). Autoarele observă că verbele cu alternanță nu exercită, de obicei, restricții semantice asupra argumentelor − Cauză Externă, Agent, Instrument, Circumstanțial, Forță Naturală. Clasa de verbe cu alternanță este caracterizată de lipsa completă de specificare a evenimentului cauzator (de unde și posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această constatare, autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 107) formulează condiția de detranzitivizare: un verb care denotă un eveniment având cauză

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
complet nespecificată. Levin și Rappaport Hovav (1995: 110) arată că, în engleză, există perechi verbale identice morfologic − un verb intranzitiv cu cauză internă și un verb cauzativ −, pe care autoarele le numesc perechi cauzative (diferite de cele care participă la alternanța cauzativă, care caracterizează numai verbele inacuzative): The soldiers marched to the tents ' Soldații au mărșăluit până la cort' The general marched the soldiers to the tents ' Generalul i-a făcut pe soldați să mărșăluiască până la cort'. Această variație caracterizează verbe agentive

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Cruse (1972110, 1973111), Hale și Keyser (1987)112, Levin și Rappaport Hovav (1995: 111) observă că, în exemplele de acest tip, referentul obiectului direct păstrează un anume grad de agentivitate, care nu caracterizează și obiectul direct al verbelor participante la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 112) ajung la concluzia că, din moment ce, spre deosebire de verbele care denotă evenimente având cauză externă, cele cu cauză internă nu sunt cauzative la bază, acest proces reprezintă o cauzativizare. Prin urmare, în cazul verbelor care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că există și perechi care implică sensuri diferite ale verbului, care nu sunt legate prin derivare. Sensul unor verbe le permite să descrie atât evenimente cu cauză internă, cât și evenimente cu cauză externă. Soluția separării inacuzativelor primare (nu acceptă alternanța cauzativă) de cele derivate (acceptă alternanța cauzativă) nu este unanim acceptată − pentru critici aduse modelului de analiză propus de Levin și Rappaport Hovav (1995), vezi supra, 4.3. Autoarele au formulat mai multe argumente în favoarea ideii că există diferențe între

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sensuri diferite ale verbului, care nu sunt legate prin derivare. Sensul unor verbe le permite să descrie atât evenimente cu cauză internă, cât și evenimente cu cauză externă. Soluția separării inacuzativelor primare (nu acceptă alternanța cauzativă) de cele derivate (acceptă alternanța cauzativă) nu este unanim acceptată − pentru critici aduse modelului de analiză propus de Levin și Rappaport Hovav (1995), vezi supra, 4.3. Autoarele au formulat mai multe argumente în favoarea ideii că există diferențe între inacuzativele primare și cele derivate. Analiza

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
broke ' Promisiunea lui s-a spart/rupt'. Explicația pentru diferența dintre cele două exemple este că promisiunile, contractele etc. pot fi rupte numai de către agenți, nu și de instrumente, forțe naturale etc., situație în care verbul nu poate participa la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 85) observă că verbul tranzitiv break 'a sparge, a rupe' impune mai puține restricții obiectului decât impune intranzitivul break subiectului: John opened the door/the window 'John a deschis ușa/fereastra' The door/the

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Taranto, Shapiro și Swinney (2008) au testat Ipoteza Inacuzativă folosind o tehnică numită cross-modal lexical priming (aplicată unor subiecți cu deficiențe verbale) și au demonstrat că subiectul inacuzativelor este reactivat după verb, iar subiectul inergativelor, nu. Inacuzativele care intră în alternanța cauzativă au comportament mixt în privința reactivării. Persoanele cu afazia lui Broca manifestă comportament diferit în privința inacuzativelor cu și fără alternanță, reușind să le utilizeze mai bine pe acestea din urmă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 20) reiau ideea că unele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
deficiențe verbale) și au demonstrat că subiectul inacuzativelor este reactivat după verb, iar subiectul inergativelor, nu. Inacuzativele care intră în alternanța cauzativă au comportament mixt în privința reactivării. Persoanele cu afazia lui Broca manifestă comportament diferit în privința inacuzativelor cu și fără alternanță, reușind să le utilizeze mai bine pe acestea din urmă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 20) reiau ideea că unele clase de verbe prezintă realizare argumentală uniformă, iar altele manifestă variație de realizare argumentală, subliniind că studiile tipologice au arătat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a rupe, a sparge', open 'a deschide'), care descriu o forță externă sau o entitate care acționează asupra altei entități. Astfel de verbe au întotdeauna utilizări tranzitive și utilizări intranzitive, în care cauza externă nu este explicită, deci participă la alternanța cauzativă. Un eveniment cu cauză internă este conceptualizat ca fiind determinat de proprietățile inerente ale entității care participă la eveniment, fără intervenția unei forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care denotă evenimente cu cauză internă implicând un singur argument, care nu poate fi controlat din exterior, sunt verbe intranzitive care nu participă la alternanța cauzativă. Verbele cromatice, verbele de comunicare, verbele de emisie de sunete sunt clase coerente semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt clase coerente semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația dintre structurile tranzitive și cele cu încorporare este un fenomen de alternanță lexicală. Autorii (Hale și Keyser 1993: 82) susțin că verbele ergative pot proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât și intranzitivă. NP se deplasează în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în construcția medie, iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale și Keyser (1993: 84, 85) mai observă că asimetria în alternanța tranzitivă (între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]