1,497 matches
-
a lui Pericle, și cu Phryne, frumusețea-model a lui Praxiteles pentru statuile ce o reprezentau pe Aphrodita, și se străduiau să fie la înălțimea modelelor antice. Ele, remarcă autoarea, prefac dorința în păcat și deznădejde, dar și în bucurie și amăgire. Întâlnirile cu clienții bogați aveau loc în somptuoasele lor locuințe și în gondole tivite cu negru și auriu, cu dormitoare drapate cu satin și mătăsuri, cu felinare roșii. Fiammeta Bianchini, una dintre curtezanele de lux din Veneția, a fost pregătită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fi descoperit și un alt fel de albastru: misteriosul albastru al dealurilor ieșene. De data aceasta, însă, nu avem de a face cu o culoare materială, vizibilă oricărei priviri. Albastrul dealurilor ieșene este mai curând unul iluzoriu, fără a fi amăgire - închipuit de verdele colinelor care străjuie cetatea Iașului cu ziduri naturale, și de albastrul cerului senin, și de aerul uneori argintiu, alteori auriu ce amestecă, asemenea unui pictor maestru, pasta generoasă, de sorginte divină, și o așterne pe pânza mirificului
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
noastre (1673-1937), 1, ediția cit., p. 52). Moartea sentimentului de iubire cheamă, de asemenea, în imaginație, scene funebre, cum e aceasta din poemul în proză „Inimă moartă” de Al. Macedonski: „Amorul era întins de-a lungul coșciugului dezamăgirilor născute din amăgiri. Egoismul, chiar el, nu mai avea flori pe ramurile sale uscate, atît este de adevărat că acela care nu mai simte, nu mai iubește pe nimeni, și că acela care nu mai iubește pe nimeni, nu se mai iubește nici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că ar fi coborît, barem o dată, prin piețe (ca autorul Cuvintelor potrivite ori ca G. Călinescu) sau ar fi mers cu coșul pînă la prăvălia cu alimente din colț. Bacovia e un scriitor care, parcă, a trăit cu aer. în „Amăgire”, Bacovia citează această frază dintr-o scrisoare primită: „Iubit poet, cu multă greutate aflîndu-vă adresa, vă scriu ca un necunoscut admirator, care vă roagă să petreceți Anul Nou la dînsul, în satul C... prin gara M... unde vă așteaptă o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin gara M... unde vă așteaptă o trăsură”. Cele două inițiale par să corespundă unor denumiri reale. Editorii nu le-au explicat în note. Ca să afli satul, trebuie mai întîi să știi adresa poetului, apoi în funcție de aceasta să stabilești gara. „Amăgire” a fost publicată prima dată în martie 1916, cînd Bacovia avea încă domiciliul în Bacău. După „Mersul trenurilor” din acea epocă, localitățile susceptibile de a fi M... sînt Maria (Domnița Maria), situată la km 300 de București, cu 2 km
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în vocația lui. Aceasta era chemarea mea, chiar dacă nu am devenit preot imediat după ce am terminat facultatea, în ‘96. Am devenit preot când am venit la Paris, în 2002. Părintele Rafael Noica spune că există dezamăgire acolo unde a existat amăgire. Omul s-a iluzionat, și vine momentul când lucrurile se descoperă, un moment de criză. „Crisis“ în grecește înseamnă judecată. În momentul crizei ne dezamăgim de o falsă realitate. Dezamăgire în sensul că omul ajunge să cunoască neputințele omenești acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
bogat dacă ești nefericit? Absolut nici unul. E infinit mai bine să ai o viață mai scurtă, dar fericită, decât una lungă și nefericită. Numai că nu e adevărat - este exact pe dos! Viața de nefumător este infinit mai plăcută, dar amăgirea de care spuneam m-a făcut să fumez treizeci și trei de ani și, trebuie să mărturisesc, dacă ar fi conținut un strop de adevăr, încă aș mai fuma (corecție: n-aș mai fi pe lumea asta). Suferința fumătorului n-are nimic
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
tot umbla, horțiș-morțiș, scremându-te a năuci lumea cu articole de jurnale și cu broșuri de-a dumitale, de cele nesărate și râncede, mai bine te-ai sili, prin economii, a-ți plăti datoriile ce le-ai făcut prin surprindere și amăgire, la Botoșani, Bârlad, Iași,București și pe aiurea /.../ Dar știu eu bine, că n-am să fiu ascultat: căci, cu cel ce are orbul găinilor și la ochii sufletești și la cei trupești, degeaba vorbești. Ion Creangă.” Nu cred că
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
omagiat simbolic de către aproape toți românii, inclusiv de către foștii săi inamici politici; 4. vizita pontifului Ioan Paul al II-lea în România; parțial, poate, și intrarea României în NATO. În rest, viața românească a fost încontinuu fărâmițată de scandaluri, tensiuni, amăgiri, sărăcie, promiscuitate și minciună. Cel mai dur an a fost însă 1990, întrucât românii erau analfabeți în ceea ce privește democrația (și nu numai). Confuzia și malentendu-ul erau stări generalizate, motiv pentru care manipularea putea fi realizată în cercuri concentrice, dacă Puterea avea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
fi manipulați, păcăliți și duși cu preșul ca în 1996 și 2000, și nici cumpărați sau ademeniți cu bani, bere și mititei. Este fenomenul cel mai îmbucurător privind viața noastră politică. Nu înseamnă că nu vor mai fi încercări de amăgire și ademenire a alegătorilor într-o direcție sau alta, că nu se vor mai găsi „stupid people” care să dea crezare șarlatanilor politici, dar folosirea metodelor respective la scară națională nu mai are șanse de succes. Sondajele de opinie sunt
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
visul autosuficienței rezumă Jacques Donzelot -, foștii partizani ai participării aruncă bănuieli asupra cuvântului stat, sau îl denunță ca fiind prea inconsistent, sau îi neagă orice rol. Este atunci vremea când puterea revine 288". Participarea apărea tot mai mult ca o amăgire. Sub lupa sociologilor, se constatase că animația urbană prin asociații se reducea în fapt la control și supraveghere în "cartierele populare", nu căuta să incite participarea populației. Așa cum remarcau Jean-Pierre Augustin și François Dubet: "Implantarea cvasiexclusivă a dotărilor și animației
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cuvintele lui Platon: A fost foarte interesant. Era o vreme când strămoșii noștri credeau că locuiesc într-o lume ce se-nvârte în jurul soarelui. (p. 3) Aflăm de la ea că aceea era epoca "Mouldwarp" iar credința în chestiune era o "amăgire". Platon însuși recunoaște că "nu e bine să te ocupi atât de mult ca mine de trecut" (p. 12). Acest Platon ni se adresează din viitor, orientându-și mintea către noi care suntem trecutul lui ca un radar, și sfârșește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
valuri de exilați români, dinainte de 1989. A fi cedat o clipă ispitei de a mă angaja la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea, ispită în care intra și o parte inconștientă de curiozitate (să văd dacă merge!), a fost o amăgire, un efect al imaginației mele. Existau astfel de momente de amnezie, când voiam să credem în așa ceva, când ne lăsam atrași de ideea că era poate un mijloc - rămânând totuși noi înșine - pentru a ne încadra într-o instituție culturală
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care anul 1968 a însemnat apogeul speranței de schimbare, marcată de Primăvara de la Praga și de discursul lui Ceaușescu care a refuzat să se alăture cotropitorilor Cehoslovaciei. Că, în anii ce au urmat, speranțele s-au dovedit a fi o amăgire e o altă treabă. Intraserăm în noua fază a comunismului. Ceaușescu avea să impună comunismul național care, la rândul lui, avea să aibă consecințe dezastruoase. Dar ieșiserăm din cumplitul deceniu ’50, care a lăsat în subconștientul românesc un traumatism de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
saltul metaforic" pe care îl realizează narațiunea este întâlnirea finală dintre Kesarion și Maria, a cărei sens este încapsulat într-o (micro)metaforă revelatorie ce condensează, de fapt, sensul întregului roman: "[33] Iată, ne vom despărți. Se va desface și amăgirea care se numește trup. Dar ceea ce e între noi acum, lămurit în foc, e o creangă de aur care va luci în sine, în afară de timp." (p. 145) Mai mult, metafora citată ne revelează nu doar sensul ficțiunii sadoveniene (iubirea este
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
verum vs. error). Sensul cuvântului error - rătăcire greșeală - întărește ideea că demersul său este unul activ de căutare și în același timp că premisa erorii este una cu statut negativ. Eroarea este o formă negativă a cunoașterii: "orice înșelăciune sau amăgire e un element de nedesăvârșire"162, de aceea în căutarea adevărului chiar dacă demersul se realizează în jurul ideii de Dumnezeu, nu putem să atribuim negativitatea puterii divine. Căutarea adevărului pornește de la ideea de Dumnezeu, rolul acestuia fiind acela de a centra
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
negativă, fiind imposibil ca ea să-i aparțină divinității. Cunoașterea trebuie să se manifeste în jurul ideii de Dumnezeu: Căci, mai întâi, îmi dau seama că nu se poate întâmpla ca el să mă înșele vreodată, deoarece în orice înșelăciune sau amăgire e un element de nedesăvârșire; și cu toate că a fi în stare să înșeli pare o dovadă de ascuțime sau de putere, fără îndoială a vroi să înșeli trădează fie răutate, fie slăbiciune, și prin urmare nu revine lui Dumnezeu"165
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe scara omenirii de un rang înnăscut atît de mare încît pe lîngă dînsul mulți dintre principii reali sînt numai niște bieți comedianți și tragicomedia mizeriei, înjosirii și meschinătății omenești, al căror corelat în politic este răpirea prin putere și amăgirea prin cuvînt" (Un răspuns rusesc, "Timpul", 1 martie 1878). E un răspuns la care toată tagma politicienilor noștri care ocupă pe cît de efemer, pe atît de plini de sine ecranele diverselor posturi TV. ar putea lua aminte spre mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
instituțiilor statului, distrugerea justiției și implicit a ideii de dreptate pentru oameni și transformarea României într-o republică bananieră. în mintea politrucului crescut la școala lui Stalin, ,,idealurile socialismului” înseamnă mințirea cu nerușinare a populației, clamarea unor lozinci perfide pentru amăgirea oamenilor, și tot felul de ticăloșii mergînd pînă la crimă, pentru a apăra poziția unor neisprăviți în frunte cu politrucul-șef, pentru a trăi mai departe viață de huzur pe spinarea altora . Acolo unde s-au dezvoltat, adevăratele idealuri ale
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Soluția care pare cea mai la îndemână ar fi replierea pe poziții anterioare: refacerea identităților colective și un angajament sporit în afirmarea lor, cu speranța că indivizii le vor considera din nou semnificative. Speranța se arată, însă, a fi o amăgire, deoarece ignoră că desemnificarea identității colective nu a fost o alegere a indivizilor, ci mai degrabă aceștia au apărut odată cu ea sau chiar sunt o consecință a ei. Din acest motiv, nici revenirea la situația anterioară nu este ceva ce
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
acuzație adusă de Platon literaturii, acuzație la care Philip Sidney și Samuel Johnson răspund că niciodată literatura n-a pretins că ar fi adevărată în acest sens îngust al cuvântului *1 și deoarece păstrează această rămășiță din vechea acuzație de amăgire, cuvântul îl mai poate încă irita pe scriitorul serios de romane, care știe prea bine că literatura este mai puțin surprinzătoare și mai tipică decât adevărul. În legătură cu povestirea lui Defoe despre doamna Veal si doamna Bargrave, Wilson Follett face observația
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe care Domnul Iisus îl va nimic cu suflarea gurii sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii sale. Arătarea lui se va face prin puterea Sa-tanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri miraculoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sînt pe Calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiți. Din această pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul ci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la 2,8 le dă mozaicilor drept credincioși pă-rul din ochi pentru a vedea ce cete de lotri se învîrt în jurul lor să le fure marile adevăruri: ,,Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșar- tă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii și nu după Cristos.” Aceste ,,filozofii” și ,,învățături începătoare” dacă erau așa cum le-a scris magistrul nu puteau fi spaima unor iubiți și apărați de Iahwe de sub talpa iadului. Se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mozaic toate Neamurile. În Epistola lui Pavel către coloseni la 2,8 își previne prozeliții să nu lase urechea bleagă la ceva ziceri străine cu tîlc sau caimac: ,,Luați aminte ca nimeni să nu vă fure cu filozofia, și cu amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățătu- rile începătoare ale lumii.” Deh, zic și eu ca omul neștiutoriu, dacă învățăturile erau începătoare de ce să se teamă iluminații ivriți? Pentru că își știa cinul pus pe rele apucături, îi trage iarăși de urechi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
acest lucru, noi trebuie să acceptăm ca fiind adevărat faptul că oricine cere, primește și că celui ce bate, i se va deschide. În rezumat, totul se petrece ca un dialog între Dumnezeu și om. Efectele rugăciunii nu sunt o amăgire. Oricât am vrea, nu putem reduce sentimentul sfințeniei la spaima pe care omul o încearcă în fața pericolelor naturale și-n fața tainelor universului. Rugăciunea trebuie, însă, considerată un leac, un remediu împotriva fricii de suferință, de boală și de moarte
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]