1,512 matches
-
după o clipă, din nou. Adevărul e că aici, la mare, totul se simplifică. Dispar miile de lucruri mărunte care-mi îmbîcsesc ziua în București. Dintr-o dată, redescopăr că esențiale sunt doar viața, iubirea și moartea. Restul e spectacol. Alergătură. Amăgire. Și ar avea vreun sens să protestezi? Nimeni nu ne-a făgăduit nimic la naștere. Dumnezeu nu ne datorează nimic, orice reproș ar fi ridicol. Să fiu mai clar, dacă pot. N-aș zice că devin "altul" la mare. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control virtual al tuturor pământurilor civilizate ale momentului. Timp de câteva generații, aceste vaste domenii își păstrează coeziunea artificială - artificială, pentru că verdictul: istoriei părea mereu să-l aducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
alunga presiunile câmpului de luptă, cât și pentru a-și menține sănătatea. Detașare. Pentru Hideyoshi, acest cuvânt simplu era un talisman. Detașarea ar fi putut părea o calitate nu prea impresionantă, dar era misterul pentru care putea domni astfel. Nervozitatea, amăgirea, atașamentul, îndoiala, urgența - legăturile de tot felul erau tăiate, într-o clipă, de cele două pleoape ale lui și dormea cu mintea la fel de goală ca o foaie de hârtie albă. Și, de asemenea, se putea trezi într-un moment, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi lucrat stăruitor pentru gloria urmuziană: jocul grefierului (grav ca orice joc) a căpătat o neașteptată validitate datorită mersului literaturii lumii — aducînd în apoteoză cununa de «clasic» unei fantome”. El amendează gravitatea „lipsită de umor” a comentatorilor mai noi („nobilă amăgire”) și ignorarea „umorului voluntar din care opera se născuse” (ipoteză bazată pe mărturisirile surorii scriitorului, Eliza Demetrescu-Buzău). Recunoscînd că, în ce privește interpretarea textelor lui Urmuz, „nimeni nu are materialul suficient pentru a ajunge la o «filozofie», nici curajul să conchidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de pe cer, soarele se scaldă în razele gândului și sufletului nostru care o clipă, două se descătușează. Rău cu dor și de dor, dar mai rău fără dor. Rătăcești fără rost în viață când ți-ai uitat copilăria cu toate amăgirile ei. Ferește-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una după odihnă că te vei odihni mult mâine, poimâine.... Bârfa-i necurată
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fi înțeles chiar și fără cuvinte. Un zâmbet este cheia taină deschizătoare sigură de inimi. Iubirea - izvor neistovit de lumină, descoperind și celor orbi din naștere calea spre adevărul adevărat. Dezamăgirile în viața omului sunt multe, dar și mai multe amăgirile... Muncind cu îndrăzneală și rost pentru împlinirea dorințelor tale curate, dezamăgirile vor fi mai puține! A citi o carte bună, un roman, o poveste a unui mare scriitor, înseamnă a te supune unei terapii vindecătoare de multe răni ale sufletului
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
-ne unii pe alții într-o zonă interzisă, din care nu vom gusta niciodată; reguli impuse de societate bolnavă. mai bine am juca ruleta rusească a sorții care ne desparte. lasă-mi mie glonțul deznădejdii ia libertatea, ia iubirea, uită amăgirea și fugi. din mine va curge uitarea... 30.01.2013 renăscută... mă învălui în căldură desfaci ființa prin fanta iubirii piatra lunii o așezi în trup. dai lumină sufletului. înfloresc la fiecare respirație a morților ce nu le-am trăit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Copilăria-i puritate Copilăria e „dreptate” Copilăria-i tot ce ai! Iubirea Cum pot să definesc iubirea? Cu ce pot s-o asociez? Cum să descriu a ei menire? E-un sentiment, e-o datorie? E-un lucru bun sau amăgire? E o enigmă, știu prea bine! E mate, poate e chimie Doar dacă vrea îți dă de știre Că e în tine, că e bine, Că ea e tot ce vrei din tine... Sunt întrebări și nu puține Ai obosit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de nu am știut că toate lucrurile care mi se par datoare să existe, vor dispărea. Mă cheamă păpușile, să le iau iarăși în brațe, copilăria-napoi, credința în puterea de a face lucrurile mai bine, lăsând la o parte amăgirea lașității și a neputinței. Caut cu disperare prin cotloanele inimii mele gânduri, iubiri și uri ascunse, căci vreau să le scot la iveală, pentru că prea des acestea sunt închise. Dau frâu liber imaginației. Am prea multe de dăruit. Vrea lacrimi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
clipe de fericire. Ori, fericirea, în afara tristeții, nici nu există. Dacă deții tristețea, este o eroare să crezi că poți oculta cu ea fericirea. Este o mare eroare, o tristețe greșit proiectată nu poate aduce nicidecum fericirea, e doar o amăgire ce o adâncește și mai tare. Eu văd foarte clar stigmatul pe sufletul tău, este momentul să-i dai un sens, el are valoarea lui, nimic nu e întâmplător. Va trebui să-i găsești un sens nobil, să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sângerânde și adânci rămase sunt în urma ta. Sclipiri de soare și speranțe le ai acum ’naintea ta Și vise multe, spulberate rămase sunt în urma ta. Un cer senin în dimineți le ai, e drept, în fața ta, dar plâns, tristeți si amăgiri lăsate sunt în urma ta Și cântec, vrajă și lumină le ai mereu în fața ta; Minciună, ură, multa vină rămase sunt în urma ta. O clipă lină și duioasă pășește azi în viața ta, Dar chin, și urlete, și jale rămase sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele... Și orele se duc, noaptea se cerne în dimineți cu ten de chihlimbar; Eu mă trezesc cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț de rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-a venit! Annei! Sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț de rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-a venit! Annei! Sunt singur și te strig cu disperare, Tu nu-mi răspunzi, aud doar niște șoapte; E vântul care suflă, cum se pare, Spunându-mi: "Ea nu vine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Tine nici-o teamă și-orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
părinților ceea ce obișnuia să-i fie atribuit lui Dumnezeu: puterea nelimitată de a interveni și Înțelepciunea incontestabilă. Evident, conceptul teologic nu a fost altceva decât o idealizare a acestui lucru. Defectul său este confuzia inevitabilă dintre autoritate și liberul arbitru - amăgirea comună că posesia uneia atrage după sine posesia celuilalt. Privind În urmă, sunt convins că hotărârea tatălui meu de a se reîntoarce În suburbii depășea cu mult liberul lui arbitru. Nu putea să nu o facă, așa cum, pe patul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
deposedat de „anima“, de suflet, În felul În care noi Încercăm să-l posedăm. În clipa În care ne exercităm dreptul de proprietate, el dispare. Poate că nicăieri altundeva nu ne e mai dăunătoare această obsesie umană a posesiunii, sau amăgirea că ceea ce posedăm nu mai poate avea un suflet al său propriu. Văduvirea de suflet a justificat toate grozăviile comerțului cu sclavi din Africa. Dacă negrul este atât de prost Încât poate fi transformat În sclav, nu poate avea sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
care îi ajuta să treacă mai ușor peste mizeriile existenței. Tăcerea care se făcea acum în jurul meu de câte ori ieșeam pe coridoare și încercam să mă apropii de bătrâni arăta altfel decât cea dinainte și nu-mi lăsa dreptul la nici o amăgire: mă considerau primejdios. Adevărul amenința să-i lase singuri și de aceea nu-mi iertau că atentasem la nevoia lor de a se minți. Nu acceptau să fie sărăciți, despuiați de scuze și temeri, cum nu admit fanaticii să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vocea lui David redevenise glacială. N-o să fac mare tam-tam cu plecarea acum, că Jessica e acasă. Spune-i doar c-a trebuit să plec la serviciu. — Nici o problemă, i-a răspuns Fiona la fel de rece. Doar mă cunoști! Sunt regina amăgirilor. O să fie floare la ureche. Bărbatul a ignorat-o și-a ieșit în hol, apoi a deschis ușa de la intrare și s-a uitat către mașină. După ce-o să mă gândesc, o să te contactez. —Bine. Vocea Fionei a rămas inexpresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Un Gribb oarecare n-avea cum să schimbe lucrurile. Privirea lui plictisită s-a transformat în panică atunci când Puștiul De-Două-Ori și-a cuprins brusc capul în mâini și s-a prăbușit peste bar. Expresia lui era una de totală neîncredere. Amăgirea de sine operează la nivele diferite, iar Vânătorul nu era în mod cert, conștient de gradul în care ajunsese să depindă de statutul lui. Se sincronizase cu Puștiul De-Două-Ori și adoptase o anumită atitudine de detașare elegantă, cinică față de K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de normalitate, să te scuturi de aerul orașului nebunește de lumesc, lumește de nebun. Lumina verde a copacilor era un fel de purificator pentru amândoi. Vultur-în-Zbor simți aici încă o dată misterul tangibil al muntelui și se curăță de păienjenișul propriei amăgiri de sine. Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei. Da, ea credea cu tărie că iubirea poate fi dăruită prin gesturi, prin cuvinte, prin orice formă. Să arate prin fapte, omului iubit, frumusețea acestui sentiment care izvora din inima ei copleșită de tristețe și neîmpliniri, durere și ură, amăgiri și disperare. „- Și ce te oprește să-i arăți? Știi unde-l poți găsi, du-te la el! - Nu pot. El spune cu atâta ușurință „te iubesc” și altor femei. Nu accept să le ofere altora ce-mi oferă și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
poftirea frumuseții, Ziceam - și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Disbărbătează mintea cu vălul amăgirii - Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. De cât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În porțile acestea mi-oiu pune mâna strajă. De nu - atunci din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 393} 1880-1882 {EminescuOpIV 394} {EminescuOpIV 395} CE SUFLET TRIST... Ce suflet trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el Atâtea suferinți? Ce suflet trist și făr-de rost Și din ce lut inert, Că dup-atîtea amăgiri Mai speră în deșert? Cum nu se simte blestemat De-a duce-n veci nevoi? O valuri ale sfintei mări, Luați-mă cu voi! {EminescuOpIV 396} DINTRE SUTE DE CATARGE Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În fapt, oamenii îți aduc un omagiu recunoscând că, fără tine, sunt mult mai slabi. Până când tu ai abjurat, am trăit cu convingerea că adevărul poate fi pus deasupra spaimelor noastre mici și meschine. Tu ne-ai luat această frumoasă amăgire. ― Vina mea, prin urmare, e că nu m-am sacrificat ca să întrețin o minciună. Chiar nu interesează pe nimeni ca aveam șaptezeci de ani când am abjurat? ― Ce importanța are vârsta în cele întîmplate? ― Uriașă. La șaptezeci de ani e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tuturor cumetrelor din Albaicin. Când, adolescent fiind, am întrebat-o dacă nu era la urma urmei bucuroasă că rivala ei plecase, s-a apărat cu convingere: — O soție înțeleaptă caută să fie prima printre femeile bărbatului ei, căci e o amăgire să vrei să fii singura. Și a mai adăugat, cu o veselie artificială: — Orice s-ar spune, a fi soție unică nu e mai plăcut decât să fii copil unic. Muncești mai mult, te plictisești mai mult și suporți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]