9,447 matches
-
teren! Când are de gând să se maturizeze odată? Oricum, în poza nu apare pe-o motoreta, ci așezat la calculator, iar cu cizmele alea de cowboy în picioare, zici că-i un păcălici... Vai de capul lui! Vai și-amar! Ia asculta aici: „Samuel Sharp s-a descurcat destul de bine ca fiu al unui obscur tutungiu din mai mult decat întunecatul Deptford. Este proprietarul unei ferme modernizate din Sussex datând din secolul al șaptesprezecelea, împrejmuita cu un șanț de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a virgulei, prezența ei putând schimba sensul enunțului. Rețineți că, se folosește în următoarele situații: în cadrul unei enumerații: ,,O frunză ruginie, un nor greu ca plumbul, unghiuri de cocori pribegi vestesc apariția toamnei”; în locul unui verb: ,,Eu plâng cu lacrimi amare și el, nimic”; pentru a despărți o apoziție explicativă de substantivul determinat: ,,Cartea, prieten nedespărțit la bine și la greu, ...”; pentru a despărți construcții gerunziale și participiale așezate la început de propoziție: ,,Eu, fiind ascuns în cămară, iute mă sui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în fața unor obstacole, bucuria că le-au învins sau tristețea că nu le-au putut depăși d) din mai multe variante posibile se alege titlul adecvat în funcție de ideea dominantă a povestirii realizate: Neascultătorul, Furtuna, Între cer și ape, O călătorie amară, Călătoria etc.; e) scrierea povestirii pe caiete se face individual, fiecare elev având câte o compoziție proprie, originală. În eventualitatea în care se lucrează pe grupe, vor rezulta aproximativ 10 compoziții cu sarcini suplimentare identice, dar acestea vor fi diferite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cimitir. Doar unele tufănele își mai înalță capetele și apoi se strâng iarăși zgribulite de frig. Mai stai toamnă! Nu pleca! Toamnă, nu-mi fura timpul ca să-mi dăruiești zâmbetul unui copil fericit ... căci nu pot să râd ... Zâmbetul meu amar împreună cu ecoul se topesc în culorile asfințitului. Norii plutesc pe cer ca parașutele de mătase ale păpădiilor... Zadarnic te tânguiești, îmi șopti un glas al nimănui. Am rămas stingher... E o noapte adâncă ce mi se așterne pe suflet, grea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
roi de fluturi albi. Pe pământul firav s-a așternut o zale argintie. Pretutindeni domnește oceanul de ninsoare. Pe câmpurile pustii s-a așezat zăpada cristalină și jucăușă ca un lan de diamante. Se aude fluieratul prelung al vântului. Gerul amar și cumplit a adus cu el zilele babei cele scurte și nopțile vegherii cele lungi. Moș Crivăț suflă cu putere și pișcă obrajii bucălați ai copiilor. Casele dorm sub cușme de nea sclipitoare. La geam au înflorit flori de gheață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a lâncezi În casă, cum se Întâmpla până la urmă de fiecare dată. Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a doua zi luau totul de la capăt. Avem ce merităm, Își zise el cu gândul la ipoteza amară a doamnei Corlan. Cu puțină imaginație, lucrurile pot fi, dacă nu schimbate, cel puțin mai ușor suportate. Imaginația era punctul său slab. Recurgea extrem de rar la ea deoarece de fragilitatea ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești și tu? De ce nu răspunzi la salut? Să se bucure că nu i-ai uitat, iar tu să Îți vezi de drum, orbecăind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pătrundea pe ușa Întredeschisă. În stradă, Își puse pe cap gluga Îmblănită a parkalei și, strângând bine În pumn curelele sacoșei, porni spre Poștă convins că până la urmă va Înțelege ce vrea să zică acest „noi”. 17. Chipul lui zâmbea amar În oglinda vitrinei cu băuturi. I se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar dovedi cu această ocazie că ea nu avea inimă ci, de necrezut, un sâmbure de cireașă. Sau, și mai bine, o migdală amară. Când ajunsese ea petrecerea era În toi. Râsete, bună dispoziție, antren. Fum, lameuri, coafuri complicate. Uite-o pe Iolanda! Întoarse capul: Era șefa de la „Materna”. Fardată, Încorsetată, de nerecunoscut. Îi zâmbi. Nu erau excluse și alte surprize. Ce căuta ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fericit pe acest pământ, Attila Kovács? O Întrebare pe care nici măcar eroii de roman nu și-o mai pun, atât e de compromițătoare. Ca o cămașă indiană cumpărată la „Second hand Haine de import”. Pentru el Însă ea avea strălucirea amară a unui poem de Radnóti Miklós pe care Începu să-l recite absent, cu o voce răgușită, ezitantă pe alocuri, dar mereu victorioasă În lupta cu uitarea. Și ce titlu ciudat: Versuri tăcute cu capul plecat! Nu-l asculta nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
díspărut, spus bancuri, beut butoaie de bor și pálinka, și după toate asta se spună cineva la tine che senetos tun! Poți múri de rúșine! Oamenii nu sunt chiar atât de fragili, domnule Húsvágó, interveni doamna Ster, Încântată de verva amară a musafirului ei. În ce vă privește Însă, puțină prudență nu strică... Köszönöm, stimată doamnă, köszönöm, zise domnul Húsvágó cu politețea sa excesivă, nu atât prin formulă, cât prin maniera sa proprie de a articula cuvintele, dintr-o ambiție dictată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare ieftină și tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât să se mărite. Cel mai potrivit era Coriolan pentru că el nu-și propusese niciodată să șteargă harta amară a trupului ei peste care Încă stăruia, după atâția ani, umbra cu miros de tutun și de nuci verzi a lui Radu Slăvoacă. 34. Găsise plicul În zăpadă Înainte ca poștașul să treacă pe strada lor. Căzuse din cer, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mare de olimpici români matematicieni plecați În State. Niciunde În lume, matematica nu este mai aproape de viață ca la noi. La noi, matematica e viață, iar viața poezie și dacă matematicienii pleacă, poeții, În schimb, rămân ca să cânte În versuri amare plecarea matematicienilor. Cine a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-una din acele perioade de nemișcare inexpresivă cauzate de epuizarea emoțională. Totuși n-am găsit nimic. Nici o fotografie. Nici o hârtie. Nici o scrisoare. Toate spațiile accesibile din casă erau larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zâmbește șeful unui angajat care a făcut o șmecherie isteață cu cifrele contabile. Uau, pot să întreb cum a fost gândită? M-am așezat la loc. Simțeam ceva forfotindu-mi și firbându-mi în stomac, iar în gură aveam un gust amar, de fiere. — Îmi pare rău, am zis. Astăzi n-o să fiu un partener de discuție prea strălucit. Creierul mi-e plin de... ei bine, de orice-ar fi chestia asta cu care am reușit să mă procopsesc. Pot să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintr-o daté În posesia a douézeci și patru de iepuri suri, În cazul În care iepuroaicele faté cîte doisprezece iepurași la o fétare, așa cum știa Arsenievici cé faté iepuroaicele. În cazul acesta, Arsenievici Își dédea bine seama cé atîta amar de iepuri nu poate sé Încapé Într-o singuré cușcé pe care o avea el dupé casé. GÎndul acesta Îl neliniști pentru o clipé pe Arsenievici, dar de Îndaté ce Își reveni, plesni din deget că În filmele despre capitaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
să mă ascund, spune sinea. Am să te găsesc în toate ascunzișurile, spune sinele. Caută-mă și mai departe, am să mă ascund de tine, spune sinea". Noica, Rostirea filozofică românească luni, 20 august, 2001 Cine știe dacă nu gustul amar, de sînge amar venit dinspre inimă nu m-a trezit cu noaptea-n cap, la patru. De obicei, îmi potrivesc starea sufletească după starea grădinii mele. Sau mă străduiesc s-o fac. În dimineața asta, grădina e somnoroasă și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spune sinea. Am să te găsesc în toate ascunzișurile, spune sinele. Caută-mă și mai departe, am să mă ascund de tine, spune sinea". Noica, Rostirea filozofică românească luni, 20 august, 2001 Cine știe dacă nu gustul amar, de sînge amar venit dinspre inimă nu m-a trezit cu noaptea-n cap, la patru. De obicei, îmi potrivesc starea sufletească după starea grădinii mele. Sau mă străduiesc s-o fac. În dimineața asta, grădina e somnoroasă și rece. M-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele în genul amar, care zăpăcesc fetele de cinșpe ani. A fost de patru ori divorțat, dar însurat niciodată. Eu am rămas femeie de serviciu. Da, femeie de serviciu, dar în viața lui. Nu și în moartea lui. Brăduț, fiul făcut cu a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
anticomunismului, se încearcă anihilarea unora, pe formula "dezavuați valorile stabilite sub Ceaușescu". Jos "oficializații" de Stănescu, de Breban, de D.R.P.! Diverse piticanii, ridicate pe umerii (de editor ai) lui Preda fac declarații de război contra stilului Preda, contra literaturii grele, amare, despre "obsedantul deceniu". Există un anticomunism "de paradă". Și sînt și multe deturnări de la realitatea valorilor. Tocmai asta e: sînt prea multe. Dacă Moraru ar mai trăi, l-ar acuza pe Călinescu pentru "critică în baza ideologiei marxist-leniniste". În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe Tano pe labă. Se scoală atît de mahmur de la nesomnul de az'noapte, că și Mișu Negrițoiu i-ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ia-l pe securicomunist de semnificant Și-l dă pe rîzătoare". Luca Pițu 2 ianuarie, 2003 E iarnă și joi, frig și joi. Ninsoare măruntă și urîtă ca o mătreață. Întrebare pentru Radio Erevan: Există viață înainte de moarte? Gluma asta amară e formula exactă a totalitarismului. Dacă regimul comunist îți fractura destinul, nu-i mai descurcai ițele. Pe poarta infernului roșu ar trebui scris: Teme-te de restrîngeri de activitate. Se mai numeau și raționalizări, chiar dacă n-aveau nici o rațiune; erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul palmei la o parte, ca apoi să le reia nervos la morfolit, peste câteva clipe, neștiind ce să facă cu ele. Nu-i era foarte clar dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La radio se gudurau note mieunând din trompete un remember amar. Culorile rafinate ale sunetelor o duseră cu gândul la împătimitele gânduri ale copilăriei. Mamă, vreau un căluț zburător. Mioara avea un balon-cal. Dincolo, Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru ocupa o bucată de spațiu unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era un zid, dar eu mergeam alături de Mioara pe drumul nostru: cel al asimilării a tot ce a mai rămas, fără să uităm nicio firimitură, să mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându-i în noi gustul aromat sau amar. Să-l mestecăm bine pentru a nu-l uita și înghiți, indiferent dacă zgârie sau arde, cu fața destinsă, plină de importanța dumicatului din pâinea înmuiată în sarea vieții. Așa cum v-am mai spus, nu e deloc caldă poziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]