2,758 matches
-
o declarație către director în care să justifice absența acestuia. Scoase o foaie de hârtie dar amână s-o facă. Nu se simțea în stare. Îi tremurau genunchii și starea de greață persista cu încăpățânare. Dădu să se ridice și ameți. Avea un gol în stomac pe care nu și-l explica. Din câte știa, deși nu era sigură pe amintirile ei, mâncase bine în ultimul timp. Se întrebă cum de nu comentase Nuța evenimentul morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
La ce bun insistau să facă uitată o realitate peste care ea, în fapt, arătase că trecuse destul de ușor? Și de ce, naiba, Radu bântuia fabrica și nu era la închisoare? Se închise în biroul ei, pradă unei oboseli din ce în ce mai profunde. Amețea la fiecare mișcare a capului și-o durea în tot trupul. Privi pe fereastră și văzu copacii goi, arcuiți de un vânt puternic ce-i făcea să-i bată în geamuri. Se încruntă. Când venise toamna? Cu doar câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori, îi cădea acum neîngrijit, crescut fără măsură, peste chipul obosit. Inima i se frânse de o suferință cruntă. Îl ura. Nu voia să-l vadă, să-l audă, să știe de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl ameți cu frumusețea chipului ei. Se rezemă de tocul ușii să-și tragă sufletul, să se dezmeticească și să nu-i cadă la picioare, făcând-o în acest fel să se îndrepte către el mai înainte de-a fi pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se afle în brațele lui, vocea ei tăioasă îi va strica bucuria, aruncându-i în față păcatul. Ar fi vrut să-i poată spune ce gândește și el s-o ajute să scape de această demonică prezență. Să-i amețească judecata, s-o facă să uite, să-i spună că nu conta, că o iubea oricum. Ștefan... El o opri, ca și cum ar fi știut ce-i trece prin minte și nu era momentul să discute despre asta. Gata, acum. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orbite, o dăduseră peste cap. O întorcea pe dos și prezența acestui bărbat frumos, atent și îndrăgostit, de care nu se putea ține deoparte, pe care-l implica și obliga să sufere alături de ea. Se uita la el, în timp ce se amețea cu licoarea dulce, cum stă cuminte pe scaunul din fața ei, ascunzându-și dezamăgirea și suferința, incapabil să se ridice și s-o lase singură, ancorată în dezastrul pe care nu era în stare să-l depășească. Pe măsură ce golea paharul, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mă fac luat în seamă, căci am auzit zgomot de pași. Într-adevăr, ușa s-a deschis, și doi soldați mi-au țintuit pieptul cu sulițele. În spatele lor, un centurion mă privea batjocoritor. A venit lângă mine și m-a amețit cu o rafală puturoasă de usturoi și vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci. Du-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc. Deși m-am opus și am amenințat, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne scăpau. Trebuia să le sucim gâtul, să-i jumulim de pene, să-i curățăm și să-i perpelim cât durează un foc de crengi. În momentele respective ne strângeam laolaltă, și Rotari putea s-o consoleze pe Gaila, încă amețită de sfârșitul îngrozitor al mamei sale. Gumbert, în schimb, se ținea vitejește și uita de toate, înfulecând bucăți de pui aproape crud. La un moment dat n-au mai controlat cine cu cine se urca în care. Așa că Rotari, Grimoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la ușă. Când deschise, apăru Max cu o sticlă de șampanie și două pahare în mână. M-au sunat, o anunță cu bucurie în glas. Nu mai puteau aștepta. Am încheiat afacerea și acum trebuie să sărbătorim. Șampania o cam ameți ( Dom Perignon, un an foarte bun, după cum spunea Max, deși ea n-avea idee); era conștientă că se purtase cam aiurea, chicotind și prostindu-se. Îi trecu dintr-odată prin minte că el s-ar putea să vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o las aici. —Archie și cu mine rămânem în Galway peste noapte. O să te ia el dimineață ca să poți să-ți aduci mașina înapoi. Nu-ți face griji. Nieve știa că era cazul să-și facă griji. Dar era prea amețită de șampanie ca să-i mai pese. Gail se cam bosumflă din nou când auzi că mașina ei era la Rathfinan, însă fu înduplecată de sticla în plus de Moët pe care Nieve o scoase la iveală. Presupun că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
el trăgând încet de dopul primei sticle. În cinstea noului director de afaceri al InvestorCorp. —Mulțumesc, zise ea simțind că îi tremurau mâinile. Mulțumesc tuturor. Sunt... aș vrea să cunosc mai multe cuvinte. Sunt... ăă... încântată. Câteva ore mai târziu, amețită de trei pahare de șampanie și încă uluită de această întâmplare, se îmbarca în avionul spre Dublin alături de Neil. Nu vorbiseră aproape deloc pe drum spre aeroport sau în timp ce așteptau avionul (Darcey fusese încă în transă); dar acum, trântindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ferestrele larg deschise și nu dând cu parfumuri plăcut mirositoare, și dintr-o dată un decembrie ’89, orchestrat sau nu, a dat de pereți toate ferestrele și toate ușile închisorii noastre, prăvălind chiar pereții, și aerul proaspăt de afară ne-a amețit pe toți nu știu pentru cât timp, mă tem că atunci când ne vom trezi va fi prea târziu, Camera se umple de mirosul tutunului arzând încet în pipa maestrului, va trebui să las mult timp fereastra deschisă până când fumul, buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
buline roz, lasă-ți inima să vorbească! A știut oare părintele Ioan că se va întâmpla asta?! Să-mi fac rugăciunea de seară și să încerc să adorm, deși ochii mei sunt acum mai treji ca lumina zilei, Theo, dincolo, amețit de băutură, o fi adormit demult, Lasă-ți inima să vorbească! Când? Acum?! V După parfumul ce-l simt am impresia că ești îmbrăcată în ceva de culoarea sânzâienelor, așa cum mi le amintesc eu, și Theo își desface larg brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-e cunoscută, e părintele Dumitru din sat! dar ce caut eu? Nu te teme, Daniel! ești la mine, mă recunoști? Da, părinte! șoptesc eu și efortul cu care am vorbit îmi răscolește ceva deosebit de fragil în capul meu încă amețit de soarele arzător din ceafă, Te-au găsit niște creștini, vorbește părintele, ai leșinat pe drum, ești bolnav? ce te doare? Cu greu îmi ridic ochii din nou spre cel ce-mi vorbește cu atâta blândețe în glas, Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca să-mi trag sufletul. — Haide, te rog eu, mă Îndemnă polițaiul cu nerăbdare În glas. Cu cât am declarația mai repede, cu atât mai curând pot Începe ancheta. După alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu Îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine așa ? Am Încercat să-mi adun gândurile. Nu știam de unde să Încep. De la fuga mea din ghearele lui Sjork ? De la privirea lui Ștefan când mă anunțase că pleacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
drum, dar Tokichiro voia să-i răsplătească pentru petrecerea din seara trecută. — Am terminat treburile. Țineți-mi companie În seara aceasta, să vă destindeți și să vă distrați, insistă el. La un han local, le făcu cinste cu un banchet, amețindu-se și el puțin. * * * Tokichiro era fericit. Singur, dar fericit. — Maimuță, spuse Nobunaga, care continua uneori să-l numească astfel, ai făcut economii la bucătărie, de când te-am Însărcinat cu ea. Dar e o mare pagubă ca un om ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
val. Du-te și te culcă imediat! — Am Înțeles, stăpâne. Tokichiro ridică din umeri. „Am Învățat o lecție,“ Își spuse el. „E ușor să dai greș În Împrejurări favorabile. Un om bine dispus trebuie mustrat. Încă nu am destulă experiență. Amețit de fericirea momentului am mers prea departe. Trebuie să recunosc că Încă Îmi lipsește experiența.“ După ce Împărți recompensa muncitorilor, Încă nu plecă acasă să se culce, ci porni, de unul singur, prin oraș. În inima lui, vedea chipul lui Nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
serios. Era amiaza. Berze albe și păsări de apă ciripeau pe eleșteu. Florile de piersic cădeau dese și Îmbelșugate. Deși livada era Împrejmuită de zidurile castelului, pe vârful Înalt al Muntelui Inabayama erau puține zile fără vânt. Tatsuoki stătea Întins, amețit de băutură, În ceainăria din livada de piersici. Saito Kuroemon și Nagai Hayato, doi dintre vasalii superiori ai lui Tatsuoki, Îl căutau pe seniorul din Inabayama. Poate țiitoarele lui Tatsuoki nu rivalizau cu „haremul celor trei mii de frumuseți“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe În vârful muntelui stâncos. — O, nu! E Îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui Îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul stătea tăcut ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până În locul unde stătea. Când ajunseră În vârf, Îi apucă tremurul. Stând pe buza prăpastiei stâncoase, vedeau nu numai Lacul Yogo și Lacul Biwa, ci și drumul spre provinciile de miazănoapte, șerpuind de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
continuare un demnitar. M: „Cu toate acestea, experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvârșit lucruri mari au fost aceia care n-au ținut foarte mult seama de cuvântul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor”. N: O artă care Încă se mai poate perfecționa. M: „La sfârșit i-au Înfrânt pe aceia care s-au crezut În cinstea lor”. N: Proștii se află aici, jos, serviciul cheltuielilor noastre secrete. M: „Trebuie să știți
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
chin (2); disconfort (2); galben (2); ghinionist (2); mama (2); mereu (2); nenorocire (2); neputință (2); psihic (2); sărman (2); sfîrșit (2); singurătate (2); speranță (2); spitalizat (2); stricat (2); suferă (2); viu (2); abandon; în agonie; ajutorare; amărît; ambulanța; amețit; analize; aproape bărbat; boala; bolnav; bolnăvior; bunelul; bunic; bunica; bunicul; de cancer; carne; catastrofă; chinuit; cîrje; compasiune; copii; coșmar; convalescență; creangă; credință; cronic; cuminte; curabil; demult; depresie; destin; diabet; diagnostic; distrus; de dragoste; elev; epidemie; epilepsie; farmacie; flămînd; găunos; handicap
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
poliție (2); problemă (2); de probleme (2); probleme (2); a reuși (2); a ridica (2); scăpare (2); stricat (2); a termina (2); de tine (2); ține (2); a uita (2); urmărire (2); vas (2); adio; aer; ajunge; aleargă; alerga; alergare; amețit; ani; apărea; apuca; autobuz; autoritate; bine; cu bine; un bine; cu bine (ușor); blestem; boală; brad; caiet; capcană; cățel; ceașca; cheile; cinci; ciob; cioburi; cîini; colivie; curățenie; din cușcă; cuvinte; da; dă drumul; dărîma; a se debarasa; a se descurca
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de alte științe, care nu constituie decît niște rătăciri regretabile, unde dialogul interdisciplinar nu poate fi decît o formă de snobism, ca să nu mai vorbim despre transdisciplinaritate, care e treaba nefîrtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie să descriem pînă amețim cîte un copac, nu cumva să intuiască cineva pădurea, unitatea cunoașterii, sau măcar un pîlc rotund. Nu îi lăsăm. Avem și noi faliții noștri. Avem tăria conștienței falsității propriilor prezumții. Era să scriu conștiință, dar nu e cazul. Asta a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
certe pe Marta care nu-și vedea capul de atâta muncă; să se ferească de neîntinații farisei și să caute dinadins tovărășia hoților și a târfelor; să nu piardă niciun prilej de a călca sfințenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlțâie, amețească, scoate din țâțâni, din prejudecățile cele mai onorabile și ancestrale, din raționamentele cel mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancționate de obște, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroșită în foc. Pentru ca să ne poată trezi
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
proprii la care se poate adaugă, sau nu o transfuzie. Dacă bolnavul nu se poate deplasa, cel mult poate strigă sau da un telefon. Imediat după primul val al hemoragiei el nu va putea să mai stea în picioare, vă ameți la schimbarea poziției din culcat în picioare, va fi palid și acoperit cu sudori reci. În această fază tensiunea va scădea, pulsul va fi slab dar rapid, va avea tulburări de vedere, vâjieturi în urechi și sete. Se poate calcula
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]