2,720 matches
-
toată puterea, aruncă piatra împreună cu foaia albă și fâlfâitoare. Nu avu timp să-și regăsească echilibrul sau să se ferească. Două corpuri îl izbiră simultan din direcții diferite și îl aruncară la trei metri. Craig rămase întins acolo unde căzuse, amețit de lovitură, dar conștient că nu fusese rănit. O auzi pe conducătoare, femeia masivă, din fața lui, rostind scurt comenzi: - Carla, Marion, Jane - dați fuga iute, luați jeepurile - izolați-i pe copiii ăia de oraș. Repede! Rhoda, fugi la poartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă, că-și dă duhul! îi rugă timid cârciumarul. Las' că ne faci un șnițel vienez din ea. Ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
al bradului, cu rochia trandafirie, cu fața înviorată de mers și de plăcere sub broboada albastră, cu zâmbetul ei roș și luminând din azurul ochilor, îmi părea, până la halucinație, o floare mare, una din acele flori tropicale care atrag irezistibil, amețesc și omoară. - Mon cher maître, la ce visezi? - La nimic. Mă gândeam la o floare strălucitoare despre caream citit într-o carte că înflorește numai o dată la o sută de ani. - Ești sigur că există o astfel de floare?... Să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
desigur! am răspuns. — A fost un accident? m-a presat doamna Silsburn. Nu a fost ceva intenționat, nu-i așa? — Oh, Dumnezeule, doamnă Silsburn! — Poftim? mi s-a adresat ea cu răceală. — Scuzați-mă. Nu-mi acordați atenție. Sunt puțin amețit. Am dat pe gât o băutură tare, în urmă cu cinci minute, în bucătărieă Mi-am curmat vorba și m-am întors brusc. Auzisem un pas greu, familiar, pe podeaua neacoperită a holului. Venea spre noi - la noi - într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai repede cu putință -că indiferent de ceea ce a pricinuit tulburarea care a dus la întreruperea paginii cu trei ore în urmă, nu am fost, nu sunt nici acum și nu s-a întâmplat să fiu vreodată câtuși de puțin amețit de propriile mele puteri de evocare (micile mele proprii puteri, scumpă doamnă baroană). În momentul în care am devenit, sau m-am prefăcut singur, într-o epavă de pe care se prelinge apa, nu aveam strict în minte spusele lui Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
După scrumbiile Înfulecate În grabă, cerul gurii și gâtlejul li se transformă Într-un râu secat. Ca să-și potolească setea, Își beau propria urină și culeg cu limba boabele de transpirație de pe vagon. Trenul oprește În câte o stație, paznici amețiți de băutură trec pe lângă șine, inspectează vagoanele, controlează osiile, discută Între ei, aruncând unii altora fel de fel de porcării, bătându-și astfel joc de prizonierii aflați pe culmea disperării, prefăcându-se că nu aud gemetele și strigătele de agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În căpățâna sa. Închipuindu-și cum vor decurge lucrurile, Subotin hotărî, asumându-și toate riscurile, să nu mai meargă În seara aceea acasă, ci să Înnopteze În depozit. Zis și făcut. Fiind obosit după o zi de muncă grea și amețit de băutură, brigadierul se culcă direct pe dușumea, punându-și geanta burdușită cu acte și mâncare la căpătâi (inițial vru să se Întindă pe birou, dar acesta se dovedi a fi prea bicisnic pentru trupul său atletic) și adormi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tony Pavone Își propuse pe cât e posibil să evite anturajul acestui periculos Doctor, ce aluneca Încet dar sigur, În taverna gansterilor, apașilor, și - desigur a celor care nu au țară și nici un fel de credință! Se trezi și, Încă oarecum amețit de somn și de abuzul băuturilor alcolice, privi la ceasul deșteptător masându-și tâmplele. De necrezut, dormise opt ore Încheiate. Coborî jos din pat, căscând prelung de câteva ori, mai făcu câteva mișcari de Înviorare - cu ferastra larg deschisă - după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prieten cu mine...!! De fel nu sunt orgolios iar femeile mă interesează numai În măsura În care Îmi satisfac necesitățile sexuale. Nu fi-i fraier. Uite, ca să-ți dovedesc prietenia mea, ai să intri primul...” În cele din urmă curiozitatea Învinse. Tony Pavone, amețit de băutură, mai ales de perspectiva unei aventuri amoroase se lăsă condus Într’o clădire viza-vi de piață, având la parterul ei un restaurant mai bine zis „O bombă”, unde toți borfații cartierului Își aveau punctul lor de Întâlnire
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui Gică Popesu presimțirea care nu-l Înșelase niciodată: dacă va continua să muncească În condițiile existente și la această Cooperativă,va ajunge dacă nu la Înhisoare ce-l puțin la balamuc. „De aceea domnule Gică Popesu,beau să mă amețesc cu ce-l mai de omenie prieten pe care la-m avut În viața mea...” Dar, atunci când se simțeau mai bine,Georgică ospătarul anunță ora de Închidere a localului.Ce era de făcut...? Georgică băiat isteț, Îi scoase din Încurcătură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
consumate Își risipea restul conținutului pe sub masă, În timp ce Mingoti așezat În scaun confortabil, picior peste picior, Încerca să dădăcească interlocutorii. “Uitați-vă la mine...! Mare minune să fiu profet mincinos dar, vă asigur eu, are să scape nesuferitul de Tony Pavone!!” Amețit de băutură,Maiorul Huzum holbă ochii la el. “Nu vorbi prostii colega...! Maistrul gândește acționând cu o așa precizie Încât salvare nu există...!!” Mingoti făcu din nou plinul paharelor, evident nemulțumit. “Individul se află arestat de zece luni Încheiate. În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Își reveni după miezul nopții În subsolul doi al miliției capitalei, cu un individ alături - de fapt informator al torționarilor - care Începuse să-i pună anumite Întrebări, culminând cu nevinovata Întrebare. „Care-i motivul arestării tale...?” Tony Pavone era Încă amețit. Mintea lui refuza să Înțeleagă mârșevia, forța de a te impune, forța de-a aplica legile după bunul plac, forța de-a teroriza pe cel căzut În dizgrația stăpânilor fără ca nimeni să le tempereze instinctul lor de animale sălbatice...!! Însfârșit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inițial Încât, te rușinai și trebuia să cumperi produsul lăsându-ți bănuții În buzunarul amabilului negustor. O parte din construcțiile arhitectonice erau constriute În stil asiatic - mai mult chinezesc - În timp ce majoritatea vizitatorilor o alcătuiau rasa chinezească Îtr’o așa manieră amețindu-te cu iluzia unei plutiri Într-o lume În care nu credeai de existența ei dar care, urma s-o accepți...! Uluită Atena, se Înghesuia În fața vitrinelor, scoțând exclamații de uimire. „Tony Pavone, te rog privește...! Inele din aur Încrustate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă Încolăcisem precum câinele În timpul iernei, agresorii - În număr de doi ori trei - nu au reușit să pătrundă În buzunarele mele, s-au mulțumit cu jumătate ori mai mult din banknota de 10 dollary, dispărând instantaniu...! Am mai rămas Încă amețit căteva minute pe cimentul pardoselii dupa care m-am ridicat și am privit către platforma de Îmbarcare În metrou unde mai mulți călători priveau la mine fără să-mi adreseze un singur cuvânt ori În timpul atacului să intervină dând alarma
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu era prea bătrân? Avea vreo treabă să zboare spre un război? Se anunțase la Atena, În avion, că acest zbor nu va mai continua din cauză că lupta Începuse deja În Israel. Blocat la sol! Trebuia să iasă. Căldura grecească era amețită, În aeroport. Muzica publică se Învârtea În mintea potrivnică a domnului Sammler. Cafeaua leșinată, băuturile lipicioase, Îl puneau și ele la grea Încercare. Suspansul, Întârzierea, Îl rodeau intolerabil. Se dusese În oraș și vizitase birourile liniilor aeriene, Îi ceruse unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Era cineva - și asta Îl șocă - cineva sărac cu duhul. Cineva aflat Între condiția umană și cea neumană, Între substanță și vid, Între plin și gol, sens și non-sens, Între această lume și nici o lume. Zburând, scăpat de sub puterea gravitației, amețit de ușurare și groază, Îndoindu-se de destinația sa, temându-se că nu exista nimic să-l primească. — Eisen, desparte-i, spuse el. L-a sugrumat destul. O să vină poliția și atunci vor fi arestări. Iar eu trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu o inteligență perfect obișnuită. De ce a fost atunci Sheba atât de impresionată de calitățile lui? De ce a insistat în a vedea în el micuța ei Helen Keller într-o mare de Yahoos? Ziarele vă vor spune că Sheba era amețită de dorință: era atrasă de Connolly și pentru a-și explica această atracție, s-a convins singură că el era un fel de geniu. Asta ar fi ceva de bun-simț. Dar nu explică totul, cred eu. Ca să înțelegem pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nota. Bangs a calculat în cap că jumătatea mea se ridica la 23.45 de lire, plus bacșișul 1,64 (sau 2,34 dacă voiam să fiu „generoasă“). Apoi și-a netezit pantalonii și a clipit: — Mergem? Poate că mă amețisem de la vin. Poate că mă agățam de ideea că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate că pur și simplu nu suportam ideea de a mă întoarce în apartamentul meu, cu părul încă țeapăn de la fixativul coafezei, să mă întind pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Drew păruse mai preocupat de rezerva de vinuri preferate, decât de trusele de prim ajutor. Mary plătise 1300$; normal că era în siguranță. Dar o anumită combinație dintre sentimentul de risc și zâmbetul lui Drew a făcut-o totuși să amețească. Drew. Bărbatul era exotic asemenea ținutului. De fiecare dată când se uita la el, inima lui Mary începea să bată mai repede. Mary și-a uitat timiditatea, a uitat cine era exact. S-a dus pe malul râului și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că alături de el totul avea să însemne un pic mai mult decât ar fi vrut ea să dea; alături de el avea să facă un efort. Probabil că, la sfârșit, n-avea să mai fie ea însăși, iar gândul ăsta a amețit-o mai mult decât altitudinea. Jina s-a așezat pe jos ca să-și scoată bocancii și cămașa udă de transpirație. Peria de păr și-o lăsase în cabana lui Ellis, dar, din fericire, Zach o prefera așa - nerasă, nepieptănată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
putut să crezi că-i un alt râu. Campingul Corn Creek era plin de praf și încins de soare și se transformase într-o parcare pentru SUV-uri și autocare portocalii. Pe docul din lemn, stăteau așezați într-un șir amețit duzini de turiști cu picioare albe, sandale noi-nouțe și pălării cu boruri largi, care să le acopere și urechile. Unii se foiau agitați, alții tăceau, câțiva au izbucnit într-un râs zgomotos atunci când unul dintre ghizi i-a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îmi pare că lumea se pregătește pentru un nou salt mai departe de singurătate știi cum e să ai o femeie frumoasă desculță pe soare timpul parcă-i o senzație de migdală înlăuntru e tot să păstrăm pleoapele deschise chiar dacă amețim vom reinventa un nou sor îl vom încolăci în îmbrățișarea de toate zilele și va fi măreț ca acest colind îmbrăcat în tine Trandafir SÎMPETRU <biography> S-a născut la 19 aprilie 1962 în comuna Jirlău,Jud Braila. Este prezent
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
călătorie cu trenul s-a întâmplat ca cineva să tragă semnalul de alarmă. Valiza de lemn în care-mi pusesem câte ceva de-ale gurii și toate hainele mele mai bune, îmi căzuse în cap. Mă umplusem de sânge și eram amețit. Îmi spijineam capul în mâini, căutând să-mi revin și dintr-o dată am simțit că cineva îmi vine aproape și-mi apasă cu ceva moale pe rană dorind să oprească sângerarea. Când mi-am mai revenit, lam văzut pe Marius
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]