39,601 matches
-
avut la îndemână, de vreme ce a transcris un fragment din scrisoarea lui Eliade către Brutus Coste, datată 15 octombrie 1948: "Garda de Fier în care nu se recunoaște... o mișcare condusă de haiduci, haimanale și semidocți, care a compromis până și amintirea idealului lui Moța. Așa este Istoria, de aceea eu optez pentru metafizică" (p. 441). Peste 30 de scrisori publicate de mine în cele trei volume Mircea Eliade - Europa, Asia, America și în Mircea Eliade și corespondenții săi (I, II, III
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
358, 444, 585 etc.). în acest domeniu monografia Dnei Alexandra Laignel-Lavastine e mult mai "competentă". "Nu avem nici un indiciu despre reacția imediată a lui Eliade în fața acestui masacru (asasinarea de către echipa de legionari a demnitarilor la 26-28 noiembrie 1940, M.H.). Amintire târzie, își notează în memorii că fusese "scandalizat" de aceste asasinate, care, adaugă el, "au anulat sensul religios, de Ťjertfăť al legionarilor executați sub Carol și au compromis irevocabil Garda de Fier". "Gândea la fel și în iarna 1940-1941? Nu
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n fața ta doar amintirea, de ești astfel făcut. de ești astfel făcut, încît fiecare privire să se preschimbe într-o amintire ești prins din toate părțile într-un hățiș de umbre și-nsingurat vei rămîne în devălmășie, mereu chircit peste o lumină rară, de ești
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n fața ta doar amintirea, de ești astfel făcut. de ești astfel făcut, încît fiecare privire să se preschimbe într-o amintire ești prins din toate părțile într-un hățiș de umbre și-nsingurat vei rămîne în devălmășie, mereu chircit peste o lumină rară, de ești astfel făcut încît să te clatini la orice apropiere, la orice întîmpinare nu-ți fie teamă. vom
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri se revarsă în degete domnule Bach, chipul tău tăcut și albit de vreme senin plutește estimp peste străzile înfremătate de o primăvară străină acestui pămînt
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
același, neschimbat, încă de la zămislirea ta, a fost istoricul Victor Papacostea (1900-1962). Istoric multă vreme, în anii de după război, inaccesibil marelui public, Victor Papacostea a sfârșit cu o biografie de om chinuit nu numai în temnițele comuniste, dar și cu amintirea sa pângărită de neaveniții care i-au luat casa cu tot ce era în ea (până și scrumiera!). Personalitate fascinantă, într-adevăr, dar din ce în ce mai puțin cunoscută, cu numele rostit doar în cercurile tot mai restrânse ale specialiștilor, și a cărui
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
nu ne-am putut bucura de astfel de întâlniri hotărâtoare de viață. Din astfel de revelații, venite când nu te aștepți, când nu le cauți, când nici nu ești pregătit să le primești cum se cuvine se nasc, uneori, textele amintirilor. Ale unor înțelesuri târzii, amare ca un hap pe care nu l-ai înghițit deplin niciodată. Din astfel de întâlniri neașteptate poți prinde tăria sufletească de a recunoaște că modelelor în care, totuși, ai crezut cândva, le-ai dat tu
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
regină și fără de tron o vină ce poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar și pentru plânsul în temere al celei nevolnice niciodată proprietare de sicomori nici
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
Ion Stoica Numai fragmente Numai fragmente, Indecise părți de realitate Mi-e dat să trăiesc; Din amintire doar un amurg, Numai un ceas de iubire, O fărâmă, o biată fărâmă de adevăr, Câteva picături de frumusețe, Ulițe lungi de înfrigurată așteptare, Doi-trei saci de iluzii; Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Nu luați nimic, plecați cu mâna goală, Până-n tărâmul viscolului mut, Mai bine să dormiți cu vântu-n poală Și toate să le luați de la-nceput, Decât să știți mereu că ceva strânge, Că nu știu ce e larg în cheutori Și nu știu care amintire plânge, Ori nu știu cu ce gând sunteți datori; Ce-a fost a fost, trecutul n-are minte, Dar dacă puneți umărul puțin Și se deșteaptă visul în cuvinte O să vedeți cum alte umbre vin, Se-adună alte fapte, altă
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
pe-atunci necunoscută, ci doar un devotat însoțitor printre imponderabilele și îngeriile poeziei), mi-a dăruit un plic cu următoarea dedicație: ,D-lui Gh. Pienescu, aceste patru fotografii inedite și probabil de nimeni acum posedate (eu am păstrat clișeele), în amintirea unui timp de două ori revolut: acum cel din 1937, și peste ani cel pe care-l trăim astăzi!" Pus bine, cum se face cu lucrurile pe care le rătăcești din grija de a nu le pierde, într-un dosar
Tudor Arghezi, naș - patru fotografii necunoscute by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11482_a_12807]
-
Cum și cu ce să înlocuiești acel aer stătut, acel miros de praf învechit, acele raze de soare căzute prin lucarnă ori strecurate, prefirate printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar fi putut descoperi vrafuri întregi de amintiri, teancuri de gânduri și sentimente pe care el n-ar fi putut să le redea chiar dacă le-ar fi povestit și
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
prin lucarnă ori strecurate, prefirate printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar fi putut descoperi vrafuri întregi de amintiri, teancuri de gânduri și sentimente pe care el n-ar fi putut să le redea chiar dacă le-ar fi povestit și descris în sute sau mii de pagini. Tot ce rămânea de pe urma lui, toate aceste dischete și calculatoare învechite, nu
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
de păianjenul șchiop în pânza de lipitori și lăcuste Domni peste ținutul sălbatec peste sălbăticiți peste mișcătoarele din mină mitul fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de piatră întuneric ferecat cercul apa biserica vitralii foșnet zbatere foc topoare aer vânt ard oglinda oglinda în care argintul s-a răsucit a crăpat cornetul jupuit cu semințe
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de prizonier al singurătății) se naște o margine spre care și marea tânjește cu pulsul ce biruie țărmul sângelui meu Amprente Acest paltin efeb știutor a toate privind viața lăuntrică cu brațele lui îmbrățișând neființa rescrie o mai veche iubire amintiri se zvârcolesc de durere sub crengi și până și aerul respirat de noi amândoi roșu e acum și sălbatic o, nu cerceta scorbura inimii lui o, nu râvni în loc de psalm Pace ție umbra mea trecătoare cu memoria ce ne trădează
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
sub crengi și până și aerul respirat de noi amândoi roșu e acum și sălbatic o, nu cerceta scorbura inimii lui o, nu râvni în loc de psalm Pace ție umbra mea trecătoare cu memoria ce ne trădează îmi pun ordine în amintiri de o parte iluzii prea multe cu sângele lor subțiat m-au hrănit de cealaltă parte - fapte cu muchea tocită și patimi ecoul unor cuvinte rostite cât o cratimă cât o silabă cât un punct de argint
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
care urma să îi facă dosarul de primire în PCR. Pînă să se ajungă însă la acest episod, se trece prin trecutul apropiat, cu totul lipsit de orice fel de evenimente, mai mari sau mai mici. Partea a doua, a ,amintirilor din ceaușismul tîrziu", este superioară primei părți, fiind mult mai unitară; ea cuprinde chiar episodul anticipat în prima pagină, cel al încercărilor de a-l face pe doctorul din Scorușu de Jos să devină membru PCR, jocul de-a semnatul
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
Dimisianu trece (et pour cause...) drept un ,conviv" respectat. Un intelectual cu care, peste o masă sau stînd în picioare, pe îndelete ori în trecere, te simți oricînd tentat să schimbi păreri, să povestești (dacă le ai...) sau să asculți amintiri, bref, să comunici. Lumea criticului (altă carte, mai recentă, care stinge, între pagini, scandaluri și aprinde lampa de veghe lîngă portrete de demult) e, așadar, o arenă nu de lupte, ci de dialog pe care cine nu și l-ar
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
din nesiguranță stilistică. Ceea ce odată l-a contrariat nu se poate repeta ingenuu în scrisul naratorului. Cu adevărat important însă e un alt amănunt: naratorul X (cel de-al doilea, neidentificat) e invitat să continue manuscrisul folosindu-se de propriile amintiri. Și doar de ele. Fără mustrări de conștiință, acesta ne oferă varianta finală a Micuței, ajutat de ,hârtiile postume" (și nimic mai mult). Discrepanța e sfidată nonșalant, aici. Între memoria personală și însemnările sinucigașului par a nu exista, în fond
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
postume" (și nimic mai mult). Discrepanța e sfidată nonșalant, aici. Între memoria personală și însemnările sinucigașului par a nu exista, în fond, diferențe (pericol pe care Duduca Mamuca îl evită subtil: N.N. nu indica vreo sursă, iar X prelucra, deopotrivă, amintiri și notițe). Corelând bizareria cu refrenul autoironic ,vorbă să fie" și cu hazliul cântec despre falsa moarte a diavolului, ne putem întreba dacă suicidul lui Ghiță nu e un simplu artificiu de stil. Oare nu cumva, insidios, Hasdeu renunță să
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
și Golul, interogația, Nimicirea, de unde lăstărește creația. Urâtul, Pustiul, Frumosul, Locul, Focul, Norocul. El e mai mult decât Normă, umilind toate normele. Între chronos, caducul, și kairos. Chiar cele o sută de fântâni de la Villa d'Este îmi devin străine, amintiri irizând, în perdeaua de ceață fină, dragi, dar depărtate, ca fântânile romane pe marginea cărora stau tot mai rar, am ales muntele rece și piatra de la Subiaco, peștera sfântului Benedict, drept loc de popas, pe drumul ce tot urcă și
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
râzând de ele, le învață. Cum se învață și iubirea. În Criptoportico, în Uccelliera. Stupid sunt de tandri. Consul se crede libertul. Cum scrie-n cartea sa, expertul, în dragoste, care o păți apoi, el dezghețând bucăți de vin din amintirea Urbei, dintr-un sloi. Printre tufișuri, rozmarin și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
viața mea aproximativă acel fel de-a face cu mîna al lucrurilor surprinse în intimitate arborii se-nghesuie la fereastra mea e un certificat de umanism fiecare frunză care se zbate în lumina geamului chiar umbra scaunului tatei provoacă deplasări amintiri mereu schimbătoare e-o forfotă de oameni și pereți pe fiecare centimetru pătrat al mesei mele e de-ajuns să întind mîna și tăcerea izvorăște din ridurile unui chip uman din brizbrizurile casetei cu fotografii din petele de rugină ce
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
ochi e vremea să te pregătești pentru iarnă să deschizi larg ochii și să spui ,nimic" cu glas tare ,nimeni" să întâmpini viscolul ca o pasăre ce nu mai știe drumul spre țările calde se lasă frigul deodată și-n amintire în dimineți de vară felurite tristeți încet drămuite nebunul cartierului întrebându-te cât e ceasul chipul femeii ce cânta pe chei bani destui nu aveai să-i răscumperi durerea (tânărul strivit de pavaj avea ochii deschiși l-au lăsat în
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
autenticitatea caragialiană". Subscriu fără ezitări, minus ipoteza privitoare la ,paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", pentru motive ce vor reieși în continuare. Cei care l-au cunoscut pe Vasile A. Urechia în anii din urmă ai vieții lui păstrează amintirea unui bătrînel firav și cu auzul deficient, totuși de o nealterată vioiciune spirituală și dispus a face haz pe seama propriei infirmități, declarînd că e o culme a ironiei să te cheme Urechia și să fii surd... Născut în 1897, Vasilică
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]