2,503 matches
-
Sînt grosolan"; "Popea abjecție morală. Lichidare"; "stări morbide sufletești din pricina P., gelos inexplicabil"; "Ștefania Russu îmi propune să scot pe dracu din ea"; Alice Basarab, "rubensiană și proastă" etc. Așa cum se observă din aceste sumare însemnări, e clar că amicițiile amoroase de senectute i-au accentuat criticului și mai mult angoasa, făcându-l să mediteze cu amărăciune la zădărnicia sentimentelor omenești. Din notațiile de mai sus rezultă însă că insatisfacția amfitrionului de la Sburătorul n-a fost atât de natură erotică (de vreme ce
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
conștiința inferiorității sociale și economice a adoratorului (a bărbatului, așadar)120. Idealizarea femeii generează, apoi, pe lângă propensiunea (masochistă) către servitutea voluntară, și fenomenul "dorinței triunghiulare", analizat de René Girard într-un studiu cândva celebru 121 (să nu uităm că triunghiul amoros este prezent în orice melodramă). Eseistul francez sublinia, într-o manieră foarte lovinesciană de altfel, rolul preponderent pe care-l joacă imitația în dezvoltarea personalității (și, implicit, în geneza dorinței), sancționând totodată "starea sufletească romantică" pe motiv că e "pătrunsă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
el însuși; le împrumută de la altul" mai exact: de la un "mediator" al cărui prestigiu "se comunică obiectului dorit și atribuie acestuia o valoare iluzorie", dorința triunghiulară fiind, în fapt, "dorința ce transfigurează obiectul său" (vezi și definiția stendhaliană a "cristalizării" amoroase)125. Însă prezența efectivă, reală a unui rival "nu-i necesară în dorința sexuală, pentru a putea califica această dorință drept triunghiulară", și asta deoarece "ființa iubită se dedublează în obiect și subiect sub privirea amantului"126. Pe scurt: cel
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din care ea nu era decât un exemplar întâmplător"). Mite, în schimb, e mai orgolioasă și are pretenția de a-i servi poetului ca "model" ideal, unic de frumusețe. E drept, și Eminescu trăiește la un moment dat sentimentul exaltării amoroase când o vede îmbrăcată în rochie de bal. Numai că atunci el "se credea în fața altei femei", a unei "ființe de basm" femeia inaccesibilă, plăsmuită de imaginația sa febrilă, de voyeurist incurabil: " Ce înaltă și impunătoare părea! Ce albeață a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rușini, al unei fapte neîngăduite, dorea să vadă fără să fie văzut"158. Privirea bărbatului este, deci, o privire discretă. Femeia, în schimb, nu trage cu ochiul. De aceea, privirea ei lasă impresia lipsei de pudoare și-i trădează disponibilitatea amoroasă, ca "un act carnal" in potentia. Spre exemplu, Veronica se uită și la Neagoe, amicul poetului 159, și la un ofițer de la o masă oarecare, ce se simte stânjenit și pleacă. Pe Eminescu, apoi (ce încarnează un tip sexual ambiguu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tinerețe 167, Ioan Petru Culianu a explicat într-o manieră asemănătoare rostul inversării rolurilor în cuplul erotic eminescian. Plecând de la observația comună că, la Eminescu, de obicei, femeia se exhibă iar bărbatul privește, exegetul atribuia "iubirii" (mai precis: îndrăgostirii, "cristalizării" amoroase) o formă de privire "furișată", care surprinde numai o parte din intimitatea feminină dar tocmai această "frustrare" intensifică, de fapt, pasiunea erotică. Voyeurismul (și, implicit, fetișismul: ochiul bărbatului nu vede niciodată "întregul") desemnează de fapt, spune Culianu, o mentalitate magică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fata moașei" îl conduce pe nefericitul ei amant undeva, într-o odaie mizeră, la "hanul lui Năstăsache" (loc rău famat), pentru a-și lua rămas bun așa cum se cuvine unei femei îndrăgostite, gata să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de risipirea iluziilor și de "destrămarea lumii armonioase" a "feeriei domestice"220. În Luceafărul și în toată creația eminesciană de maturitate, de altfel, anxietatea și incertitudinea sunt legate mereu, afirmă interpretul, de "complexul naturalism-estetism" (specific Decadenței) și de "motivul triunghiului amoros". Or, cum motivul acesta, am tot spus, este caracteristic melodramei, se înțelege fără prea mare efort de ce a fost Lovinescu atât de sensibil la "drama triunghiulară" Eminescu- Veronica-Caragiale221. Așadar, pentru criticul de la Sburătorul, Luceafărul (și poezia eminesciană în genere) ar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cit., vol. III, p. 254. 118 Vezi Krafft-Ebing, Psychopathia Sexualis (1886), Cesare Lombroso, Genio e follia (1864), Max Nordau, Entartung und Genie (1894). 119 Vezi "episodul Milly", relatat succint în Bălăuca. Abia la Berlin va trece poetul printr-o experiență amoroasă concretă cunoaște pe Milly, o femeie blândă, care "nu mușca niciodată" ("blondă, cu ochi albaștri, cu gropițe în obraz și fără nici un moft") și care i se dăruise firesc ("dragostea i se părea un act natural"). Eminescu "o mângâia pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
după ce s-au asigurat cu note de trecere nu se mai omoară cu învățatul și nu mai dau pe la școală, că fiecare dintre ei are gașca lui în cartier, că profa’ de engleză de la o școală oarecare este în relații amoroase cu proful de muzică și multe altele. Nici unul dintre călătorii aflați în tramvai și, deranjați de gălăgia grupului respectiv, nu a avut curajul să ia atitudine față de manifestările acelor mici barbari, pentru că ar fi riscat să se expună ieșirilor imprevizibile
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
prezenta sistematic drept ceva de nedepășit. O dovedește o observație banală: pentru a fi încercată, plăcerea nu pretinde, de la lucruri sau de la ființe, calități excepționale. Unde ați văzut vreun bărbat sau vreo femeie simțindu-se frustrat(ă) în viața sa amoroasă pentru că iubita (iubitul) nu seamănă cu un top-model sau cu un geniu? E de-ajuns ca celălalt să aibă, în ochii noștri, un pic de farmec pentru ca seducția să opereze: și atunci plăcerea e întreagă. La fel se petrec lucrurile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
faptul că a fi iubit de cineva înseamnă că ai fost ales, supraestimat, preferat altora, cu toate satisfacțiile intime pe care aceasta le presupune. Fericirea de a fi apreciat ca diferit de ceilalți, dorit, adorat pentru ceea ce ești: dacă experiența amoroasă beneficiază întotdeauna de o asemenea aură, înseamnă că ea este inseparabilă de farmecele oglinzii lui Narcis, că flatează egoul fiecărei persoane valorizate (sau sperând să fie valorizată) ca unică. Actuală și la bărbați, această așteptare capătă un relief mai marcat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
gândirii și a capacităților subiective de simbolizare, strivite, zice-se, de cultul senzațiilor corporale imediate. În realitate, în zilele noastre există infinit mai multe cuvinte și infinit mai multă reflexivitate referitoare la sentimente decât în comunitățile rurale tradiționale, unde discursul amoros era sărac, stereotip și puțin verbalizat 56. Și poate că nu este inutil de amintit că disjuncția dintre sex și sentiment era mult mai marcată atunci când frumoasa retorică romantică făcea casă bună cu frecventarea asiduă a bordelurilor. Inflația reprezentărilor „obiectiviste
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dopajului generalizat. Dar această explicație rămâne foarte parțială, mica pilulă albastră funcționând pentru marea majoritate nu ca o medicină a performanței, ci ca un instrument terapeutic destinat să atenueze o slăbiciune trăită ca un obstacol major în calea unei vieți amoroase complete, a unei bunăstări psihice și identitare. Obsesia recordurilor trece în plan secund atunci când ceea ce contează e ameliorarea insuficiențelor care aduc atingere vieții relaționale și afirmării egoului masculin. Presiunea socială a performanței? Nu asta e esențialul. Relevând mai degrabă amploarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de Don Juan. Într-adevăr, există numeroase semne care indică, în rândul noilor generații, o epuizare a obsesiei cuceririlor feminine și o creștere a idealului vieții în doi, a sentimentelor și a calității relației 60. Don Juan însetat de performanțe amoroase exprimate în multe cifre nu mai este un model pentru individul hipermodern: totul se petrece ca și cum, privilegiind de-acum înainte relaționalul, autocunoașterea și comunicarea intimistă, bărbații ar ține mai puțin să pozeze în recordmeni ai seducției. Pe acest plan, contrar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sexualitatea recreativă era adesea absentă din viața cuplului, când numeroase femei, terorizate de ideea de a nu rămâne însărcinate, nu mai ajungeau și la plăcere. În raport cu aceste epoci, schimbarea este notabilă; toate anchetele de care dispunem arată că, în raporturile amoroase, femeile au devenit mai active și mai hedoniste; în același timp, durata actului sexual și a preludiului a crescut 64. Dacă aceeași chestiune este considerată și din punct de vedere feminin, totul ne invită să credem că sexul apare, în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
anchete realizate pe subiecți europeni, aceștia se declară masiv fericiți (90%). Francezii nu scapă nici ei acestei tendințe: în 2004, 3 din 10 se declarau foarte fericiți, 6 din 10 mai degrabă fericiți, 8 din 10 fericiți în viața lor amoroasă. 50% dintre francezi afirmă că sunt mai fericiți decât în urmă cu cinci ani. Pe măsură ce dispare frica de invidia altora, crește și ponderea „fericiților”. Concomitent însă, doar o minoritate crede realmente în fericirea compatrioților săi. La întrebarea „Aveți impresia că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Le pouvoir des sexologues et la démocratie sexuelle”, în Sexualités occidentales (coord. Philippe Ariès, André Béjin), Seuil, „Points”, Paris, 1982, p. 227. 46. Pascal Bruckner, Alain Finkielkraut, Le nouveau désordre amoureux, Seuil, Paris, 1977, p. 40 (trad. rom. Noua dezordine amoroasă, Trei, București, 2005). 47. Jean-Claude Guillebaud, La tyrannie du plaisir, Seuil, Paris, 1998, pp. 107-131. 48. Allan Bloom, L’amour et l’amitié, De Fallois, Paris, 1996, pp. 9-32. 49. Tony Anatrella, Le sexe oublié, Flammarion, „Champs”, Paris, 1990. 50
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fusese legată în timpul vieții - un copac, un râu, o câmpie -, iar această legătură nu se rupe deloc ușor. Forța unei experiențe trăite reține fantoma la hotarul dintre viață și moarte: violența unui asasinat, violența unei cumplite ofense, violența unei pasiuni (amoroasă, dar și pentru muzică ori pentru vânătoare). Căci nu numai amintirea sângelui vărsat, a unei morți brutale poate provoca apariția fantomei în teatrul no. Mai mult decât de acest sânge vărsat, mai mult decât de crima căreia i-a căzut
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tragică, bătrânul, ajuns în pragul nebuniei, se sinucide, iar fantoma lui neconsolată, obsedată de vechea pasiune până și dincolo de moarte, se întoarce pentru a o teroriza pe femeia care îi disprețuise sentimentele. Ky:gen-ul, în schimb, găsește pentru sminteala amoroasă a moșneagului o soluție mult mai blândă și totodată mai glumeață, datorată intervenției unor nepoți. Experiența nebuniei și a morții își pierde aici dimensiunea fabuloasă, ca și cum funcția ky:gen-ului ar fi aceea de a cultiva îndoiala ca remediu și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cântecele ei. În realitate, o va cuceri cu o privire. Căci, în timp ce Olivia își descoperă chipul, iar Viola îi admiră frumusețea, Olivia este aceea care, în schimbul de priviri dintre ele, se lasă prinsă în mreje și târâtă într-o aventură amoroasă. Mai târziu, vorbind despre această întâmplare, Olivia va mărturisi că farmecele tânărului paj îi „pătrunseseră prin efracție”, printr-o invizibilă și subtilă efracție în ochi, aceștia neputând să reziste „unei prea puternice fascinații a imaginației ei”. Totuși, lucru ciudat, când
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vânați? Cu câinii voștri Mai iuți decât zglobia căprioară Și ageri cum e ciuta...1 Bețivanul e pus mai ales să admire tablouri ce-i zugrăveau - nu întâmplător - pe Adonis, Io și Dafne, personaje ce suferiseră fiecare transformări datorate asiduităților amoroase ale câte unei divinități (Adonis fusese transformat în anemonă de către Venus, Io - într-o vacă de către Zeus, iar Dafne - într-o tufă de dafini, pentru a scăpa de insistențele lui Apollo). Trei metamorfoze 1 legate de rătăcirea prin spații sălbatice
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tată vitreg, atrăgându-l într-o oarecare măsură pe acesta în casa lor. Ea este astfel vinovată față de tatăl său și rivală - din nefericire - a mamei sale. Ea se reprezintă astfel pe sine ca pe o „cochetă” în relațiile sale amoroase anterioare, de care îi este frică și pe care le face să eșueze; - conflictul cu mama sa va fi de asemenea analizat în dimensiunea sa paradoxală obișnuită, de dependență secretă și independență afirmată veleitar; - relația de tip oedipian cu tatăl
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
amândoi despre decepția sentimentală pe care tocmai a suferit-o Clémentine, despre refuzul său de a ieși din casă, de a vorbi etc. Singură, după un debut dificil, Clémentine își spune povestea: timp de un an a avut o relație amoroasă, prietenul venea regulat acasă la ea. O prietenă a informat-o că acest prieten ieșea și cu o altă fată. Din acel moment Clémentine pare că a fost „deposedată” de povestea sa și invadată de reacția părinților săi: cele două
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de decentrare cu pierderea minimă pe care o implică aceasta. Mai degrabă decât să evocăm o dimensiune homosexuală inconștientă, preferăm să spunem că acest tip de relație cu un prieten/prietenă se înscrie în cadrul unei dimensiuni homofilice sau homomorfe; - relația amoroasă și așteptarea micului prieten/prietene. Acest „obiect de dragoste” va veni să ia locul lăsat vacant prin „pierderea oedipiană” precedentă. Este vorba aici de o relație cu un prieten/o iubire a celuilalt sex, relație a cărei elaborare depinde sigur
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]