5,016 matches
-
purcede spre un orizont al împlinirilor sufletești și se încheie tot acolo, cu un simbolic și dureros catren, preluat dintr-una din poeziile proprii, ilustrând tristețea și însingurarea de care, prin forța Destinului, a avut parte: „Azi tăcere-i în amurguri, Plâns de frunze fără ram, Norii care umblă singuri... Eu, în gânduri te mai am!” Dragășani, 5 august 2013 Emil Istocescu Referință Bibliografică: Note de lectură de Emil Istocescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 974, Anul
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
o putere îngerească, Mai dă-mi și sofisticate arme și un scut Și dă-mi heralzii tăi să îngrijească Biată țara mea ce fără luptă a căzut. Rămas soldatul tristei mele lupte, Mă regăsesc în spațiul soarelui din vest; Pentru amurgul unei țări corupte Trimit un acatist la cer și un protest. 27-06-11 Referință Bibliografică: Poezii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 191, Anul I, 10 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
se dezmărginește” (cf. Îmblânzirea Focului, p. 11) - dezmărginire, sinergică, a Ființei Umano-Divine și Lumii! „Smaraldul” (cf. Seniorii Smaraldului: „Din nouă vremi/din nouă fulgere/din nouă împărății/seniorii smaraldului/mă caută/pe o corabie zburătoare/în ploaia de aur/a amurgului” - adică, în Viața glorioasă, de Dincolo de Ierarhiile Cerului, oricând amurgitoare!) este un alt simbol para-biblic și ocult, care este utilizat, pentru lucrarea sa alchimică, de N.N. Negulescu: „Au cele țesute/pe văi retrase în rugăciune/ strălucirea smaraldului ceresc” (cf. Culegătorii
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
războiului de țesut și din vâltoarea pivei lui Nistorică de la brâul calcaros al Cheilor Dâmboviței - ce încinge măreția sfruntătoare peste sat a Vârfului Crucii la Rucăr - și apoi începe destăinuirea. Cu firul roșu o începe, acest fir mătăsos de culoarea amurgului ce scapără granitul munților din preajmă, cu irizări argintii și opalescente prelinse peste freamătul complice al codrilor, care-i sunt martori de când se știe și care-i găbjesc truda ca pe un trofeu după care vreme îndelungată atât a alergat
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
vampiri, un subiect tare în vogă în anii 2007-2008. Evident, Stephenie Mayer își imprimase adând farmecele în mințile noastre. Și totuși, în momentul în care am început să scriu povestea respectivă nu știam mare lucru despre vampiri. De fapt, fenomenul Amurg abia apăruse în România, dar acaparase teribil de mulți adolescenți. Toată lumea vorbea doar despre vampiri. Toate fetele își doreau un Edward, așa că m-am hotărât să-mi creez propria lume, din nou. Trecând peste, mai ales peste ani, am ajuns
ATRACTIE – SPRE LITERATURA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366739_a_368068]
-
Acasa > Poezie > Familie > CA IEDERA Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 559 din 12 iulie 2012 Toate Articolele Autorului C A I E D E R A ( acrostih ) Comoara vieții mele, din zori în zori, Amurg și răsărit și foc sub spuză. Iedera-n zid, se-nfige cu-o ventuză, E minunat, tu știi să te-nfășori, De mine-acum te-ai prins, cu ,,două flori”!(copiii) EDEN, grădina cea de mulți dorită, Rămâne-n gândul nostru
CA IEDERA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366771_a_368100]
-
în dulci armuri, cu pușculița-n șerpar, un voievod viteaz ce par, iau din sanie un bici și mă bat cu pricolici, trec pădurea ca un modru, pustiind deja tot codru, pe unde apele curg, eu mă bat cu Crai Amurg, pe unde apele stau eu mă bat tot cu Bau-bau. peste boltă se anină stelele nopții-n ruină, pân la mine n-a pătruns, urma smeului ascuns, stă în plumbul lui ciudat și m-așteaptă la vânat, dar sub șeauă
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
tăceri să curgă-n dialog, Să nu le dăm un sens ce nu-i dorit Ori un cuvânt ce poate ne-a rănit, Să nu-l lăsăm iubirii epilog. Iubiți tăceri, când înțelepte curg În prag de zori ori liniștit amurg! Referință Bibliografică: TĂCERILE... / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TĂCERILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365599_a_366928]
-
urmă. Am dat bice cailor și am luat-o pe un drum lăturalnic de țară către Remetea, am gonit caii ca un nebun să nu mă prindă rușii și-am ajuns acasă pe seară cu caii în spume; era un amurg vânăt ca în apocalipsă, satul se zăpăcise, se schimbau stăpânirile sau erau pe cale de a se înfăptui acele shimbări, mulți săteni și români și unguri fugiseră din calea răutăților prin păduri. Lucrurile luaseră o turnură nenorocită pentru unguri, încă din
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
prins în colțul ogrăzii hrănit pe uliță cu râme baligi muște molii ce silă îmi provoca ploaie de vară cu ropote fulgere tunete și trăsnete mirosul aerului proaspăt după ploile de vară de mătușa Catrinca de capră și salcâmi... de amurgul serii când de pe deal veneam cu sânul plin de mere sau prune mâncam aproape că plesneam acasă lângă tuci ce strânși eram de abia de apucam să-nting și eu ceva Catrinca se uita la noi ne da lapte de
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
lansate și ultimile apariții editoriale: • „CRUCEA ÎNTRANDAFIRATĂ/ LA CROCE ROȘA ROSSA'' de Liviu Pendefunda (prezentare și traducere în italiană de Geo Vasile, ilustrații de Elleny Pendefunda) • „ZAMOLXEION'' de Petru Solonaru (Prefață: „Semn și sens”' de Petru Solonaru, postfața: „Prolegomene la Amurg” de Liviu Pendefunda, ilustrații de Elleny Pendefunda) În avantpremieră va fi prezentată ediția de iarnă 2013 a revistei Contact internațional. Prezintă: Julieta Carmen Pendefunda, Radu Cârneci, Geo Vasile, Aureliu Goci, Paula Romanescu, Florin Stoenescu, Nicolae Georgescu Moderator: Emil Lungeanu Citesc
NOMINALIZĂRI PENTRU PREMIILE CONTACT INTERNATIONAL 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365747_a_367076]
-
și iarba pe care pășește, ca și păsările care zboară deasupra lui și uneori, în ceasurile de amiază, când ierburile parfumate le îmbată cu mirosul lor, cântă. Apoi, pe munte coboară toamna, iarba se îngălbenește, florile se scutură și în amurg, Sisif simte că îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecut de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul că efortul său e zadarnic. Pe
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
să curgă ca-ntr-un moment de visare, imagini și elemente ale lumii pe care o descrie: cerul și apa - "am pășit în momentul în care cerul dădea un ultim sărut mării, unindu-se apoi cu ea în îmbrățișarea unui amurg al speranțelor și-al viselor frumoase... "; drumul "într-o armonizare perfectă a sufletelor de-abia încărcate de binele și frumusețea trăirilor" sale, cu natura "râzând de-atâta verde", șoseaua "ce șerpuia a nesfârșire", munți cu înălțimi "impresionante” sau "variabile", valea
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
ceea ce îi oferă posibilitatea de-a sta aproape de cărți și a se dedica scrisului, chemare ce o are încă din școala gimnazială. În anul acesta, după încă trei romane de la debut, Necunoscutul din Tren, Editura Transversal -2009, Iubire regăsită, Editura Amurg Sentimental, 2011, Vraja destinului, Editura Amurg Sentimental 2012, Maria Dobrin ne surprinde cu o altă apariție editorială: Să crezi în vise. Nu este greu de înțeles, după titlurile cărților sale, că Maria Dobrin este un veșnic romantic și că romanele
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
sta aproape de cărți și a se dedica scrisului, chemare ce o are încă din școala gimnazială. În anul acesta, după încă trei romane de la debut, Necunoscutul din Tren, Editura Transversal -2009, Iubire regăsită, Editura Amurg Sentimental, 2011, Vraja destinului, Editura Amurg Sentimental 2012, Maria Dobrin ne surprinde cu o altă apariție editorială: Să crezi în vise. Nu este greu de înțeles, după titlurile cărților sale, că Maria Dobrin este un veșnic romantic și că romanele sale se înscriu în categoria celor
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
ceea ce îi oferă posibilitatea de-a sta aproape de cărți și a se dedica scrisului, chemare ce o are încă din școala gimnazială. În anul acesta, după încă trei romane de la debut, Necunoscutul din Tren, Editura Transversal -2009, Iubire regăsită, Editura Amurg Sentimental, 2011, Vraja destinului, Editura Amurg Sentimental 2012, Maria Dobrin ne surprinde cu o altă apariție editorială: Să crezi în vise.Nu este greu de înțeles, după titlurile cărților sale, că Maria Dobrin este un veșnic romantic și că romanele
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
sta aproape de cărți și a se dedica scrisului, chemare ce o are încă din școala gimnazială. În anul acesta, după încă trei romane de la debut, Necunoscutul din Tren, Editura Transversal -2009, Iubire regăsită, Editura Amurg Sentimental, 2011, Vraja destinului, Editura Amurg Sentimental 2012, Maria Dobrin ne surprinde cu o altă apariție editorială: Să crezi în vise.Nu este greu de înțeles, după titlurile cărților sale, că Maria Dobrin este un veșnic romantic și că romanele sale se înscriu în categoria celor
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
te înconjoară e o copie fidelă a celor locuri. Întâlnești aici o anume perioadă a zilei, la apusul soarelui, când încep razele să lumineze statuile și interiorul magazinelor, iar cupola pictată, cu nori albi, iti prezintă un cer, la ora amurgului. Cu ochii în toate direcțiile, am dat și de Fontana Di Trevi, cu caii frumos luminați ieșind din apă. Am urcat și la etajele superioare, unde în Forum-Mall am admirat în continuare coloanele și clădirile Forumului Român numai el având
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
a avut cu Grigore Vieru și alte personalități ale culturii românești. Mircea Morariu a dat citire unui fragment al suitei sale de discursuri care, foarte probabil, vor constitui, în cele din urmă, o carte ce va fi intitulată „Discurs între amurg de un pământ și cer vechi”, ce pare că este un mesaj de analitică filosofică: „...De această sfântă lumină nu ne putem apropia intelectual, filozofic sau teologic. Apropierea e posibilă numai existențial, prin trăiri personale, prin experimentări ale lui Dumnezeu
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
furtuni... dar cine are O inimă ca tine, să-mpartă și-n tristețe Neliniștile sale mustind de frumusețe? Nu te-am găsit acasă, dar ți-am lăsat o floare Ce mi-a crescut în suflet și uneori mă doare. Câte amurguri, vise și stele-ngândurate Mi-ai dăruit tu mie... mă regăsesc în toate. Am acostat o clipă la țărmul slovei tale. E ușa încuiată, dar am găsit o cale. În fuga-mi clandestină, cu roua în cuvinte Îți mulțumesc, poete
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
neliniște, căci nu încetează să viseze nemurirea: “De ce trecut-a vremea ca un gând,/ Când Universul tot e Veșnicie?/ O parte-am fi putut din el să fim,/ Arzând constant, o singură făclie...// De unde nebunia de-a trăi,/ Într-un amurg, scânteia tinereții?/ Ce taină poartă sufletul, ce răni,/ De saltă peste trupul meu nămeții?” (Suav de luna nouă). Interogațiile retorice apar deseori în poeziile sale, căci “omul este un ghem de întrebări”, așa cum zicea Petre Țuțea. O astfel de poezie
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
neam. Și tot o definiție inefabilă a iubirii, în „Sonetul inimii”: „Iubirea e un înger care plânge/ Cu lacrime de rouă și de floare,/ Se-nalță în tăcere către soare/ Când bolta de lumină se răsfrânge.// A-nnobilat a zărilor culoare,/ Amurgul care scrie doar cu sânge/ Și glasul care freamătă și strânge/ Acorduri de viori nemuritoare.// Iubirea este marea cea albastră/ Și orizontu-n care tremurăm,/ Arde-va veșnic în privirea noastră// Un dor intens prin care respirăm./ Iubirea e a cerului
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
rima, nevoia de lumină, de iubire, de taină. În sunete de clavir și de harfă, în arpegii de doruri, Alexandra Mihalache își declină Crezul artistic în „Sonetul unui vis pe clape...”: „Se-aude un pian în înserare/ Și-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,/ Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,/ A înnoptat în stele și-n uitare.// (...)// Un vis a curs pe clapele iubirii/ Când valuri spumegau la răsărit,/ Îngenuncheat la țărmul nemuririi// Un cânt divin sorbea din infinit.// Pianul a
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
mod surprinzător, Capitolul IV „Târziul din noi” - cuprinde versuri albe, deși așezate după criterii clasice sub formă de strofe. La fel de melancolice, cu o anume muzicalitate, cu ritm interior și rimă întâmplătoare, într-o arie tematică diversă, dar asemănătoare celorlalte cicluri: amurgul, melancolia, ploaia, regretele de pe obrazul serii, înstrăinarea, perdeaua timpului, ochii înlăcrimați, doinele sufletești, amintirile obscure, prispa tăcerilor, singurătatea, norii, culoarea asfințitului. Dar și: mângâierea clipei, ca o floare de catifea, sărutările nevinovate, căldura iubirii, „o formă a perfecțiunii”; „leacul într-
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
-n sărut când le sorbi roua florilor cu sclipiri de mărgean în razele timide ale soarelui dimineții. Dulce alinare! Aceeași senzație o ai și când asculți foșnetul pădurii de fagi, când inspiri mireasma câmpului înflorit, sau ești învăluit de liniștea amurgului, străpunsă de ecoul clopotelor Mănăstirii Dragomirna. Dar câte, câte mai sunt de admirat pe meleagurile Dragomirnei, indiferent de anotimp, indiferent dacă-i vreme rea sau vreme bună! Când ești departe, peste mări și țări, păstrezi în toată ființa ta tot
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]