1,788 matches
-
de Filosofie, specializarea Filosofie, promoția 2000, din cadrul Universității „Al. I. Cuza”, Iași. A absolvit studiile masterale la modulul „Teorii și practici ale interpretării” în 2002, iar în anul 2006 a obținut doctoratul în filosofie. A publicat studii și articole în Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași, seria Filosofie, și în revista de cultură Timpul. Este autorul volumului Scepticism hinayanist în scrierea Milinda-Pañha, Editura Tehnopress, Iași, 2006. Dedic această carte soției mele, Claudia PREFAȚĂ Până în vremurile noastre, Buddha a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aur (64 516 kg aur). „La aceasta se adaugă faptul că în 1812 Imperiul ța rist a încorporat teritoriul românesc al Moldovei dintre Prut și Nistru pe care l-a denumit Basa rabia“ (Mircea Mușat, „Românii în vâltoarea vitregiilor istorice“, Anale de istorie, an. XXIV, nr. 3, 1978, p. 17; id., „Considerații privind urmările dominațiunii și ingerințelor străine asupra evoluției istorice a poporului român“, Anale de istorie, an. XXVII, nr. 2, 1981, p. 88). 38. ROM., an. XXI, 17 aprilie 1877
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și Nistru pe care l-a denumit Basa rabia“ (Mircea Mușat, „Românii în vâltoarea vitregiilor istorice“, Anale de istorie, an. XXIV, nr. 3, 1978, p. 17; id., „Considerații privind urmările dominațiunii și ingerințelor străine asupra evoluției istorice a poporului român“, Anale de istorie, an. XXVII, nr. 2, 1981, p. 88). 38. ROM., an. XXI, 17 aprilie 1877, p. 344. Proclamația a iritat autoritățile române care considerau că numai ele - ca reprezentante ale unui stat suveran - erau îndreptățite să se adreseze poporului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Otoman, ați rostit sus și tare că de acum înainte Țara noastră este de sine stătătoare! In dependența României, proclamată de d-voastră, soldații noștri au afirmat-o pe câmpurile de bătaie din Bulgaria... Ei, prin vitejia lor, au îmbogățit analele noastre militare, înscriind pe paginile acestora numele luptelor de la Rahova și de la Grivița, alăturea cu numele glorioaselor bă tălii de la Racova și de la Călugăreni... Noi am avut multe și scumpe pier deri. Eroii, cari cu sângele lor au dat botezul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”. A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. A colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” ș.a. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”. Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporare, susține rubrici ca „Revista politică” și „Revista științelor”. Dă un Curs facultativ
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1958-1963), devine asistent la Institutul Pedagogic (1963-1969), trecând ca asistent la Facultatea de Filologie din Iași, unde în 1990 va fi conferențiar. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1978). Colaborează la „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, „Ateneu”, „Cronica”, „Folclor literar”, „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, „Muzeul Etnografic al Bucovinei - Studii și comunicări”, „Salonul literar”. După o serie de contribuții pregătitoare
FOTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
la Catedra de limbi clasice a Facultății de Limbi Romanice și Clasice a Universității din București, unde și-a dat și doctoratul în literatura elină (1970). Colaborează la „Limba română”, „Studii clasice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Gazeta literară”, „Analele Universității București”, „Luceafărul” ș.a. Editor cu o solidă pregătire filologică, F. s-a dedicat, începând cu anii ’60, studierii și apoi editării operei corifeilor Școlii Ardelene, dovedind că este perfect orientat în dificilele probleme textologice. „Editorul este ținut să știe
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
București - 1962, București), poetă, prozatoare, publicistă și traducătoare. Este fiica Marianei (n. Măldărescu) și a lui G.T. Buzoianu, profesor de geografie, autor de manuale și lucrări de specialitate. Sub numele Maria Buzoianu, ea debutează în 1905, cu versuri, în revista „Analele literare, politice și științifice”, condusă de tatăl ei. În 1906 îi apare o poezie în „Vieața nouă”, unde va colabora asiduu, între 1912 și 1924, cu versuri și proză scurtă, articole și studii, cronici plastice și traduceri, iscălite cu numele
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
între 1975 și 1978, la Universitatea din Graz (Austria). Debutează încă din studenție la „Gazeta literară” (1960), cu un articol despre teatrul lui Horia Lovinescu. Colaborează la „Contemporanul”, „Teatrul”, „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum”, „Viața românească”, „Analele Universității București” ș.a. În 1969 publică primul volum, studiul Anton Pann. După un lung interval în care s-a dedicat activității de editor, revine cu o lucrare intitulată Tudor Vianu și lumea culturii (1998) și cu o importantă exegeză a
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
colabora cu versuri și traduceri din lirica franceză la o revistă locală, „Zori de zi” (1920), și la „Ora” din București (1921). Student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (licențiat, magna cum laude, în 1927), scotea „Analele Râmnicului” (1923), scria în „Tribuna”, „Machina” și „Râmnicul Sărat”, era animatorul cercului „Alexandru Sihleanu”, apărea, cu poezii și cronică literară, în publicațiile capitalei: „Revista Carol I”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, dar și în
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
cafenea, ce făcea profesiuni de credință moderniste și sacrifica unui vis de artă posibilitățile unei cariere. D. a colaborat la numeroase publicații ale epocii („Literatorul”, unde în 1890 era redactor, „Portofoliul român”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista literară”, „Revista orientală”, „Revista poporului”, „Analele literare”, „Biblioteca familiei”, „Telegraful român”, „Unirea”, „Românul”, „Naționalul”, „Binele public”, „Raiul”, „Ciulinul”, „Duminica”, „Forța morală”, „Liga literară”, „Peleșul”, „Pleiada”, „Vieața nouă”, „Generația nouă”, „Hermes” ș.a.) cu versuri, teatru și traduceri. Scria ușor (în periodice sunt răspândite peste 1500 de poezii
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
Grecia (1995), Barcelona și Murcia (1996), Lerida, Spania (1998), Atena, Creta și Salonic, Grecia (1999), Padova, Florența și Veneția, Italia (2000). Debutează în 1965 la „Iașul literar” (cu studiul V. Alecsandri și marii poeți din epoca lui Augustus) și la „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” (cu studiul M. Eminescu și arta traducerii din poeții greco-latini). Colaborează la „Studii clasice”, „Anuarul de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Limba română” (Chișinău), „Studia antiqua et archaeologica”, „Convorbiri literare” ș.a. I
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
1886 vine în București, locuiește la Macedonski și este redactor la „Revista literară”. Câștigă atât de puțin, încât trebuie să se întoarcă în Craiova. Mereu în așteptarea unei definitive stabiliri în București, D. își trimite colaborările la „Revista literară”, „Gutenberg”, „Analele literare”. La Craiova redactează aproape de unul singur gazeta „Amicul libertății” (1887) și împreună cu Gr. D. Pencioiu, „Revista olteană” (1888-1890, 1892). Ambele publicații se situau în linia „Contemporanului”. Când, în 1890, vine din nou la București, apropierea lui D. de cercurile
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
din istoria aromânilor, București, 1940; Fiul lui Dumnezeu. Fiul Omului, I-III, București, 1942-1943; Arca lui Noe, București, f.a. Repere bibliografice: Anton Balotă, „Galeria oamenilor politici”, CL, 1936, 1-3; G. Călinescu, „Galeria dictatorilor”, ALA, 1936, 799; C. Stelian, „Galeria dictatorilor”, „Analele Romanului”, 1938, 4; C.G. [Const. Gerota], „Eroii revoluției ruse...”, CL, 1938, 1-5; N. Crevedia, Despre câteva cărți recente, PRV, 1939, 1274; Traian Gheorghiu, „Oameni și aspecte din istoria aromânilor”, IIȘ, 1940, 6; Th. Râșcanu, Elementul aromânesc, „Știrea”, 1940, 2365; G.R.
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
din Ploiești. Este membră a Societății de Literatură Comparată din România și a Asociației ESSE. A debutat în „Revue roumaine de linguistique” (1970) și a colaborat la numeroase reviste filologice și literare: „Studii și cercetări lingvistice”, „Limbă și literatură”, „Synthesis”, „Analele Universității București”, „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Revue roumaine de linguistique”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”. A publicat studii, prefețe, cronici și recenzii de carte, volume de poetică
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
fost membru corespondent (1915) și membru de onoare (1940) al Academiei Române. Conduce revistele „Șezătoarea” (1892-1929), „Răvașul poporului” (1907-1909, împreună cu Mihail Sadoveanu) și „Revista populară” (apărută în patru numere la Paris). Mai colaborează la „Adevărul de joi”, „Adevărul literar și artistic”, „Analele Academiei Române”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Arhivele Olteniei”, „Arhiva românească”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Convorbiri critice”, „Convorbiri literare”, „Făt-Frumos”, „Flacăra”, „Gazeta săteanului”, „Graiul nostru”, „Izvorașul”, „Însemnări literare”, „Junimea literară”, „Literatură și artă română”, „Lumea”, „Lupta literară”, „Noua revistă română”, „Opinia”, „Pagini literare
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Moldovei transpune, cert, un manuscris preexistent în medio-bulgară și ajuns, cum se consideră, în Rusia, în cursul uneia dintre cele două perioade de domnie ale lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Învederând similitudini cu Letopisețul de la Putna, cronica rezumă date după analele autohtone, de la întemeierea țării până la moartea lui Ștefan voievod, al cărui fiu, Bogdan al III-lea, e amintit laconic drept succesor la scaunul Moldovei. Comentatorul inițial și totodată traducător în românește al cronicii a fost slavistul Ioan Bogdan, pus în
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
în Țara Moldovei și cine a fost primul lor domn sau voievod, de la anul întâi de la facerea lumii 6860, iar de la nașterea Domnului 1352), versiune, transmisă în limba polonă, a cronicii scrise la Curtea lui Ștefan cel Mare, precum și a analelor ulterioare. Oferă informații prelucrate după letopisețul oficial (o variantă înrudită grupei de manuscrise de la Putna) pentru un interval cuprins între 1352 și 1552, de-aici încolo până la final (1564), un narator mai liber și mai implicat în relatare luând ca
CRONICA MOLDO-POLONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286526_a_287855]
-
, revista literară și artistică apărută bilunar, la Silistra, din 1935 până în martie 1936. Redactor: M. Papadopol. În articolul La un an, se arată că revista continuă tradiția publicațiilor locale „Dunărea”, „Plaiuri dobrogene”, „Analele Dobrogei”, „Rod nou” și „Lumină”. Colaborează cu poezii Dimitrie Batova, Nikita Al. Macedonski, Demetrie Mihail Dascălu, Eleonora Ionescu, E. Ar. Zaharia, - sub pseudonimul George Dan -, George Danubia, Toma Păscu, Alex. Gherghel, Bebe Stanciu, iar cu proza, G. Tăvala. M.Pp.
CUGET DOBROGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286552_a_287881]
-
de istoria limbii franceze, semiologie, stilistică, istoria mentalităților, teoria comunicării, poetica traducerii și filosofia limbajului. Este directorul Centrului de Semiologie și Teoria Comunicării de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Publică în revistele „România literară”, „Steaua”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echidistanțe”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” ș.a. Activitatea cercetătoarei reunește zone de interes variate: lingvistică franceză, lingvistică generală, poetică, semantică, semiologie generală, semiologii aplicate, filosofia limbajului, lingvistică pragmatică, teoria comunicării, mentalități și reprezentări sociale. În toate aceste domenii
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
și eseuri de filologie și estetică literară la „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Candela”, iar după război, stabilindu-se la Timișoara - unde a fost lector la Institutul Pedagogic (1961-1975) și apoi la Facultatea de Filologie -, la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Volumele sale reprezentative sunt Sinteză și originalitate în cultura românească (1991), Divin și uman în spiritualitatea românească (1994) și Bizanțul (1995). Privite în ansamblu, aceste studii sunt axate pe ideea „omului complet” - social și cosmic - în
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
București, 1975; Studii critice, îngr. și pref. Ovidiu Bârlea, București, 1982; Scrieri alese, I-III, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1986-1992. Repere bibliografice: Th. C. [Theodor Cornel], „La Poésie roumaine actuelle”, „La Roumanie”, 1909, 2983; Mihail Dragomirescu, „Poetul Brătescu-Voinești”, „Analele literare”, 1920-1921, IV-VI; Octav Botez, „Poetul Brătescu-Voinești”, VR, 1922, 2; S. [Simion Mehedinți], „Aspectul psihologic al războiului”, CL, 1922, 3; V. Bogrea, O rectificare, CL, 1924, decembrie,; Tudor Vianu, „Personalitatea lui Eminescu”, G, 1926, 4-5; Lovinescu, Ist. lit. rom
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
în 1844: „Propășirea”, frecventând apoi constant literatura și valorile culturale de la mijlocul secolului al XIX-lea românesc, în contribuții tipărite în „Convorbiri literare”, „Neamul românesc literar”, „Drum drept”, „Anuarul Gimnaziului «Ioan Maiorescu» din Giurgiu”, „Revista istorică”, „Revista filologică”, „Arhiva românească”, „Analele Academiei Române”, în volume omagiale etc. În 1920, își susține doctoratul, cu teza „Alexandria” în literatura românească. Noi contribuții (publicată în 1922), în fața unei comisii formate din Dimitrie Onciul, decanul facultății, Demostene Russo și Ramiro Ortiz, avându-i drept referenți pe
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
ist., 162-163; Micu, „Gândirea”, 638-639; Streinu, Pagini, V, 78-80; Popa, Dicț. lit. (1977), 143-144; Anghelescu, Creație, 269-288; Rotaru, O ist., III, 130-132; Satco - Pânzar, Dicționar, 47-49; Dicț. scriit. rom., I, 544-545; Rachieru, Poeți Bucovina, 100-103; Mircea A. Diaconu, Traian Chelariu, „Analele Bucovinei”, 1999, 1; Gh. Grigurcu, Mărturii nemijlocite, RL, 2002, 47; Faifer, Pluta, 62-66; Simion, Genurile, 249-253; Mircea Iorgulescu, O „reîntregire” literară, „22”, 2003, 682. F.F.
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
Chișinău, a Universității din Iași, unde a activat până în 1938. Din acest an și până în 1949 va fi titularul cursului de istoria literaturii române vechi la Universitatea din București. Colaborează cu studii la „Cuvânt moldovenesc”, „Școala basarabeană”, „Revista istorică română”, „Analele Academiei Române” ș.a. Istoric și slavist, C. este un cercetător pe linia documentarismului erudit. Istoria veche se circumscrie, în viziunea sa, „unei lumi slave care ne înconjoară și cu care trăim într-o ajutorare spirituală” (Marin Bucur). Dacă N. Cartojan identificase
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]