2,199 matches
-
mele"82. În planul argumentativ, anecdota, prin presupusul ei, joacă rolul unui raționament analogic prin ficțiune, pe când în cel narativ, dobândește o funcție estetică prin transcederea ludică a realului-evenimențial care a pretextat-o. Această micro-povestire ficțională (Gérard Genette) care este anecdota corespunde, de asemenea, în planul lecturii, unei provocări de ordin psihologic și estetic, deopotrivă, care aduce cititorul în proximitatea afectivă a naratorului prin motivația bunei-dispoziții. 3. Exegeza publicisticii argheziene Despre publicistica lui Arghezi s-a scris, firește, mult mai puțin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
grafică și folosit ca argument bumerang în confruntarea deschisă: În avântul dumneavoastră nemăsurat de a boteza cu numele de jidan pe oricine vă contrazice, și cu atât mai vârtos pe cei care ca om politic v-au distrus", pentru ca, apoi, anecdota, în calitatea ei de micro-narațiune fictivă cu tâlc, să destindă complet granița coercitivă a referențialității. Avem așadar, un cap de acuzare fictivizat, purtător al unui umor hâtru, indisociabil de spiritul arghezian: " În pornirea dumneavoastră de a răspândi cât mai mult
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas al limbajului demonstrativ", anecdota camuflează, de obicei, intenția agresivă, imprimând discursului un accent comic și o dinamică aparte. În discursul publicistic arghezian, dimensiunile anecdotei variază, însă, atunci când acaparează întregul text, avem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas al limbajului demonstrativ", anecdota camuflează, de obicei, intenția agresivă, imprimând discursului un accent comic și o dinamică aparte. În discursul publicistic arghezian, dimensiunile anecdotei variază, însă, atunci când acaparează întregul text, avem de-a face cu o fabulă autentică, în care morala apare, ambiguizată prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas al limbajului demonstrativ", anecdota camuflează, de obicei, intenția agresivă, imprimând discursului un accent comic și o dinamică aparte. În discursul publicistic arghezian, dimensiunile anecdotei variază, însă, atunci când acaparează întregul text, avem de-a face cu o fabulă autentică, în care morala apare, ambiguizată prin poantă, de obicei, în final 202. Un astfel de text este Dialog 203, în a cărui dinamică actanțială, pamfletarul-narator, diferit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și pamfletare înjurătura, porecla aluziv peiorativă, tema lumii descentrate) trimite la un stil paradigmatic pentru Icoane de lemn și Poarta neagră, dar identificabil și în extensiile ficționale din proza publicistică. Tocmai din acest motiv am acordat un spațiu mai amplu anecdotei ficționale, ca modalitate exclusiv literară, în care dimensiunea polemică e implicită, iar agresivitatea e atenuată sau doar camuflată de râs, ca strategie punitivă, așa cum am abordat-o în hermeneutica dimensiunii comice. În ceea ce privește agresivitatea necenzurată, am oscilat în a încadra poetica
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Grieg" șoptește cineva din loje, răsfoind programul, pe când în aplauzele sălii au intrat doi tineri executanți în scenă, pianistul și violonistul. Care-i Grieg? Întreabă doamna, cel înalt sau celălalt mai scurtul? Că amândoi sunt drăguți"243. Dialogul, luând forma anecdotei dramatizate (un teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic, prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
precum "Omul cu ochii vineți", "Scrisoare", în Pagini din trecut, p. 17 și p. 335. 199 Tudor Arghezi, "De-a moartea", în Scrieri 41, p. 92. 200 Ibid. 201 Tudor Arghezi, "Antisemitisme...", în Pagini din trecut, p. 55. 202 Uneori, anecdota apare ca secvență intradiscursivă (spre exemplu pamfletele "Episcopul Nifon al Dunării de Jos", în Pagini din trecut, p. 5; "Despărțire", ibid., p. 57; "Gonacii", ibid., p. 59; (iar, alteori, întreaga abordare a realului este anecdotică (ex. "Dialog", ibid., p. 38
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
această cercetare în colecția sa. Cuvânt înainte Un împărat chinez i-a cerut într-o zi întâiului pictor de la curtea lui să șteargă cascada pe care o pictase în frescă pe perete, fiindcă zgomotul apei nu-l lăsa să doarmă. Anecdota aceasta ne încântă pe noi, care credem în tăcerea frescelor. Și ne îngrijorează oarecum. Logica ei ne sfidează și totuși acest miraculos trezește în adâncul nostru o suspiciune adormită: ca o istorie intimă nu atât pierdută cât uitată, încă amenințătoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
posibil lucrul acesta? Și ce s-a schimbat în ochiul nostru încât imaginea unui izvor nu mai poate să ne potolească setea, nici cea a unui foc să ne încălzească? Întrebările acestea sunt poate mai puțin anodine decât par. Două anecdote, da. Dar care stârnesc în noi vertijuri străvechi. Spectrul, reflexia, dublul ori sosia continuă să întrețină nu groaza, ci un persistent nimb de echivocitate. Ca și cum nesigurul statut al imaginii ne-ar clătina neîncetat cele mai puternice certitudini. Desigur, când suntem
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a transmite fără a spune, sau mesajul fără voie. Expresiv sau sugestiv sunt numele date în general efectului de sens intențional, când o conduită devine o informație sau un Trup devine întru totul Cuvânt. Un artist poate dori să respingă anecdota și psihologia, să se țină în exterior, dar nu poate să nu se depună, fără știrea lui, pe pânză. Impersonală s-a vrut pictura lui Cézanne, dar personalitatea lui apare în întregime în castitatea optică, în rigiditatea oarecum gravă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
riguros pe fond, Calvin păstrează o prudentă ambiguitate: în afara imaginilor de sfinți și a locurilor de cult, uzul privat și profan este permis. Un întemeietor de stat nu putea acționa altfel. Probleme de pictură, probleme de guvernare. Să amintim, ca anecdotă sau butadă, că, până în 1378, la Florența pictorii, medicii și apotecarii aparțineau aceleiași ghilde pe motiv că "munca lor era importantă pentru viața statului". Cine transmite o imagine supune un inocent. Primele teocrații au uzat și abuzat de acest control
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în secolul III î.Ch., practicieni ai sculpturii precum Xenocrat și Antigonos își codificau deja profesia în scris, cum o făcuse Ictinos, arhitectul Partenonului. Dar, din câte știm, erau opere specializate scrise în prelungirea unei practici de atelier, prinse între anecdotă și trucuri ale meseriei. Chiar și enciclopedia pliniană rămâne descriptivă, enumerativă, fără o adevărată judecată de gust sau viziune de ansamblu. Un zid se ridică între acești istoriografi ai Antichității târzii și concepția noastră despre istoria artei; ca și între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
interesează. Teoria virtuții este importantă pentru el. Distinge cu grijă acțiunea de facere, morala de producție, iar technè este de partea inferioară, a facerii. Nici cel mai pragmatic dintre teoreticieni nu întârzie asupra subiectului. Să ne amintim, cu titlu de anecdotă, de Memorabilele lui Xenofon, unde îl vedem pe Socrate în vizită la un pictor, Parrhasios, un sculptor, Cleston, și un armurier, Pistias, înșirați în același capitol, cu apariția unei prostituate în capitolul următor (cartea a III-a, cap. 10 și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
peisagiștii la 1900, din cauza cărții poștale. Dar, fără acest concurent important, Cézanne n-ar fi putut niciodată să exclame: Sunt primitivul unei noi arte". Picasso către Brassaï: "Fotografia a apărut la timp pentru a elibera pictura de orice literatură, de anecdotă și chiar de subiect"92. Ceea ce nu l-a împiedicat, din fericire, să găsească sursa pentru Guernica într-o belinogramă publicată pe prima pagină din Ce soir. Aparatul foto, care-i permite amatorului să nu privească lucrul pe care-l
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Sancțiunea e improbabilă. Mai mult: impolitețea și performanța sunt, în această sferă, sinonime. Slăbiciunile, greșelile sau derapajele au virtutea magnetică de a se șterge unele pe altele, în beneficiul unei auto-amnistii surâzătoare și aproape mașinale. Negânditul colectiv Să terminăm cu anecdota și să mergem la rădăcini. Imaginea care ne face să gândim nu se gândește pe sine. Nu-i vom descoperi punctele oarbe fără a ne întoarce întâi ochii dinspre ea. De pildă, spre a-i îndrepta spre cărți 106. Imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scrisului va vedea în jurul lui o societate cinică și fluidă, corespunzând fluidității cinice a imaginilor TV. Spirite alogice și fără legături, cu vederea scurtă, după chipul și asemănarea programelor noastre mozaicate, fără cap și coadă. Într-o lume în care anecdota trece drept demonstrație, afazia devine un ideal de integritate, căci se poate spune orice despre orice, iar bruitajul permanent seamănă cu tăcerea. Dimpotrivă, un Sancho al serilor petrecute în fața televizorului, divagant și digresiv, zapper desăvârșit, va fi mândru că s-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să i se acorde titlul de Lord (devenind primul conte Lloyd George of Dwyfor) spre sfîrșitul vieții. Istoriografia britanică (e.g. A.J.P. Taylor, John Grigg) este favorabilă lui Lloyd George. Despre Lloyd George și relațiile sale cu România, circulă următoarea anecdotă. Se spune că în cursul Conferinței de Pace de la Paris de la sfîrșitul Primului Război Mondial, agasat de insistențele lui Ionel Brătianu privind retrocedarea Transilvaniei, a spus în particular staff-ului său, după întrevederea cu premierul român, "Vă rog, poate să-mi spună
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
necunoscut în Anglia, chiar și în nordul Scoției unde este mai frig. Acolo se poartă la nevoie cojoacele (sheepskins) importate din Europa sau confecționate ad hoc în ateliere locale. ** În perioada victoriană și edwardiană pantalonii nu aveau manșetă. Potrivit unei anecdote, manșeta a fost introdusă, involuntar, de prințul de Wales: se spune că, într-o seară, după ce a coborît din trăsură și avînd de parcurs o stradă cu mici bălți formate după ploaie, Eduard și-a suflecat marginea pantalonilor ca să nu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sau de bucătari iluștri este dezolant de simplă (de exemplu, diverse unități de măsură din fizică și din chimie poartă numele inventatorului: amper, röntgen etc.), în alte cazuri, cum este cel al cuvântului mausoleu, trebuie să cunoști anumite întâmplări sau anecdote, care te trimit în trecutul îndepărtat. Împrumuturile De ce se împrumută cuvintele? Împrumuturile, cea de a doua sursă importantă de îmbogățire a vocabularului, apar, de cele mai multe ori, fiindcă vocabularul reflectă schimbările din societate: computer a fost împrumutat când a apărut acest
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt așteptate pe scândurile scenei? Cum se mai abuzează de manechin!" În Noul Eseu despre arta dramatică, Mercier narează o anecdotă ce are drept scop să demonstreze că tragedia nu-l mai privește deloc pe omul timpului său. "Un țăran din Alsacia, om cu scaun la cap, se afla la Paris pentru prima oară în viață. Găsiră amuzant să îl ducă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asemenea ca arhitecții să conceapă noile săli de teatru ca pe niște spații de libertate în care spectatorul să nu aibă impresia că este închis. Sălile de spectacol pariziene îmbracă, în ochii săi, aspectul unor închisori, după cum o dovedește această anecdotă pe care o narează cu malițiozitate în Convorbirile despre Fiul nelegitim (Les Entretiens sur le Fils naturel). "...Aveam un prieten puțin cam libertin. A pățit o ispravă serioasă în provincie. A trebuit să se ascundă de urmările pe care le-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de nenumărate ori reluat, este una din celebrele ilustrări. Pentru a o picta pe Elena din Troia, Frumusețea ideală, Zeuxis și-ar fi creat capodopera inspirându-se după cinci modele reale, cele cinci cele mai frumoase fete din Crotona. Conform anecdotei, pictura tinde să devină apoi însuși modelul. Dar atunci, "unde este adevăratul model, dacă nu există nici întreg nici parțial în natură?", întreabă Grimm în Corespondența lui, sau, sub o formă aparent mai naivă, Cel de-al Doilea protagonist din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
târziu, în Memoriile sale, drept "poetică pusă în acțiune". Revine la acest lucru, la sfârșitul carierei sale, în Memoriile pe care le scrie în franceză, din 1783 până în 1786, și pe care le publică la Paris în 1787. Împănate cu anecdote, Memoriile, scrise "pentru a servi Istoriei vieții sale și teatrului său", constituie un document prețios asupra condiției teatrului italian al secolului al XVIII-lea, dar și asupra celei a teatrului francez 54. 4.1. Commedia dell'arte, un gen cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]