9,871 matches
-
unele recomandări ale ghidului 2012 [9]: - controlul agresiv al febrei vizând restabilirea normotermiei este recomandat în faza acută a HSA; - controlul eficient al hiperglicemiei ar reduce riscul evoluției nefavorabile, de asemeni se recomandă urmărirea și stricta evitare a hipoglicemiei; - tratamentul anemiei cu transfuzie de concentrat eritrocitar ar putea fi rezonabilă pentru pacienții cu risc de ischemie; 381 - trombocitopenia indusă de heparina cât și tromboza venoasă profundă sunt complicații relativ frecvente după HSA, se recomandă un diagnostic precoce și un tratament țintit
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
prin care este posibilă contaminarea peritoneului de la o infecție urinară (când același germen și cu aceeași antibiogramă se găsesc în peritoneu și în urină). Afectarea peritoneală este facilitată de diminuarea mecanismelor de apărare ale gazdei prin prezența unor tare organice (anemie, insuficiență cardiacă clasa a IV-a NYHA, ciroză hepatică toxică și/sau virală, afecțiuni renale). Infecția este de regulă monomicrobiană (pneumococ, streptococ, enterococ). Ca incidență reprezintă 5% din totalul peritonitelor acute difuze (85). - Secundară, ce apare de regulă după leziuni
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cronice pulmonare, care au drept urmare tulburări în irigarea și oxigenarea țesuturilor, scăzând potențialul de cicatrizare la nivelul anastomozelor și suturilor; - diabetul zaharat predispune la infecții ca urmare a ischemiei secundare microangiopatiei diabetice, mai ales în cazul când acesta este decompensat; - anemia asociată cu hipovolemia, hipoxia și hipoproteinemia acționează atât central asupra mecanismelor imunitare cât și periferic asupra țesuturilor prin diminuarea capacității de apărare a acestora;afecțiunile cardiovasculare intervin atât prin tulburări locale de irigație ale țesuturilor, cât și printr-o mai
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
laparoscopic este ridicată, între 86-100% (97,159, 214). V.4. TESTE NESPECIFICE ALE SINDROMULUI INFLAMATOR - Hemoleucograma: reprezintă un element foarte important atât în demonstrarea sindromului inflamator (leucocitoză cu neutrofilie), cât și în aprecierea gravității, în special prin elementele liniei roșii (anemie intrainfecțioasă, anemie hemoliticăă și ale liniei trombocitare (trombocitoza indicând un sindrom inflamator important, în timp ce trombocitopenia poate indica existența unui sepsis sever cu afectarea coagulării). Numărul de leucocite poate fi: - crescut - situație frecvent întâlnită, asociată neutrofiliei;scăzutsituație rară (5-10%), întâlnită în
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
frecvent întâlnită, asociată neutrofiliei;scăzutsituație rară (5-10%), întâlnită în unele cazuri cu: - hipersplenism, - evoluție severă, adesea în infecții cu BGN, - terapie prelungită cu betalactamine, prin efect mediat imun, care se remite însă rapid (în 24 ore) după întreruperea administrării antibioticului. Anemia este frecvent întâlnită în cazurile de sepsis și se accentuează în paralel cu creșterea duratei de evoluție a bolii. Aspectul cel mai întâlnit este de tip inflamator cronic: normocromă, normocitară, cu capacitate scăzută de legare a fierului. În formele grave
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
tisulară are drept scop oxigenarea periferică și eliminarea cataboliților. Reechilibrarea volemică se poate realiza lent sau rapid în raport cu etiologia peritonitei și se face sub monitorizare clinică (puls, TA, diureză orară, scaune) și paraclinic (măsurarea presiunii venoase centrale - PVC, a hemoconcentrației, anemiei, hipoproteinemiei, deficitului electrolitic și acido-bazic). Terapia cu fluide va fi atent urmărită pentru a se evita supraîncărcarea spațiului intravascular sau/și decompensarea cardiacă. Această monitorizare este complexă montându-se: - un cateter venos central sau un cateter în artera pulmonară; - o
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
11; GL=1; p=0,737). Antecedente patologice personale Nr. cazuri % Cardiopatie ischemică cronică dureroasă 2 10,5 Valvulopatie 3 15,8 Cardiomiopatie dilatativă 2 10,5 Diabet zaharat insulinonecesitant 3 15,8 Diabet zaharat non insulinonecesitant 1 5,3 Anemie secundară afecțiunii renale 4 21,1 Accidente vasculare cerebrale recuperate parțial sau total 4 21,1 Total 19 100 Pe cazuistica studiată, în antecedentele patologice personale, s-au remarcat cel mai frecvent prezența anemiei secundară afecțiunii renale (21,4%) și
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
zaharat non insulinonecesitant 1 5,3 Anemie secundară afecțiunii renale 4 21,1 Accidente vasculare cerebrale recuperate parțial sau total 4 21,1 Total 19 100 Pe cazuistica studiată, în antecedentele patologice personale, s-au remarcat cel mai frecvent prezența anemiei secundară afecțiunii renale (21,4%) și a accidentelor vasculare cerebrale (21,1%). De remarcat și ponderea de 21,1% a pacienților dializați, cu peritonită primară (spontană) care au diabet zaharat în antecedentele patologice personale. VII.4.4. Peritonita secundară a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de peste 20.000 elemente/ mm3. Leucocitoza a fost însoțită de polinucleoză în 357 de cazuri din cele 385 studiate (92,7%). Determinarea globulelor roșii și a hemoglobinei s-a efectuat la 311 bolnavi din 385 (80,8%). S-a constatat anemie importantă la 103 bolnavi cu peritonită secundară (33,1%). În ordinea descrescătoare a frecvenței semnalăm prezența anemiei în peritonita apendiculară a adultului, după perforația colecistului, după afecțiunile ginecologice, după ulcerul duodenal perforat și în număr egal în peritonita de cauză
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
385 studiate (92,7%). Determinarea globulelor roșii și a hemoglobinei s-a efectuat la 311 bolnavi din 385 (80,8%). S-a constatat anemie importantă la 103 bolnavi cu peritonită secundară (33,1%). În ordinea descrescătoare a frecvenței semnalăm prezența anemiei în peritonita apendiculară a adultului, după perforația colecistului, după afecțiunile ginecologice, după ulcerul duodenal perforat și în număr egal în peritonita de cauză obstetricală, după perforația jejunului, ulcerului gastric și al colonului. Creșterea uremiei a fost întâlnită la 44 bolnavi
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
hepatopatie toxică și/sau virală au prezentat decompensare parenchimatoasă; acestora li s-a administrat soluție de glucoză hipertonă, soluție fiziologică, hepatoprotectoare endovenoase (arginină), vitamine din grupul B. Transfuzii de sânge izogrup și izoRh au primit 103 pacienți (26,8%) cu anemie. IX.3. SCHEMA TERAPEUTICĂ ÎN FUNCȚIE DE MECANISMUL PATOGENIC AL PRODUCERII PERITONITEI După precizarea diagnosticului și controlul sursei de infecție a peritoneului în scopul suprimării contaminării peritoneului, urmează cea de a treia etapă importantă, tratamentul medical cu antibiotice, pentru combaterea infecției și
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
celor constatate de Malangoni (160). Dimpotrivă, în statistica lui Garcea (85) peritonita spontană are o incidență mult mai mică de 5% din totalul peritonitelor acute difuze. Este favorizată de scăderea mecanismelor de apărare ale gazdei prin prezența unor tare organice (anemie, afecțiuni renale, insuficiență cardiacă, ciroză hepatică mixtă/toxică și/sau virală). Peritonita spontană este mai frecventă la copiii sub 10 ani cu sindrom nefrotic, comparativ cu adulții, unde cirozele hepatice sau lupusul sistemic le favorizează. De asemenea, pot să apară
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cauză obstetricală și crescătoare pentru perforația de colon și afecțiunile ginecologice. Antecedentele patologice s-au regăsit, destul de consistente în toate loturile studiate. Diabetul zaharat tip I sau II, afecțiunile cardio-vasculare, hepatopatiile cronice toxice și/sau virale, obezitatea, neoplasmul de colon, anemia, anexita, TBC pulmonar, afecțiunile psihice, parazitoza intestinală, insuficiența renală cronică, litiaza renală și veziculară au constituit paleta bolilor subjacente, agravând evoluția ulterioară a cazurilor. Pentru evaluarea riscului ca pacientele cu infecție intraabdominală să dezvolte infecție cu germeni rezistenți la antibiotice
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
la pacienții cu peritonită terțiară au fost febra ridicată, dureri abdominale difuze, inapetență și astenie. Prezența infecției intraabdominale a fost confirmată de leucocitoza cu polinuclează prezente în 257 de cazuri din cele 385 studiate (92,7%). S-a mai constatat anemie de diferite grade în 33,1% din cazuri la toate loturile cu peritonită secundară, dar în proporții variabile. La 42 de paciente (10,9%) ce prezentau ca boală de fond ciroză toxică și/sau virală sau piocolecistită calculoasă, transaminazele au
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
tratate cu 3 scheme în conformitate cu ghidurile terapeutice: aztreonam/ cefepime/ vancomicină+ metronidazol; evoluția a fost favorabilă. - Tratamentul patogenic s-a folosit pentru terapia bolnavilor cu șoc toxico-septic (16 cazuri), pentru insuficiența hepatică acută (2 cazuri), tulburări de ritm cardiac (4 cazuri), anemie. - Din 385 bolnavi cu infecție intraabdominală au decedat 21 de cazuri, determinând o letalitate de 5,5%. - Cele mai frecvente decese au fost determinate de șocul toxico-septic (12 cazuri), tulburări de ritm (5 cazuri), insuficiența hepatică acută (2 cazuri), hemoragie
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
numai datoria față de școală, față de elevii săi. Pe lângă mâhnirea pricinuită de lipsa de recunoștință a comunității științifice, s-a adăugat și oboseala muncii de zi cu zi și istovirea pricinuită de o necruțătoare boală (cancer vezical, cu hemoragii repetate și anemie progresivă). A reușit să examineze în iunie 1931 ultima serie de studenți păstoriți de el. Pe 19 iulie s-a stins în casa cu geamuri bombate din strada Calomfirescu 24. Unul din elevii lui povestește: „Sosisem acasă la Râmnicu Vâlcea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
de tonusul și numărul arteriolelor și de viscozitatea sângelui; rezistența periferică este un determinant al presiunii arteriale medii; ea reprezintă factorul de opoziție la componenta constantă a fluxului sangvin (debitul cardiac). În condițiile de suprasolicitare de volum (de exemplu, prin anemie sau insuficiență aortică), lungirea unităților musculare contractile duce la o creștere (utilă din punct de vedere fiziologic) a volumului-bătaie al VS, conform legii lui Starling. Necontracarat, acest proces de dilatație a VS determină creșterea tensiunii parietale, un status care determină
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
tip continuu, prin urmare, în cercetare trebuie utilizată o analiză statistică de tip continuu, diferențele încadrabile în limitele OMS de normalitate putând fi, de fapt, cu totul inadecvate pentru subiecții uremici; prezența concomitentă a numeroșilor altor factori de risc: hipervolemie, anemie, toxine uremice etc.; tipul particular al HVS în uremie, cu predominanța dilatării VS față de creșterea dimensiunilor pereților; comportamentul diferit al pacienților hemodializați, cu dializă peritoneală sau transplantați. Studii riguroase mai recente, prospective și incluzând un număr mare de subiecți au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a elucida relația dintre modificările morfofuncționale cardiace și diversele posibilități de măsurare a TA la pacienții dializați, Cannella et al. [2000] au întreprins un excelent studiu ecocardiografic la o populație hemodializată stabilă, fără motive evidente de HVS, cu excepția hipertensiunii arteriale (anemia severă, insuficiența cardiacă congestivă, cardiopatia ischemică, insuficiența valvulară semnificativă, diabetul zaharat și sporul interdialitic în greutate peste 5% din greutatea corporală au constituit criterii de excludere). Pacienții erau în tratament cu unul, două sau trei medicamente antihipertensive (lisinopril 2,5-20
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
crezut că la pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA) controlul hipervolemiei cronice este mai facil [Popovich et al., 1978; Canziani et al., 1995]. Astfel, plecând de la premisa că dializa peritoneală se asociază cu un grad mai redus de anemie, fistula arterio-venoasă este absentă și volumul intravascular este constant de-a lungul celor 24 de ore, s-a considerat că stresul hemodinamic este teoretic mai redus și deci probabilitatea de apariție a dilatării și a hipertrofiei compensatorii este mai mică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Controlul statusului volemic la pacienții hemodializați este dificil și devine și mai problematic la dializații peritoneali. Controlul agresiv al volumului extravascular, prin eforturi susținute de a atinge greutatea ideală (uscată) poate duce la regresia HVS. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: anemia renală Rolul major al anemiei în geneza anomaliilor structurale cardiace din uremie a fost inițial sugerat de constatarea paralelismului dintre gradul afectării renale, cel al severității anemiei și al prevalenței anomaliilor structurale cardiace [Levin et al., 1996, 1999; Greaves et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hemodializați este dificil și devine și mai problematic la dializații peritoneali. Controlul agresiv al volumului extravascular, prin eforturi susținute de a atinge greutatea ideală (uscată) poate duce la regresia HVS. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: anemia renală Rolul major al anemiei în geneza anomaliilor structurale cardiace din uremie a fost inițial sugerat de constatarea paralelismului dintre gradul afectării renale, cel al severității anemiei și al prevalenței anomaliilor structurale cardiace [Levin et al., 1996, 1999; Greaves et al., 1994]. Pentru o discuție
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
greutatea ideală (uscată) poate duce la regresia HVS. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: anemia renală Rolul major al anemiei în geneza anomaliilor structurale cardiace din uremie a fost inițial sugerat de constatarea paralelismului dintre gradul afectării renale, cel al severității anemiei și al prevalenței anomaliilor structurale cardiace [Levin et al., 1996, 1999; Greaves et al., 1994]. Pentru o discuție mai amplă a rolului anemiei renale în geneza hipertrofiei ventriculare stângi, vezi capitolul II. Trecând de la aceste constatări epidemiologice, populaționale, a fost
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cardiace din uremie a fost inițial sugerat de constatarea paralelismului dintre gradul afectării renale, cel al severității anemiei și al prevalenței anomaliilor structurale cardiace [Levin et al., 1996, 1999; Greaves et al., 1994]. Pentru o discuție mai amplă a rolului anemiei renale în geneza hipertrofiei ventriculare stângi, vezi capitolul II. Trecând de la aceste constatări epidemiologice, populaționale, a fost ulterior evidențiată, în studii de tip cross-sectional, o corelație directă și strânsă între gradul (severitatea) anemiei și amploarea modificărilor cardiace vezi capitolul II
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Pentru o discuție mai amplă a rolului anemiei renale în geneza hipertrofiei ventriculare stângi, vezi capitolul II. Trecând de la aceste constatări epidemiologice, populaționale, a fost ulterior evidențiată, în studii de tip cross-sectional, o corelație directă și strânsă între gradul (severitatea) anemiei și amploarea modificărilor cardiace vezi capitolul II. Următorul pas a fost cel al demonstrării de manieră prospectivă și într-o cohortă importantă de pacienți cu insuficiență renală a relației dintre prezența anemiei și geneza/progresia anomaliilor ecocardiografice. Acest obiectiv a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]