1,619 matches
-
său îl descoperă ca pe un om cinic, mai degrabă deist decât creștin. Concepția despre om la Dostoievski este, în definitiv, una optimistă: „Nu există individ, oricât de abject, în care să nu licărească un minimum de umanitate, în aparentul anonim și declasat sălășluiește o porțiune de geniu.” Atunci când Versilov renunță la drepturile câștigate prin proces asupra familiei Sokolski, fiul său, Arkadi Dolgoruki folosește cuvintele Evanghelistului Luca: „Mort a fost și a înviat, pierdut a fost și s-a aflat.” Parabola
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
a fost cândva mândria locuitorilor de pe Suha: Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc. Pentru că acest lucru pare mai greu de realizat, regândind și analizând mai bine situația, Vasile Diacon a ajuns la concluzia că „un cenotaf se pierde, odată cu extinderea cimitirului, printre mormintele anonimilor”. De aceea, a cerut sprijinul prietenului său, medicul stomatolog Sorin Cotlarciuc din localitatea Vama, județul Suceava, nepot al lui Nectarie Cotlarciuc pe o linie colaterală, întemeietorul unui cenaclu în aceeași localitate suceveană, care poartă numele rudeniei sale. El a venit
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Cotlarciuc în legătură cu biblioteca face parte și lucrarea, Istoricul Literaturii Românilor din Bucovina (1775-1906), (Tipografia bucovineană, Cernăuți, 1906) o colaborare la culegerea Românii din Bucovina. Celor care au avut accente critice la adresa lucrării (N. Iorga, Liviu Marian, un anonim care publica în „Junimea literară”), le-a răspuns în spirit polemic în Criticilor mei. Liviu Marian îi răspunde și îi spune că trebuie să se acorde o mai mare și serioasă atenție mișcării literare contemporane lor. Nectarie Cotlarciuc s-a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mai formează un grup mic de profesioniști ai comunicării. Cifrele de mai sus sunt dovada: astăzi, cu toții suntem comunicatori în spațiul social. Democratizarea comunicării publice este, probabil, cel mai important aspect al revoluției social media. Pe YouTube, filmul în care anonimul Adrian Tudor își laudă Audi-ul are de trei ori mai multe vizualizări decât orice clip cu vedeta Mircea Badea. În social media, cu toții suntem reporteri, redactori, difuzori de mesaje, nu doar receptori. Un blog personal, un clip pe YouTube sau
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
biblistica românească. Traducerea noastră nu se vrea polemică. Acolo unde este cazul, preluăm tot ce se poate prelua din vechile versiuni românești. Asta nu înseamnă că scopul nostru a fost să ne jucăm puțin de-a biblistica pe banii Fundației Anonimul. Nu, trebuie să o spun limpede: traducerea Septuagintei NEC este o necesitate nu numai pentru cultura română, ci și pentru bisericile creștine din România, inclusiv pentru Biserica Ortodoxă. E prima traducere modernă acurată a Septuagintei, care pune capăt unei pseudotradiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care nu ținea de comandantul de oști, ci de omul care trebuia să asigure viața țării, indiferent de rezultatul războiului. Înfrântă sau nu, Moldova trebuia să supraviețuiască. Chiar și fără Ștefan, fără Albu, fără Mihail sau fără Oană. Oamenii simpli, anonimii istoriei, trebuiau să trăiască mai departe, știind că ceea ce s-a putut izbândi În vremea lui Ștefan voievod va putea fi izbândit și În viitor. Ca să nu cadă În foamete, țara avea nevoie de recoltele acestei veri. - Măria ta... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prielnic, oameni cari pot trăi lingă alții fără a-i stânjeni cu existența lor, accentuând plăcut la ceilalți sentimentul existenței. Ltii Mini talentul ăsta îi lipsea. Și pe urmă, amorul altora e totdeauna plictisitor. Dacă cel puțin ar fi fost anonimi!. Dar erau prea cunoscuți. Totuși, văzuți aici, în afara decorului de altădată, aveau ceva reînnoit, schimbat, ceva admisibil. Situația lor de pereche era neîndoioasă. Veniseră acolo așa cum te duci orișiunde, în aceleași împrejurări. Ca să câștigi timp, ca să grăbești timpul. Iar momentul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe TF1 un reportaj despre pedofilia din Indonezia sau Filipine. Avea fața acoperită de pătrățele, dar l-am recunoscut după voce și după alură, consumator care acceptase să facă declarații și să însoțească echipa TV cu condiția anonimatului. Poate era anonim pentru ceilalți, nu pentru mine, care l-am recunoscut după mersul de cocostârc și mișcările alea penibile din cap când încerca să convingă un filipinez pitic să-i vândă ceva carne de copil ca să vadă tot francezul cum se procedează
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele mele virtuale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
degetele trecându-i alene prin păr și cu zâmbetul acela care alungase, odată, cu mulți ani în urmă, poate în alt timp, poate într-o halucinație, poate într-o pană universală de curent neuronal, toate, dar absolut toate coșmarurile. 46. Anonim Același gazpacho în fiecare zi. Departe de rutele lui Don Juan, de porticurile elegante, de concertele nocturne din grădinile de la Alcázar, de magazinele mereu pline de pe Calle de las Sierpes, de cupluri care alunecau pe străzi, cu ghidurile lor turistice
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
don Álvaro De La Mota, directorul Consiliului de Conducere al Arhivei, a primit o ce rere iscălită de o studentă de la Paris care voia neapărat să studieze îndeaproape o cărticică mare cât palma, de care directorul nu auzise niciodată, a unui anonim de secol IX. Au urmat telefoane de la Sorbona și chiar și o intervenție directă din partea șefului Institutului de Cercetări Botanice din Sevilla, asediat, se pare, și el, de o tânără cu părul roșu, care ținea în mod deosebit să aibă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Leovigildo, al cărui cap va cădea la porunca lui Suleyman, califul, și săli de marmură în care fata cu ochi galbeni simte mireasma de citrice ridicându-se din manuscrisul de secol VIII (opt, și nu nouă) al unui medic arab anonim care nu era, de fapt, un medic, ci o prințesă creștină crescută de un prinț arab, pentru viața căreia Leovigildo plătește cu capul și eu, eu între pernele turcești, pe podeaua bibliotecii, băteam drumul de la Ishbiliya la Damasc și mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
predat ultimul articol. Înainte să fi apucat s-o anunțe că, până să se întoarcă la Sevilla, mai avea de făcut un drum la Barcelona, urmat de încă unul, tocmai la Fez. Citise povestea cu studenta botanistă și manuscrisul unui anonim arab de secol VIII (sau IX?) de la Archivo de Indias. Despre cum făcuse municipalitatea săpături pentru că ea, studenta, găsise acolo, în schițele de plante rare, cu rădăcini și corole și tentacule și clorofilă împletită în caligrafie arabă alunecoasă ca o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
punct de vedere atomic, electronic etc. Prin urmare, a-l considera un simplu scaun înseamnă a-ți obliga sistemul nervos să efectueze ceea ce Korzyski numește o identificare. Și aglomerarea unor asemenea identificări conduce la apariția nevropaților, demenților și alienaților". UN ANONIM. Era ceva să știi că te ridici și o pornești direct către punctul fierbinte al crizei. Orașul Mașinii se schimbase. Avuseseră loc lupte și peste tot se vedeau ruine de clădiri. Când ajunseră la Palat, Gosseyn nu se mai miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
scămoșate. A adus un borcan cu argilă pentru măști faciale ca să le murdărească. Se furișează amândoi afară din hotel pe scara de incendiu, paisprezece etaje până la ușa care se deschide spre gangul din dos, și sunt liberi. Sunt niște nimeni. Anonimi. Fără responsabilitatea de-a mai organiza ceva. Nimeni nu-i privește, nu le cere bani, nu încearcă să le vândă ceva. Mergând pe jos spre pod, sunt invizibili. În sărăcia lor sunt în siguranță. Packer începe să șchiopăteze ușor din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și a orânduirii existente. El, Însă, nu va dezvălui originea documentului misterios - pe baza căruia va face rechizitoriul -, ci se va mulțumi doar cu o remarcă aruncată În treacăt, că era vorba de un text scris „undeva În Franța“. Traducătorul anonim Îi dăduse titlul Conspirația sau Unde se află rădăcinile prăbușirii societății europene. Krușevan va depune la cenzura țaristă versiunea lărgită a Conspirației care, un an mai târziu, sub Înaltul patronat al Gărzii țariste, va apărea sub formă de carte. Editor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spirit de frondă, va publica articolul corespondentului său din Constantinopol, domnul Philip Graves. Graves va respecta dorința interlocutorului său de a‑i păstra numele sub anonimat. (De altfel, ca În multe cazuri când persoane destul de importante vor fi notate precum anonimul X.) Domnul Graves Îi va dezvălui numai statutul social: de religie ortodoxă, monarhist constituțional, antibolșevic, În timpul războiului civil, ordonanță la colonelul de artilerie Dragomirov, omițând Însă un detaliu minor, acela al primului contact telefonic, de aceea Graves va rezuma pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Însuți!”. Mă voi prevesti Înaintea vostră ― ziceam ― cu o lungă bătaie din aripi. Si asta e sigur!... Dar deocamdată mi-e bine...! Postfață hidraulică sau, altfel spus, scrisoare de-a dreptul deschisă către Poetul Necunoscut Celebru până la ștaiful cerului sau anonim lipit pământului, cu sau fără zorzoane meritorii, când poet, când prozator, când amândouă deodată, Marian Constandache Își activează senzorii diverselor forme anamnetice ale unui prezent perpetuu și, Încheind spinosul târg cu el Însuși, scrie pentru a-și lichida angoasele. Această
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fost dusă până la desăvârșire, așa că eu beneficiez de această prestigioasă tradiție așa cum polonezii beneficiază de o școală serioasă de logică. Tarski a apărut doar după cincizeci de ani de sudoare zilnică, de încă un centimetru de exercițiu logic transpirat de anonimi, cinste lor, eu mă închin în fața eroilor anonimi, pentru mine sunt mai valoroși anonimii decât cei despre care se scrie în manuale, aceștia sunt deposedați de carnea și de viața lor autentică, devin legende. Chiar nu am nicio stimă pentru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de o școală serioasă de logică. Tarski a apărut doar după cincizeci de ani de sudoare zilnică, de încă un centimetru de exercițiu logic transpirat de anonimi, cinste lor, eu mă închin în fața eroilor anonimi, pentru mine sunt mai valoroși anonimii decât cei despre care se scrie în manuale, aceștia sunt deposedați de carnea și de viața lor autentică, devin legende. Chiar nu am nicio stimă pentru mituri. Acestea sunt întotdeauna false și mai ales manipulabile, iar eu nu vreau să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles pentru creierul ei, care-i umplea, pe moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost foarte grele. De la mâncare la atenția medicilor. Din auzite vă spun că cineva a murit fiindcă cineva era ocupat cu vizionarea unui meci al Naționalei. Regula nu face excepția și orice mecanism nu merge ca uns. Schimburile, după un anonim În orele fără program, cu cadrele ignorând, după ce pleacă cadrele, între ferestre, „pe caleașcă“, în orele de program, din pușcăriaș în pușcăriaș, sau „la aer“, cică fentând privirea gardianului. Comerțul. Pe bani. Troc. Pentru unii, părăsiți, sursă de mici bucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
donez 100 de dolari lui..., mesevist, fiul lui și al lui..., pentru hrană câini și bile biliard. Domnule comandant, ce fac, domnule comandant, că au fătat șoricioaicele și n-am rumeguș. Ce fac? Toc Biblii din alea? Cearta, după alt anonim Dacă s-au văzut cu puțini mușchi pe ei, au zis că ei sunt cine sunt. Și niciodată nu am umblat cu ei, că n-aveam de ce. Și ei au făcut afirmații că lor nu le este frică de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și Castelanul au un strămoș comun...” Caravella. Aurul. Coroana. Răvașul. O serie neagră. Magistratul simte că este ținta unui atac precis. Laborios. Se gândește, totodată, la coincidențe, e un ins logic. Dilema, uneori, este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
când în poveste nu mai este loc, iluzia sapă galerii în inimă, precum caria în scândura sicriului. Petru se lua la rost în fața icoanei, Dumnezeu motiva absențe. Mitul că exiști leagă strâns, precum o pădure de liane. Tot ce este anonim în jurul tău devine comun și inevitabil personal. Apoi, ca o dependență hibridă, devii prizonierul propriei inutilități, pentru că tot ce-ți aparține al nimănui este. Exiști ca într-o întregire de dragul conturului. Ultimul formă definitivă sub un capac din scândură geluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]