3,180 matches
-
cunoaștem", cum numea cineva ereditatea, ne poate dezvălui, uneori, o față deloc romantică. 9. Propriu-zis, nu mă doare nimic. Angoasele, când mă bântuie, vin din faptul că respir mai greu, gâfâi la orice efort, obosesc repede și, uneori, simt o apăsare în zona inimii. Atunci, am impresia că duc dinamită în buzunare și că trebuie să fiu atent să nu sar în aer. Sunt singur cu "monștrii" mei și încerc să-i domesticesc cum pot, cu slabe rezultate de cele mai multe ori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
câtec era, parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit, ca un icnet ce-ți iese din străfundul sufletului și, odată plecat de acolo, face să dispară apăsarea și mâhnirea... ... Și, cu cât mă duce gândul Iute, iute, înapoi Tot mai sfântă văd icoana Unui car cu patru boi... Foaie verde lemn de prun, Spune, spune, moș bătrân, Spune, caii cum se fură? Noaptea, pe fulgerătură, Or când
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ei de ,,dezorganizare” provocată de insomnie. În sfârșit, cel de al treilea plan narativ, cel mai divers, mai curând un fel de amestec de planuri, schițează o lume cu personaje tipice sau atipice, în strânsă legătură cu lumea trăind sub apăsarea autorității dictatoriale acționând dur și haotic, nediferențiat, pentru că indivizii care impun regulile trăiesc și ei sub aceeași apăsare crudă a mimetismului, ei trebuie să repete gesturi și acțiuni în virtutea nebuniei care a impus regimul, este aici o lume purtată de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
curând un fel de amestec de planuri, schițează o lume cu personaje tipice sau atipice, în strânsă legătură cu lumea trăind sub apăsarea autorității dictatoriale acționând dur și haotic, nediferențiat, pentru că indivizii care impun regulile trăiesc și ei sub aceeași apăsare crudă a mimetismului, ei trebuie să repete gesturi și acțiuni în virtutea nebuniei care a impus regimul, este aici o lume purtată de inerție ideologică, lăsând în urmă victime. Oameni nevinovați sunt condamnați pentru delicte inventate, pentru că așa i s-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
l-ar putea face s-o placă mai mult. Se sprijini cu un braț, trăgând aer în piept și apăsându-și cealaltă palmă pe un ochi. Prea pe față - trebuia să se oprească. El îi puse mâna pe gât și apăsarea unei jumătăți de an de anihilare dispăru. În plină zi. Fără să-i pese cine-i vedea. Vechiul Robert Karsh n-ar fi făcut niciodată așa ceva. Rămaseră nemișcați până când lacrimile ei secară și el își retrase mâna. Mi-e dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate, am senzația că simt fiecare ligament cum se întinde și se chinuie să susțină această greutate, că oasele mele cedează, că le aud cum scârțâie și cum pârâie și cum în final se vor rupe. Când stau pe spate, apăsarea face să-mi amorțească picioarele și trebuie să mă prăvălesc pe-o parte. Numai așa, într-o rână, mă mai simt om sau mă rog, jumătate de om, cum bine zice cultura populară că e femeia. Jumătate de om și
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
care seamănă destul de mult cu tine și care, îți dai seama după o vreme, cu uimire, ești chiar tu, un „tu“ pe care aproape nu-l mai recunoști, dar care a continuat să existe întotdeauna înăuntrul tău, palpitând încetișor sub apăsarea foarte multor straturi de „mama“, să fii singură înseamnă că laptopul îți aparține numai ție și că ore întregi nu auzi decât păcănitul tastelor, până când zgomotul ăsta se confundă chiar cu liniștea dimprejur. Atunci când ești singură adormi foarte târziu, întotdeauna
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
majoritatea culorilor pe care le cunoștea; și ideea era că dacă erai primul care alinia o culoare pe verticala acelei suprafețe, sau pe orizontală, atunci erai câștigător. Când primul joc era câștigat, câmpul era degajat pentru un nou joc prin apăsare pe un desen aflat lateral: un buton de control cu ajutorul căruia un computer stabilea cu promptitudine o linie nouă, ascunsă, câștigătoare și o culoare câștigătoare. Existau niște indicii, după cum îi explică tânărul împărat, în seria de culori care apăreau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a „diminutivului”; totul es-te imediat evident, declarat și strigat. Au căzut prea multe pro-tecții care apărau frumusețea, iar urâțenia s-a revărsat în valuri devastatoare; s-au impus anonimatul, vulgaritatea, impersonalul, nedreptatea, într-un cuvânt ceva care apăsă; dar „de apăsare se moare” (J. Maritaine). Cum este posibil ca, în acest context, să apară frumoasă și demnă lumea noastră? Lumea de astăzi s-a desfigurat în fața popoarelor care suferă de foame, în fața naturii deseori marcată de cicatrici provocate de mâna zbârcită
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să iei în calcul posibilitatea de a nu fi înțeles ceva. Nu l-am priceput, zîmbetul acela. Nici Schneiderhahn. A fost brusc, aproape repezit cu președintele, care nu a părut deranjat. Să fi fost doar vîntul și extragerea nenorocoasă, motivele apăsării lui Schneiderhahn? Părea palid astăzi, aproape cenușiu, la fel de cenușiu precum apele unei competiții murdare. Nu-mi era frică. Desigur, n-am dormit în noaptea de dinaintea cursei. În spațiul modern, larg al toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar din zorii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
jumătate de minut, se trezi cu ea lîngă el. — îmi cer scuze, îi zise ea. — Nu-i cazul. Poate că sînt un om periculos. Ea izbucni în rîs, dar și-l înăbuși rapid și-și strecură mîna pe sub brațul lui. Apăsarea ei ușoară îl făcu să se simtă mai calm și mai puternic. Ajunseră la un colț de stradă. Ceața era extrem de deasă. Un tramvai zăngăni la cîțiva metri de ei, dar nu se vedea nimic din el. — Unde ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
renunță niciodată. îi întinse o mînă pe care el i-o prinse bucuros și ieșiră în stradă. Gay pășea cu atîta nesiguranță, că o luă de talie cu brațul sănătos, s-o ajute să meargă. La început merseră repede, apoi apăsarea de pe brațul lui începu să crească. Picioarele ei nu făceau față trotuarului alunecos, și deși corpul îi era ușor, părea că un cablu elastic prins de spatele ei îi îngreuna cu fiecare pas deplasarea. El se opri sub un felinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se lărgeau, iar coborîrea deveni o serie de căderi friguroase între două strînsori fierbinți. Apăsarea și căldura crescură. Strîngîndu-l mai mult timp, pînă cînd începu să izbească cu pumnii și cu picioarele ca să se elibereze. Fu lăsat să cadă imediat, dar lunecă doar cîțiva metri, următoarea strînsoare fu atît de puternică încît nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsat să cadă imediat, dar lunecă doar cîțiva metri, următoarea strînsoare fu atît de puternică încît nu-și putea mișca nici brațele, nici picioarele. Deschise gura să țipe, dar un amestec de lînă și țesătură i se strecură înăuntru, pentru că apăsarea făcuse ca vesta, cămașa și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștea. Fiecare stîlp al arcadei arunca mai multe umbre în cameră în diverse nuanțe de cenușiu, toate alunecînd lin într-o direcție sau alta. Mișcarea obscură, ritmică, și totuși neregulată a umbrelor era liniștitoare în comparație cu presiunea oribilă, întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care aranja patul: — Ce se află dincolo de fereastră? — Peisaj. Kilometri întregi de peisaj. — De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta priveliștea, Sprîncenatule. Nici noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mai revină, și dacă ar fi existat un alt loc în care să stea, cu excepția clubului personalului, nu s-ar mai fi apropiat de ea. încăperile luminate discret, cu aerul lor primitor și mobilier confortabil îl făceau să simtă apăsarea izolării. Oamenii erau politicoși și prietenoși, dar vorbeau de parcă nu mai era nimic important în afara clubului, iar lui Lanark îi era teamă că ajunsese să le dea crezare. Alteori i se părea că lipsa lui de politețe îl făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu simțeam nimic în afară de tălpile picioarelor sprijinite în podeaua de sub ele. Brusc m-am simțit mult prea obosit și enervat pentru a continua. Am pășit înainte și n-am pățit nimic, în afară de faptul că apăsarea picioarelor dispăruse. Nu m-am prăbușit și nici nu am început să plutesc. Nu mai aveam corp într-o lume fără corpuri. Existam ca o serie de gînduri printr-un cenușiu infinit. La început, m-am simțit enorm de ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trecute citeam o povestire intitulată Colonelul Johnson își face datoria. Colonelul ăsta american e într-o ascunzătoare la kilometri sub pămînt. E unul dintre tipii însărcinați să lupte în al treilea război mondial, lucru pe care-l face doar prin apăsarea unor butoane. Bineînțeles, toți cei de la suprafață au fost uciși, și chiar ascunzătorile multor militari au fost aruncate în aer de niște rachete speciale care au lovit pămîntul. Ei bine, colonelul ăsta, Johnson, nu mai ține legătura de luni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se întorceau ținîndu-se de mînă și discutînd. Se înscrise în corul școlii pentru că și ea cînta acolo, și după repetițiile care durau pînă tîrziu o ducea acasă. La poartă, conversația se curma brusc, gurile li se întîlneau într-o apăsare rituală, după care ea luneca urîndu-i un moale „Noapte bună“, lăsîndu-l la fel de dezorientat ca prima oară cînd se sărutaseră. Cînd trebuia să plece spre casă, ea îi șoptea întotdeauna „Scuză-mă o clipă“, se strecura în toaleta pentru doamne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Momentele lui cele mai calme fuseseră pătrunse de frică, speranță, patimă și amintiri, toate luptîndu-se între ele pentru a crea o dizarmonie de cuvinte și idei. Atingerile ei le potoleau pe toate, făcîndu-l să se gîndească o vreme doar la apăsarea mîinii sau genunchiului, la imaginea lui Marjory lîngă el, la soarele de pe acoperișuri sau la un nor zărit printr-o fereastră. Nu se întîmpla prea des. De cele mai multe ori, plăcerea se trezea în el dimineața, cînd auzea porumbeii gîngurind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este un Plagin pervertit al versurilor: „Blestemul de orfan tîrăște-n Iad/ Un spirit din înalt“, din Balada bătrînului marinar. Cap. 26, par. 10. Căldura care izvorăște din pieptul lui Thaw ca răspuns la cuvintele binevoitoare ale surorii lui, eliberîndu-l de apăsarea care l-a cuprins atunci cînd s-a rugat la Dumnezeu ca Marjory să fie ucisă este un plagdif al acelei „primăveri a iubirii“ pe care Bătrînul Marinar a simțit-o pentru șerpii de apă care l-au eliberat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în care aceasta răspundea. O clipă se mai întrebă unde îl condusese apăsarea, la întâmplare, pe unul din acele tuburi. La urma urmei, asta n-avea însă nici o importanță. Acest prim act nu avusese decât un singur obiectiv: să se debaraseze de vibrator. Fără să mai aștepte, îl împinse afară, rostogolind apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în care aceasta răspundea. O clipă se mai întrebă unde îl condusese apăsarea, la întâmplare, pe unul din acele tuburi. La urma urmei, asta n-avea însă nici o importanță. Acest prim act nu avusese decât un singur obiectiv: să se debaraseze de vibrator. Fără să mai aștepte, îl împinse afară, rostogolind apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]