2,718 matches
-
Lea Henderson, rezistă asediilor amoroase, cu cea mai cumplită îndărătnicie, și se exprimă undeva cam în felul acesta: "Eu sânt creștină, și, până ce nu voi trece prin biserică, nu mă voi considera ca soția ta". La aceste cuvinte publicul nostru aplaudă. Bine! Însă de ce? Iată de ce: fiindcă uită care este preocupațiunea adevărată a autorului când el pune aceste cuvinte în gura domnișoarei Henderson; fiindcă acele cuvinte, în loc să deștepte - precum vrea autorul - idei revoluționare și antireligioase, nu deșteaptă, într-un public de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sa a angajat o trupă franceză de operette, pe lângă care seratele vor fi variate prin jocuri de canzonete și altele. Chiar duminecă reprezentația va fi ridicată prin concursul d-lui Moceanu, care va esecuta frumoasele danțuri naționale, atât de mult aplaudate de publicul capitalei. Urăm d-lui Ionescu deplină reușită în tot decursul acestei stagiuni pentru care, pe cât știm, d-sa n-a cruțat nici un sacrificiu. [ 4 octombrie 1880]
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
era perfect. Urmașul, pantofarul, după ce terenul fusese dej(a) defrișat, și-a-ngăduit hîrjoane galante cu istoria. Cum nu avea răbdare să citească două rînduri (să le mai și scrie!), i-a plăcut să-nsceneze istorie. A umplut stadioanele cu yesmeni (care puteau aplauda și-n somn), a făcut rost (nu era mare lucru) de regizori sclipitori (în epoleți), care, năzdrăvanii de ei, puneau la cale fel de fel de descălecate și încălecate, scoteau din teatre artiști ai poporului, dar și caracudă de culise
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soldații germani. Se tem de oboseală și de vremea rea, ca și cum ar fi cu toții negustori sau literați. La ei este mai sigur că un general care pierde o bătălie va obține iertare, decît că unul care va învinge va fi aplaudat". Cele două războaie mondiale au cam răsturnat subtila constatare a scriitoarei franceze, nu? După Helsinki, s-a tot comentat faptul că periculoasă, azi, pentru stabilitatea europeană nu e puterea turbulentei Rusii ci slăbiciunea ei. Nouă ne crește inima cît o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
incinta arhiplină și începe să... facă ordine: îi invită pe cei rămași pe margini, în picioare, le indică chiar locurile rămase libere și nu renunță la acțiune pînă nu vede toată situația rezolvată. Din cînd în cînd, sala, ușor contrariată, aplaudă insolitul număr. În care timp, Radu Varia nu contenește să-și fotografieze ilustra soție, ca și cum ar (am) asista neîntrerupt la una din mirobolantele ei acute. Totul reintră în normal, cînd imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta? Trucul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adevărat. Orice acțiune care trebuie facută va începe cu liderul. Când acțiunea ajunge la fiecare jucător, aceștia vor face un anume exercițiu. Nimeni nu poate începe o acțiune până nu-i vine rândul. Acțiunea secvențială este: Frecarea mâinilor împreună; Pocnind; Aplaudând; Lovindu-se pe coapse; Dans sau mers cu pași apăsați. După acest lucru toată acțiunea se inversează. Aceasta va suna ca o furtună sau o ploaie puternică, desfășurându-se la început cu putere, după care acțiunea va scădea în intensitate
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
mă fi trimis la dracu’: s-a întâmplat contrariul. Costumele încropite s-au potrivit de minune!.. Decoruri uzate, retușate de pictorul Petroni, au fost extraordinar de sugestive: prima scenă din templu a produs un astfel de efect încât audiență a aplaudat mai mult de zece minute!.. La ultima noastră repetiție n-aveam habar nici cum și nici când orchestră sași facă intrarea: Maestrul Tutsch era încurcat; Am trasat o bară și la prima reprezentație orchestră a pătruns pe scenă cu o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
înainte de a fi scoasă de pe afiș. În scrisoarea adresată de Verdi Contesei Giuseppina Appiani, imediat după premieră, acesta scria: ”Slavă Cerului, s-a comis. Alzira a fost pusă în scenă. Tare mai sunt cumpliți acești napolitani, dar în final au aplaudat. Bishop adunase un grup care cu orice preț ar fi dorit din tot sufletul să determine căderea operei. În ciuda acestui fapt opera va rămâne în repertoriu și ceeace este mai important, va circula precum celelalte surori ale ei”. Din păcate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
are ab initio dreptul să pledeze ca avocat în alte cauze. (Pe urmă, bineînțeles, neapărându-și propria cauză în procesul care a urmat privind cele șase crime rămase cu autor necunoscut, n-a avut cum să nu fie achitat. Și aplaudat de o națiune întreagă.) Așadar, palmaresul maestrului Ludovic L. a rămas pe veci strălucitor, asemenea armurii lui Radames al III-lea oglindindu-se în soare: maestrul Ludovic L. a rămas singurul avocat care a izbutit să piardă absolut toate procesele
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
cu trei sute de ani în urmă, plagiatul? Acum, după cum vedeți, e târziu! La aceasta, Ivan Horstovici n-a mai avut ce să spună și, în felul acesta, și eminentul procuror Dr. Ragnavaldur Sicl s-a arătat mulțumit, și sala a aplaudat încântată. Doar Ivan Horstovici Mulerov a rămas cu buzele umflate. 4. Urmări: Deci, 1. în urma acestui revoltător proces, maestrul Ludovic L. (sub orice nume) a putut în continuare cita în voie din Borak cel Bătrân (autorul său preferat) și nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de o trăsătură atât de umană, care pe deasupra are toate șansele să se finalizeze în inovații revoluționare? Cine are interesul să împiedice evoluția științei viitorului?" Maestrul Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.) a fost, ca de obicei, aplaudat la scenă deschisă. Deși vorbele maestrului Ludovic L. au fost primite cu atât entuziasm, totuși Curtea n-a putut să facă abstracție de gravitatea faptelor săvârșite și, chiar dacă s-a făcut referire la o trăsătură umană, l-a condamnat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că, în realitate, a asistat la o sumbră și patetică dramă. Ovidiu Constantinescu ("Orizont", 1982) Părerea autorului După lectura artistică, făcută de către actori ai Teatrului "Odeon" din București, după publicarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
porcării...) Gh. P. doi: Da, sîntem vinovați... Gh. P. unu: ...Și nevinovați... Gh. P. doi: ...da, și nevinovați... (simultan vor spune aceste două cuvinte din ce în ce mai neclare, cu literele inversate, în așa fel încît nu se va mai înțelege nimic) Autorul: (aplaudînd) Bravo, bravo, v-ați descurcat de minune! Gh. P. unu: ...Atunci cum rămîne...? Cum rămîne cu noi? Autorul: Păi..., cu voi rămîne așa; voi vă mai amintiți ce am scris eu în ultima paranteză a piesei? Gh. P. unu și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spațiul miniscenei (cei doi execută); bun..., pun pe masă recuzita alimentară și în plus ce mai scoate Gh. P. doi din geantă; acuma, cei doi se așează în fotolii și încep să mănînce; autorul îi privește cu înțelegere, și îi aplaudă și schițează o ieșire din scenă) Gh. P. doi: Nu pleci acum. În paranteză scrie că ne spui poftă bună... Autorul: (se uită în text) Așa e... Poftă bună (se îndreaptă spre public) În paranteză mai scrie că autorul spune
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-i pauză de plîns... Hai! Nae: Tu nu ești întreg! (pleacă pe urmele scoțianului) Octav: Dacă și Năică a observat că nu-s întreg...! Altul la rînd! Mona: (care, împreună cu Groparul, au asistat, deloc indiferenți, la "exercițiul" lui Octav; îl aplaudă) Bravo! Bravo! Probabil că spectacolul cu fantome de nimica toată pe lîngă spectacolul tău. Octav: Este? Este că-foc de talentat? Mona: Of, Doamne...! Scheciuri, Octav, iubitule, scheciuri! Scheciuri de încercare...! Octav: Exact! Actor de încercare...! Numai că, fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
casă de toleranță... Nu! Te rog, să nu-mi trimiți înapoi jumătatea... N-am ce să fac cu ea. Nu, pleacă cu ea! Mă-ncurcă..., încurcă pe toată lumea...! Pa, Ovidiu! Good by!" He, groparule, chiar dacă dormi ai putea să mă aplauzi! Groparul: ...Să mă trezești la final... după aia aplauzele... Octav: Bravo, bătrîne, ochitor de elită... Ha!, numai în frunte țintești... Numai în frunte... Ucigașule...! Te-ai antrenat, nu glumă! (apropiindu-se de Mona; tandru) Mona, rămîi numai frumoasă... numai femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ai antrenat, nu glumă! (apropiindu-se de Mona; tandru) Mona, rămîi numai frumoasă... numai femeie... N-are rost să faci... analize... evaluări... Nu-mi place să-ți pipăi inteligența... N-am nici un chef să-ți sărut ideile... Groparul: (ridicîndu-se puțin, aplaudă) Octav: ...Nu te grăbi... n-a fost finalul... mai e puțin... Mona: ...Să-nțeleg că mă alungi! Octav: Dacă l-am alungat eu pe Ovidiu...! Dacă m-am alungat eu pe mine... (extrem de emoționat) Altul la rînd... (Mona vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu spre binele său, ci pentru a căpăta valoare sau pentru a urca Înălțimi. Și ute-așa ajungi la găunosul crez, bine ascuns, că „te-ai ajuns”. Te bucuri (În exterior), dar te și Întristezi (În suflet); ai de toate, ești aplaudat, ai multe la picioare... dar realizezi că-ți lipsește ceva: nu mult, dar esențial. Oare ce anume?... Al treilea motiv al acestei trăiri este dat de faptul că realizezi că timpul se scurge iremediabil și că acesta este imposibil de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ce Îngrășăminte să mai toarne la rădăcina plantelor, așa și profesorii se „Înarmează” cu fel de fel de teorii despre „Învățarea eficientă”, „gândirea critică”, metode didactice performante, doar-doar vor face minuni pe care cei din jur așteaptă avizi să le aplaude. Dar care este rezultatul? O lume automatizată, indivizi robotizați, calibrați după valori unice, uneori Îndoielnice, care, dacă bâjbâind după suflet dau peste o frântură din el, se sperie și o iau la goană... A fost o perioadă când Învățatul era
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
r de state din Europa oriental..., exist... Inc... sentimentul c... Între Est și Vest persist... indiferență, jenă și suspiciunea. Dar În loc de „Între Est și Vest” ar fi mai corect s... scriem „Între Vest și Est”. Într-adev...r, dup... ce a aplaudat revenirea națiunilor estice, Vestul a realizat c... acestea au fost considerabil „stricate” de cincizeci de ani, sau mai mult, de totalitarism: economii demodate și ruinate, principii democratice uitate sau necunoscute, spirit de antrepriz... atenuat, speranța că statul s... se ocupe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
metode, dinamici de dezvoltare economică? Poate alege cineva o metodă de dezvoltare sau alta? Dacă răspunsul ar fi afirmativ la aceste întrebări, atunci în mod sigur toată lumea ar opta, tot timpul, pentru un model de dezvoltare liniară, mai sigur, mai aplaudat de către orice participant la viața economică, fie și doar pentru că nu s-ar mai produce acel "masacru al inocenților" despre care vorbește F. Braudel. Savantul român Mihai Drăgănescu 868 este însă, iată, de altă părere; crede că există un număr
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
toate hârtiile, am închis cufărul și l-am împins sub pat. Seara, din cauza ploii, Charlotte și-a aprins lampa înăuntru. Ne-am așezat lângă ea imitând ceasurile de veghe de pe balcon. Îi ascultam istorisirea: Nicolae și Alexandra, în loja lor, aplaudând Cidul. Le cercetam chipurile cu o tristețe dezamăgită. Eram cel care întrevăzuse viitorul. Cunoașterea aceea îmi apăsa grozav sufletul de copil. „Unde este adevărul?”, m-am întrebat urmărind distrat istorisirea (suveranii se ridică, publicul se întoarce pentru a-i ovaționa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
erau, parcă, decât un vis de copil. Și când, în timpul lecțiilor noastre de istorie, profesorul ne vorbea despre „Nicolae al II-lea, poreclit de popor Nicolae cel Crud”, nu făceam nici o legătură între călăul acela vestit și tânărul monarh care aplauda Cidul. Nu, erau doi oameni care nu se cunoșteau. Într-o zi, totuși, mai degrabă din întâmplare, apropierea aceasta s-a produs în capul meu: fără să fiu întrebat, am început să vorbesc despre Nicolae și Alexandra, despre vizita lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reamintirea, daca n-ar fi, atunci aș visa mai puțin în felul acesta și n-aș fi nemica alta decât aceea ce sunt; și totuși e o plăcere deosebită de a privi la laurul veștejit și, după atâtea vijelii de aplaude de mult uitate, a întreba pe martorul uscat însă unic daca mai merit a-l purta. (ia cununa din perete) Din ce în ce mai gol, din ce în ce mai uscat; te rog mai ține încă puțin, prea puțin, căci în curând sunt gata, în curând voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i s-o dea în mâna artistului celui străin i, dacă-ți face plăcere, poți pentru asta să stai câtva pe scenă; după aceea însă să vii degrab acasă și spune-mi și mie daca ți-a plăcut și daca aplauda lumea! LIZET[TA] O asta-i prea frumos. HISTR[IO] Atunci grăbește-te. (Lizetta iese) S-a-ntunecat, trebuie să fie târziu. (aprinde luminarea) Acuma însă trebuie să mă odihnesc puțin, de abia mă poartă picioarele mele bătrâne... Aci stă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]